Pierderea auzului

Alte denumiri: Hipoacuzie/ Surditate

Descoperă informații utile despre pierderea auzului: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre pierderea auzului

Pierderea auzului apare atunci când un factor intern sau extern afectează sistemul auditiv. Persoanele care au o deficiență de auz pot avea probleme cu înțelegerea, urmărirea sau participarea la conversații. Pierderea auzului poate afecta capacitatea de lucru, de a comunica cu ceilalți și, în general, de a trăi la capacitate maximă. Cel mai adesea, pierderea auzului nu poate fi inversată, însă specialiștii în audiologie pot interveni cu dispozitive precum aparate auditive sau implanturi cohleare care reduc dimensiunea pierderii auzului.

Pierderea auzului este obișnuită mai ales la persoanele în vârstă. Se estimează că 60.000 de persoane suferă anual de pierderea auzului la o ureche, dintre care aproximativ 1 din 3 adulți au peste 65 de ani și aproape jumătate au peste 75 de ani.

Deficiența de auz afectează și copiii. Aproximativ doi din 1.000 de copii se nasc cu un anumit tip de pierdere a auzului.

Există trei tipuri de pierdere a auzului:

Pierderea auzului conductiv: înseamnă că ceva împiedică sunetul să treacă prin urechea externă (canalul auditiv) sau urechea medie;
Pierderea auzului neurosenzorial: se întâmplă atunci când un factor afectează, în timp, urechea internă. Rareori, pierderea auzului neurosenzorial apare foarte repede. Această pierdere bruscă a auzului neurosenzorial sau surditate brusc instalată se poate întâmpla dintr-o dată sau în decurs de câteva zile;
Pierderea auzului mixt: se întâmplă atunci sunt afectate atât urechea medie sau externă (pierderea auzului conductiv), cât și urechea internă (pierderea auzului neurosenzorial).

Pierderea auzului vă poate afecta sănătatea emoțională. Chiar și cu dispozitive auditive, persoanele care experimentează deficiențe de auz se pot simți deprimate sau anxioase, pentru că dispare unul dintre cele mai importante simțuri.

Cauze

Numeroși factori pot provoca pierderea auzului. De exemplu, expunerea pe termen scurt sau bruscă la zgomot foarte puternic, poate afecta auzul.

Cauzele pierderii auzului conductiv includ:

acumularea de ceară în ureche;
lichid în urechea medie, acumulat de la răceli sau alergii;
infecția urechii medii (otita medie);
urechea înotătorilor (otita externă);
probleme ale trompei lui Eustachio, care împiedică drenarea lichidului (secreției nazale) ajuns accidental în urechea medie;
perforația de timpan;
tumori;
un corp străin în ureche;
condiții congenitale (afecțiuni prezente la naștere) care afectează modul în care se formează urechea medie sau externă a bebelușilor.

Cauzele pierderii auzului neurosenzorial includ:

îmbătrânirea;
boli precum boala coronariană (boala de inimă), hipertensiunea arterială, accidentele vasculare cerebrale sau diabetul zaharat;
ototoxicitatea;
anumite afecțiuni genetice;
traumatisme craniene;
pierderea auzului indusă de zgomot (expunerea pe termen lung la zgomot puternic);
infecții congenitale precum citomegalovirusul.

Cauza pierderii mixte a auzului, o combinație de hipoacuzie conductivă și neurosenzorială, presupune afectarea urechii externe și medii, precum și a urechii interne. De exemplu, consumul de medicamente care afectează urechea internă și ruperea accidentală a timpanului din urechea medie poate determina o pierdere mixtă a auzului.

Factori de risc

Factorii de risc care deteriorează urechea internă includ:

îmbătrânirea, urechea internă este afectată în timp;
zgomotul puternic;
ereditatea;
zgomote bruște, explozive;
unele medicamente;
boli precum meningita.

Simptome

Majoritatea oamenilor își pierd auzul treptat. Simptomele deteriorării auzului care sunt, de regulă, observabile în timp, includ:

cererea frecventă de a se repeta ceea ce s-a spus;
probleme în urmărirea unei conversații, mai ales la telefon sau în medii zgomotoase;
senzația că oamenii mormăie;
imposibilitatea perceperii unor sunete înalte, cum ar fi cântecul păsărilor;
tendința de a mări volumul la televizor, computer sau tabletă;
țiuitul urechilor (tinitus);
dureri de ureche;
senzația că există presiune sau lichid în interiorul urechii;
probleme de echilibru sau amețeli.

Simptomele pierderii auzului la bebeluși și copii trebuie observate de adulți și includ:

nu tresar la zgomotele puternice;
nu se întorc către sursa unui sunet, după vârsta de șase luni;
nu spun cuvinte simple precum „mama” sau „tata”, până la vârsta de un an;
nu reacționează când le spui numele.

Copiii mai mari care experimentează o pierdere de auz au următoarele simptome:

spun „Hmm?” des;
au dificultăți de învățare la școală;
au un discurs neclar;
nu urmează instrucțiuni clare;
măresc volumul la telefon, televizor sau la alte dispozitive.

Diagnosticare

Pentru a diagnostica problemele de auz, medicul specialist ORL va face un istoric al simptomelor și un examen fizic. Vor fi verificate semnele de infecție sau alte probleme care ar putea cauza pierderea auzului. Medicul poate recomanda o scanare CT (tomografie computerizată) sau RMN (imagini prin rezonanță magnetică), dacă există suspiciuni ale unei afecțiuni a urechii sau de existență a unei tumori. Medicul va solicita un consult de specialitate unui audiolog, care va face anumite teste de auz.

Testele auditive comune includ:

testarea tonului pur: acest test auditiv obișnuit găsește cel mai silențios volum pe care îl puteți auzi la fiecare ton. Testarea ajută audiologul să determine ce tip de pierdere a auzului există;
testul de otoemisiuni acustice: audiologii folosesc acest test pentru a verifica funcția urechii interne;
timpanometrie: acest test verifică cât de bine se mișcă timpanul. Audiologii pot face teste de timpanometrie pentru a vedea dacă există rupturi ale timpanului, lichid în urechea medie sau ceară în canalul auditiv extern.

Există și o clasificare a etapelor pierderii auzului, acestea fiind înregistrate ca grad de pierdere. Gradul de pierdere reprezintă cât de puternice trebuie să fie sunetele pentru a fi auzite. Gradele de pierdere sunt:

normal;
uşor;
blând;
moderat;
moderat sever;
sever;
profund.

Tratament

Tratamentul pentru pierderea auzului este diferit, în funcție de tipul și gravitatea deficienței.

Tratament pentru pierderea auzului conductiv:

medicamente cum ar fi antibioticele, pentru a trata infecțiile urechii;
intervenții chirurgicale, inclusiv timpanoplastie, pentru repararea timpanului rupt, timpanostomie pentru introducerea tuburilor de drenaj (aeratoare transtimpanale) sau intervenții chirurgicale pentru îndepărtarea tumorilor;
proceduri de îndepărtare a cerumenului sau a altor obiecte din canalul auditiv extern.

Tratament pentru pierderea auzului neurosenzorial:

medicamente, cum ar fi corticosteroizii, pentru a reduce inflamația de la nivelul cohleei;
managementul auzului (aparate auditive și implanturi cohleare).

Tratamentul pentru pierderea mixtă a auzului variază în funcție de problemele specifice care afectează urechea externă, medie și internă.

Complicații

Complicațiile deficienței de auz constau în apariția efectelor secundare ale tratamentului, dacă este implicată intervenția chirurgicală:

complicațiile timpanoplastiei includ eșecul grefei, atunci când intervenția chirurgicală nu reușește să rezolve perforația timpanului;
efectele secundare ale timpanostomiei pot include timpanoscleroza (cicatrizarea timpanului), infecții repetate ale urechii sau otoree (lichidul care curge continuu din ureche);
tratamentele tumorilor urechii pot cauza pierderea auzului, probleme de echilibru și slăbiciune facială;
operația de implant cohlear poate afecta simțul echilibrului sau poate afecta auzul rezidual, care este auzul pe care îl aveți, în ciuda pierderii auzului severă sau profundă. Rareori, operația de implant cohlear provoacă leziuni ale nervilor sau scurgeri cefalorahidiane.

Complicațiile pierderii auzului implică și consecințe în plan psihologic. Pierderea auzului determină frustrare și iritabilitate. Persoanele cu pierdere severă de auz pot deveni anxioase sau deprimate. Copiii cu deficiență de auz au frecvent dificultăți de învățare și rezultate școlare slabe. Studiile au arătat și o posibilă legătură între pierderea auzului la adulții în vârstă și declanșarea demenței.

Prevenție

Anumite tipuri de pierdere a auzului nu pot fi prevenite, mai ales când este vorba de procesul de îmbătrânire.

Zgomotul este cea mai frecventă cauză a pierderii auzului, iar pentru a preveni deficiențele de auz, trebuie evitate situațiile și mediile în care există zgomot foarte puternic. Dacă nu pot fi evitate situațiile zgomotoase, auzul poate fi protejat astfel:

folosiți protecție pentru auz (dopuri sau căști pentru urechi) în timpul activităților zgomotoase, cum ar fi concertele, mersul pe motociclete, cu snowmobilul sau în timpul lucrului cu utilaje puternice;
micșorați volumul când ascultați muzică prin căști și mențineți volumul suficient de scăzut pentru a-i putea auzi pe cei care vorbesc în preajmă. O altă regulă de prevenție este să nu se depășească 80% din nivelul volumului, mai mult de 90 de minute pe zi;
nu introduceți corpuri străine în canalul urechii, inclusiv tampoane de bumbac sau agrafe de păr. Aceste obiecte se pot bloca în canalul urechii și pot provoca o perforație a timpanului;
evitați fumatul, care poate afecta circulația sângelui și, implicit, auzul;
faceți exerciții fizice regulate pentru a preveni problemele de sănătate care pot cauza un deficit de auz, cum ar fi diabetul sau hipertensiunea arterială;
gestionați simptomele bolilor cronice pentru a preveni ale afectări ulterioare.

Bibliografie

“Hearing Loss - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2023, www.mayoclinic.org
NHS Choices. Hearing Loss. 2024, www.nhs.uk
CDC. “Types of Hearing Loss.” Centers for Disease Control and Prevention, 21 June 2021, www.cdc.gov

Alte afecțiuni similare

Peritonită

Peritonita se definește ca un process inflamator al peritoneului cauzat de un agent,...

Vezi detalii

Picior diabetic

Piciorul diabetic reprezintă o complicație des întâlnită în diabetul zaharat. Termenul se referă la leziuni sau ulcerații apărute la nivelul membrelor inferioare,...

Vezi detalii

Pielonefrita

Pielonefrita este un tip de infecție a tractului urinar superior, provocată de bacterii și, mai rar, de virusuri ce debutează, de obicei, în tractul urinar inferior sub...

Vezi detalii

Pietre la rinichi

Pietrele la rinichi reprezintă mici cristale sedimentate a căror compoziție are la bază substanțele chimice conținute de urină (oxalați, urați, calciu, fosfați)....

Vezi detalii

Pietre pe amigdale

Depunerile cazeoase de pe amigdale sau cazeumul, cum este denumit în termeni medicali, reprezintă formațiuni asemănătoare unor pietricele moi, care se dispun în criptele...

Vezi detalii

Pitiriazis

Pitiriazis este termenul medical folosit pentru a defini o serie de afecțiuni dermatologice caracterizate prin apariţia unor erupţii cutanate, alcătuite din leziuni de...

Vezi detalii