Tahicardie

Despre tahicardie

Tahicardia este termenul medical folosit pentru o frecvență cardiacă de peste 100 de bătăi/ minut. Există mai multe tipuri diferite de tahicardie, unele cu ritm regulat, altele cu ritm neregulat.

Tahicardia sinusală reprezintă o creștere tipică a frecvenței cardiace. Aceasta poate fi fiziologică, determinată cel mai frecvent de:

• efort fizic;
• emoții;
• actul sexual;
• durere;
• sarcină.

Alte tipuri de tahicardie se clasifică în funcție de partea inimii responsabilă de frecvența cardiacă rapidă:

• tahicardia supraventriculară: un termen generic, include aritmiile care încep deasupra ventriculilor;
• tahicardia paroxistică supraventriculară: este episodică, cu debut și finalizare bruște;
• fibrilația atrială: este cel mai frecvent tip de tahicardie neregulată, apare când există semnale electrice neregulate în camerele superioare ale inimii și cauzează un ritm rapid. Uneori poate fi temporară și poate dispărea cu sau făra tratament, existând următoarea clasificare: primul episod de fibrilație atrială, fibrilația atrială paroxistică (cu durată sub șapte zile, cu sau fără tratament), fibrilația atrială persistentă (cu durata de peste șapte zile), fibrilația atrială persistentă de lungă durată (cu durată de peste 12 luni), fibrilația atrială permanentă (când se decide să nu se încerce restabilirea ritmului adecvat, sinusal, de comun acord medic-pacient);
• flutterul atrial este asemănător cu fibrilația atrială, dar bătăile cardiace sunt mai organizate, ritmul cardiac poate fi regulat sau neregulat, poate trece cu sau fără tratament și, uneori, poate apărea alternativ cu fibrilația atrială;
• tahicardia ventriculară: începe în camerele cardiace inferioare (la nivel ventricular), împiedicând umplerea ventriculară și asigurarea sângelui necesar pentru organism; tahicardia ventriculară poate fi: nesusținută (cu durată de câteva secunde și, uneori, fără a provoca simptome alarmante), susținută (cu durata mai mare și cu risc pentru viața pacientului), fibrilația ventriculară (apare când stimuli electrici haotici și rapizi împiedică contracția eficientă ventriculară, determinând un tremor ineficient al inimii; apare mai frecvent la persoane cu o boală cardiacă cronică de fond sau în caz de traumatisme grave).

Factori de risc

Riscul de tahicardie este mai mare la persoanele cu vârstă avansată și la cei cu istoric familial de aritmii.

De asemenea, anumite tipuri de tahicardii sunt mai frecvente la persoanele care au sindroame de preexcitație (așa-numitul sindrom WPW-Wolff Parkinson White), prezentând benzi congenitale de țesut care conduc impulsuri nervoase la nivelul inimii, dar sunt situate în afara sistemului normal de conducere cardiac - căi accesorii care leagă preferențial diferite arii ale inimii și au tendința de agregare familială. Cu toate acestea, mai puțin de jumătate dintre persoanele cu sindroame de preexcitație ajung să manifeste aceste simptome.

În cazul fibrilației arteriale, factorii de risc îi reprezintă:

• boli ale valvelor cardiace;
• boli ale arterelor cardiace (coronariene);
• insuficiența cardiacă;
• boli vasculare (ateroscleroza arterială subclinică);
• hipertensiunea arterială;
• diabetul zaharat;
• boala renală cronică;
• bolile inflamatorii;
• bronhopneumopatia cronică obstructivă;
• sindromul de apnee în somn;
• obezitatea;
• fumatul;
• consumul de alcool;
• creșterea lipidelor (grăsimilor) în sânge;
• inactivitatea fizică sau, din contră, activitatea fizică excesivă;
• intervențiile chirurgicale.

Diagnosticare

În cazul în care simți că inima bate prea repede, ai lipsă de aer, simți slăbiciune, ai amețeli, senzație de leșin sau durere în piept, este cazul să te adresezi medicului. În urma consultului, specialistul poate stabili:

• cauza palpitațiilor;
• ce teste sunt necesare;
• care este tratamentul cel mai potrivit;
• riscurile asociate condiției patologice;
• care este perioada optimă de control;
• influența altor condiții asociate sau medicamente asupra problemei cardiace;
• ce activități sunt indicate și care sunt interzise.

Pentru diagnosticarea tahicardiei, medicul specialist poate recomanda efectuarea unui examen fizic și a unor teste, precum:

• ECG;
• monitorizare Holter ECG pentru 24, 48 sau mai multe ore;
• dispozitive de monitorizare ECG pe termen mai lung, până la 30 de zile;
• ecocardiografie;
• radiografie toracică;
• IRM: de obicei pentru determinarea cauzei unei tahicardii sau fibrilații ventriculare;
• TC cardiacă;
• test de efort cu monitorizare (pe banda rulantă sau bicicleta ergometrică);
• test de stres medicamentos (pentru cei care nu pot face efort fizic);
• testul mesei înclinate (de obicei, când apare leșin sau sincopă - pierderea stării de conștiență cu durată scurtă și se suspectează o legătură între acestea și tahicardie);
• coronarografie;
• testare electrofiziologică (se folosește rar în tahicardia sinusală).

Prevenție

Episoadele de tahicardie pot fi prevenite prin mai multe mijloace:

• cu medicamente;
• ablație cu cateter;
• stimulator cardiac (pacemaker);
• defibrilator-cardioverter implantabil (ICD);
• proceduri chirurgicale (de obicei, când se intervine chirurgical pentru a trata alte boli cardiace concomitente).

Stilul de viață sănătos poate ajuta, de asemenea, la prevenirea aritmiilor cardiace dacă sunt urmate câteva reguli:

• dieta sănătoasă (cereale integrale, carne slabă, puține grăsimi, fructe și legume, limitarea cantității de sare, de zahăr, a alcoolului, a grăsimilor saturate);
• mișcarea în mod regulat, cel puțin 30 de minute pe zi;
• menținerea unei greutăți normale (persoanele supraponderale au risc crescut de boli cardiace);
• menținerea tensiunii arteriale și a nivelului de colesterol sub control, prin dietă, stil de viață și medicație, dacă este necesară;
• renunțarea la fumat;
• consumul moderat de alcool (până la 100 grame/ săptămână, nu zilnic, cu mențiunea că în unele probleme cardiace se recomandă renunțarea totală la alcool);
• renunțarea la substanțe ilegale, cum ar fi cocaina;
• folosirea cu precauție a medicamentelor împotriva răcelii și tusei;
• limitarea consumului de cofeină;
• tratamentul și reducerea stresului;
• controale medicale programate, mai ales în cazul în care apar schimbări ale stării de sănătate.

Cel mai bun mod de a preveni tahicardia este de a menține sănătatea inimii și a preveni bolile cardiace.

Dacă deja ai o boală cardiacă, urmează tratamentul și mergi periodic la control. Fii sigur că înțelegi planul de tratament și ia toate medicamentele prescrise.