Tahicardia ventriculară

Alte denumiri: TV

Descoperă informații utile despre tahicardia ventriculară: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre tahicardia ventriculară

Pentru a înţelege ce înseamnă tahicardia ventriculară este necesar să clarificăm terminologia:

tahicardie: acest termen definește un ritm cardiac rapid (tahi) mai mult de 100/minut;
ventriculară: acest termen se referă la locul anatomic de pornire a acestei arimii; inima are 4 camere: două atrii și doi ventriculi, deci în acest caz tahicardia are origine ventriculară. Astfel putem acum înţelege că o tahicardie supraventriculara este situată ca origine în inima „deasupra ventriculior” (deci origine atrială).

Cauze

Pentru a înţelege cauzele trebuie să definim modul în care poate apare o tahicardie (ritm peste 100/min) în ventriculi:

focar (grup de celule care declanșează acest ritm);
circuit de reintrare.

Cu alte cuvinte cheia este modificarea proprietăţilor electrice ale muschiului cardiac ventricular. Aceste circumstanţe pot să apară în boli cardiace care afectează structura miocardului (muschiului) ventricular: cardiomiopatii (dilatative/hipertrofice) infarctul miocardic, boli miocardice macroscopice (cardiopatie aritmogena, miocardita) sau moleculare care afectează depolarizarea (activarea electrică a celulelor: sindrom QT lung, sindrom Brugada etc.), intoxicaţii cu diferite medicamente sau substanţe.

Simptome

Simptomele care apar la tahicardie ventriculară pot fi foarte variate: de la simple palpitaţii, ameţeală, bătăi rapide, slăbiciune și astenie până la stare de leșin și sincopă cu pierderea cunoștinţei.

Tahicardia paroxistică ventriculară definește, din punctul de vedere al terminologiei, apariţia și dispariţia bruscă, în timp de tahicardie ventriculară susţinută este caracterizată o durata mai mare de 30 secunde a acesteia.

În cazul în care mușchiul cardiac este sever afectat și „slăbit” sau tahicardia este extrem de rapidă (de exemplu peste 200-250/min) atunci apare un debit cardiac atât de mic încât tensiunea arterială se prăbușește: tahicardie ventriculară fără puls.

Tahicardia ventriculară cu puls întâlnim atunci când pulsaţiile inimii sunt suficient de puternice, încât menţin o tensiune arterială măsurabilă (debitul cardiac cardiac este suficient, încât pacientul nu își pierde cunoștința).

Înţelegem deja că există multe forme de tahicardie ventriculară, gravitatea fiind dată de capacitatea inimii de a susţine funcţii vitale în timpul acestei aritmii. Cu cât mușchiul cardiac este mai afectat ca structură și cu cât tahicardia este mai rapidă, cu atât este mai gravă situaţia.

Cele mai întâlnite tahicardii ventriculare sunt cele care apar în infarctul miocardic, boală cardiacă ischemică, diferite bolile structurale cardiace.

Diagnosticare

Diagnosticul se face prin analiză ECG și presupune o minimă competenţă în evaluarea de către medic a acestei investigaţii.

Tratament

Tratamentul tahicardiei ventriculare poate fi medicamentos (medicamente antiaritmice) sau intervenţional. Trebuie înţeles că tratamentul general al bolii structurale cardiace respectiv al insuficienţei cardiace are rol însemnat în prevenirea aritmiei sau agravarea acesteia. Medicamentele antiaritmice urmăresc modificarea proprietăţilor electrice ale celulelor miocardice în încercarea de a modifica spre bine contextul electric și a micșora numărul, dacă nu elimina episoadele. Cel mai importat tratament este ablaţia prin curent de radiofrecvenţă: procedura invazivă prin care cu ajutorul unei sonde (cateter) se urmărește eliminarea definitivă a circuitului sau focarului răspunzător de tahicardie ventriculară.

Tratamentul tahicardiei ventriculare prin implant de defibrilator cardiac are că scop administrarea de către dispozitiv a unui șoc electric pentru a elimina temporar aritmia care este atât de rapidă sau gravă încât pune în pericol viața pacientului în absenţa unei intervenţii prompte din partea aparatului în câteva zeci de secunde. Este, aș putea spune, un tratament salvator la purtător până când pacientul ajunge la spital sau la cardiolog.