Despre cazeum și pietrele de pe amigdale
Depunerile cazeoase de pe amigdale sau cazeumul, cum este denumit în termeni medicali, reprezintă formațiuni asemănătoare unor pietricele moi, care se dispun în criptele de pe suprafața amigdalelor. El se formează din minerale întărite, cum ar fi calciu, resturi alimentare și germeni. Principalul simptom care dă indicația apariției acestuia este respirația urât mirositoare, dar pot apărea și alte manifestări, cum ar fi durerea în gât și tusea.
Pietrele de pe amigdale sau amigdaloliții, apar destul de frecvent prin întărirea (pietrificarea) cazeumului și nu determină, de regulă, probleme serioase de sănătate, de aceea, de cele mai multe ori, nici nu necesită tratament. Dacă devin însă supărătoare, se poate lua decizia de îndepărtare chirurgicală.
Amigdalita cazeoasă nu este o afecțiune contagioasă, deși formațiunile de pe amigdale conțin, deseori, și germeni sau microbi. Pentru că aceste formațiuni reprezintă, de fapt, resturi alimentare care se întăresc și aderă de criptele amigdaliene, răspândirea lor este limitată doar la nivelul amigdalelor.
Cauze
Amigdalele sunt mase de țesut de formă ovală pe suprafața cărora se găsesc mici adâncituri, care se numesc cripte amigdaliene. Celulele moarte, mucusul, resturile alimentare, dar și bacteriile pot pătrunde în aceste cripte amigdaliene și devin aderente. Toate aceste „deșeuri” se pot închega într-o formațiune comună numită cazeum. Când aceste resturi se calcifiază, apar pietrele amigdaliene, litiaza amigdaliană sau amigdaloliții.
Un factor favorizant pentru dezvoltarea cazeumului este inflamația pe termen lung sau episoadele repetate de amigdalită.
Factori de risc
Factorii de risc pentru dezvoltarea cazeumului sau a pietrelor pe amigdale sunt:
- infecțiile frecvente ale amigdalelor;
- prezența criptelor adânci pe suprafața amigdalelor;
- deshidratarea;
- vârsta adolescenței.
Simptome
În cele mai multe cazuri nu apar simptome evidente pentru că depunerile cazeoase sau pietrele dezvoltate pe amigdale sunt de dimensiuni foarte mici.
Principalele simptome care sugerează apariția cazeumului sau a pietrelor pe amigdale sunt:
- respirația urât mirositoare (halitoză);
- un gust neplăcut în gură;
- senzația de corp străin faringian;
- inflamarea amigdalelor;
- tusea iritantă.
Dacă sunt suficient de mari, depunerile de cazeum din criptele amigdaliene sunt vizibile și arată ca mici pete albe sau galbene. Dacă sunt suficient de mari și dure pentru a ieși din pliurile amigdalelor, apar asemănătoare cu niște pietre minuscule prinse pe suprafața țesutului (amigdalolit).
Diagnosticare
În general, diagnosticul de cazeum este pus de medicul pediatru sau ORL printr-un simplu examen fizic, prin observația directă a suprafeței amigdalelor. Dacă nu sunt vizibile, fiind ascunse în criptele amigdaliene, diagnosticul poate fi confirmat cu ajutorul unor investigații imagistice de tip CT sau RMN.
De cele mai multe ori, diagnosticul de amigdalită cazeoasă sau cel de litiază amigdaliană este pus accidental, la un consult ocazional. Chiar și în timpul unei consultații stomatologice se pot descoperi cazeumul sau pietrele de pe amigdale.
Tratament
Tratamentul pentru cazeum, respectiv pietrele de pe amigdale, depinde de mărimea acestora. Prezența lor nu ridică probleme de sănătate, dar poate determina senzații deranjante la nivelul gâtului. De regulă, tratamentul recomandat este realizat la domiciliu și implică gargară intensă sau folosirea unui irigator bucal, care, prin jetul puternic de apă, poate desprinde cazeumul format pe amigdale. Uneori chiar și o tuse mai puternică poate desprinde cazeumul de pe amigdale.
Dacă tratamentele la domiciliu nu rezolvă problema sau dacă pietrele formate sunt prea mari și provoacă disconfort accentuat, medicul specialist poate recomanda intervenția chirurgicală.
În cele mai multe cazuri, intervenția recomandată este amigdalectomia, adică îndepărtarea chirurgicală a amigdalelor.
Dacă, din anumite rațiuni medicale, amigdalectomia nu este eligibilă, se poate interveni pentru îndepărtarea pietrelor amigdalelor printr-o procedură laser, numită criptoliză de coblație. Această procedură presupune netezirea suprafeței amigdalelor prin reducerea numărul de cripte în care se pot dezvolta aceste pietre.
Criptoliza de coblație este o procedură care îndepărtează pietrele, dar nu poate preveni reapariția acestora.
Pentru că există numeroase afecțiuni care pot provoca durere și inflamație a amigdalelor, medicul se va asigura că acestea sunt tratate, înainte de a recomanda orice fel de tratament sau intervenție asupra acestora.
Complicații
În general, formațiunile dezvoltate pe amigdale sunt inofensive. Când dimensiunile acestora sunt, însă, mari, ele pot provoca inflamarea amigdalelor, determinând dificultăți la înghițire.
Uneori, prezența pietrelor pe amigdale poate determina și declanșarea unor alte infecții.
Complicațiile sunt rare, dar pot apărea din cauza creșterii numărului de bacterii în formațiunile calcifiate. Din acest motiv, pot apărea carii dentare sau infecții gingivale. Pietrele mari pot afecta țesutul amigdalelor și pot provoca infectarea acestuia.
Prevenție
Prevenția apariției pietrelor pe amigdale se face prin asigurarea unei bune igiene orale, care presupune:
- Spălarea danturii de minimum două ori pe zi, de preferat chiar după fiecare masă;
- Folosirea aței dentare măcar o dată pe zi, pentru a împiedica retenția hranei în dantură;
- Igienizarea cavității bucale, inclusiv a limbii, pentru a preveni acumularea de bacterii;
- Gargară cu apă de gură, fără alcool, pentru a neutraliza halitoza;
- Controale regulate la stomatolog, pentru igienizarea danturii;
- Hidratare corespunzătoare, care ajută la limitarea acumulării de resturi și menținerea producției de salivă.
Bibliografie:
- Parker, Hilary. “Tonsil Stones (Tonsilloliths).” WebMD, WebMD, 21 July 2008, www.webmd.com/oral-health/tonsil-stones-tonsilloliths-treatment-and-prevention
- “What You Should Know about Tonsil Stones.” Medicalnewstoday.com, Medical News Today, 17 July 2018, www.medicalnewstoday.com/articles/315026
- Gotter, Ana. “Tonsil Stones (Tonsilloliths): What They Are & How to Get Rid of Them.” Healthline, Healthline Media, 7 Jan. 2015, www.healthline.com/health/dental-and-oral-health/tonsil-stones
Alte afecțiuni similare
Pielonefrita
Pielonefrita este un tip de infecție a tractului urinar superior, provocată de bacterii și, mai rar, de virusuri ce debutează, de obicei, în tractul urinar inferior sub...
Vezi detalii
Pierderea auzului
Pierderea auzului apare atunci când un factor intern sau extern afectează sistemul auditiv. Persoanele care au o deficiență de auz pot avea probleme cu înțelegerea,...
Vezi detalii
Pietre la rinichi
Pietrele la rinichi reprezintă mici cristale sedimentate a căror compoziție are la bază substanțele chimice conținute de urină (oxalați, urați, calciu, fosfați)....
Vezi detalii
Pitiriazis
Pitiriazis este termenul medical folosit pentru a defini o serie de afecțiuni dermatologice caracterizate prin apariţia unor erupţii cutanate, alcătuite din leziuni de...
Vezi detalii
Pitiriazis alba
Pitiriazisul alba este un tip de eczemă/dermatită care afectează, în principal, copiii și adolescenții cu vârste cuprinse între trei și 16 ani, dar poate apărea și la...
Vezi detalii
Pitiriazis versicolor
Orice persoană este susceptibilă să dezvolte pitiriazis versicolor întrucât ciuperca (sau fungul) responsabilă de apariția acestei afecțiuni este o componentă a florei...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
