Despre pericardită
Pericardita reprezintă inflamația și iritarea pericardului (membrana care învelește inima). În mod normal, pericardul conține o cantitate mică de lichid, între 15 şi 50 ml. În cazul afectării pericardului, această cantitate de lichid poate crește.
Există mai multe forme de pericardită:
- pericardită uscată: foițele pericardului sunt inflamate;
- pericardită lichidiană: apare acumulare de lichid între foițele pericardului;
- pericardită constrictivă: apare îngroșarea pericardului până la calcificare.
Cauze
Există mai multe cauze pentru apariția pericarditei:
- cauză infecțioasă: provocată de virusuri, bacterii, paraziți, fungi;
- boli autoimune: lupus, artrită reumatoidă, vasculită sistemică;
- boli neoplazice: metastaze din cancere pulmonare, mamare, leucemii sau limfoame, mezotelioame;
- traumatisme la nivelul toracelui, implicit la nivelul inimii;
- după o intervenție chirurgicală toracică sau cardiovasculară;
- după un infarct miocardic acut, în perioada imediat următoare sau după câteva săptămâni;
- cauză medicamentoasă: tratament anticoagulant;
- boală cardiacă, renală, tiroidiană sau hepatică cronică;
- cauză idiopatică: nu se găsește nici o cauză evidentă.
Factori de risc
Principalii factori de risc în apariția pericarditei sunt reprezentați de:
- vârsta: tinerii sunt mai susceptibili să dezvolte pericardită;
- sexul masculin;
- prezența febrei;
- episoade anterioare de pericardită: unele forme de pericardită au tendința de recurență.
Simptome
Printre simptomele cele mai frecvente ale pericarditei se numără:
- durerea în piept: de obicei ascuțită, ca un junghi, care se agravează în timpul inspirației profunde, a tusei și atunci când bolnavul stă întins; este ameliorată în poziția șezut sau aplecat înspre înainte;
- tusea seacă;
- lipsa de aer sau dispneea, retenția de lichid la nivelul picioarelor, abdomenului;
- febra, frisoanele;
- palpitațiile;
- amețeala, scăderea tensiunii arteriale, oboseala.
Diagnosticare
Diagnosticul de pericardită este pus de medicul cardiolog sau de internist. Sunt necesare o serie de examinări suplimentare, pe lângă o anamneză și o descriere a simptomelor cât mai precisă, deoarece durerea în piept poate duce spre suspiciunea unui infarct miocardic acut. În cazul infarctului miocardic, durerea nu se ameliorează odată cu schimbarea poziției, ci rămâne constantă, indiferent de mișcările pacientului.
De asemenea, important este și examenul fizic: la auscultația cordului se poate descoperi frecătura pericardică, un semn evident de pericardită acută.
Electrocardiograma este necesară pentru a diferenția pericardita de un episod de infarct miocardic acut.
Analizele de sânge sunt, de asemenea, recomandate și pot determina:
- patologia infecțioasă: prin dozarea hemoleucogramei, proteinei C reactive, VSH;
- afectarea concomitentă a miocardului sau a mușchiului inimii: troponină I sau T, CK-MB;
- cauzele pericarditei: hemoculturi (pentru a găsi bacteria vinovată), testare pentru identificarea virusurilor hepatice, HIV sau a altor virusuri (Coxsackie, Influenza), markeri tumorali specific, hormoni tiroidieni (pentru a depista o afectare tiroidiană), uree și creatinină (pentru a determina o boală renală cronică), transaminaze hepatice, factor reumatoid, anticorpi anti-nucleari, anticorpi anti-citoplasma neutrofile (ANCA - pentru determinarea bolilor autoimune).
Radiografia toracică poate detecta aspectul tipic de cord în carafă, dat de acumularea de lichid în pericard.
Ecocardiografia va determina:
- aspectul mai îngroșat al pericardului;
- dacă s-a produs o acumulare de lichid la nivelul pericardului și cantitatea aproximativă a acestuia;
- evoluția sub tratament medicamentos;
- va ghida procedura de extragere a lichidului pericardic în exces, prin procedura denumită pericardiocenteză.
Analiza lichidului pericardic extras va putea da amănunte suplimentare asupra cauzei pericarditei.
Computer tomografia (CT) și rezonanța magnetică nucleară (RMN) sunt utile atât în decelarea lichidului acumulat în pericard, cât și a cauzelor pericarditei - infecții pulmonare, cancer.
Tratament
Tratamentul pericarditei trebuie adaptat în funcție de cauza afecțiunii; acesta este factorul cel mai important de care depinde succesul terapeutic. Cu toate acestea, în unele forme sau la anumiți pacienți, există tendința la recidive.
În cazul unor infecții virale, se administrează tratament antiinflamator și colchicină, pentru a ameliora simptomatologia dureroasă și a stopa inflamația pericardică. În cazurile rezistente la tratament, se poate opta pentru corticoterapie.
Dacă pericardita este provocată de o bacterie, tratamentul va fi bazat pe antibiotice, adaptate în funcție de rezultatul hemoculturilor; în cazul fungilor, se vor administra antifungice.
Complicații
În cazul acumulării excesive de lichid la nivelul inimii, poate apărea tamponada cardiacă, o afecțiune ce pune în pericol chiar viața pacientului. Lichidul comprimă cavitățile inimii și este necesară evacuarea acestuia de urgență, prin pericardiocenteză (introducerea unui tub de drenaj la nivelul pericardului și extragerea lichidului, pentru a decomprima inima).
În unele cazuri rare, poate apărea pericardita constrictivă; în această situație este nevoie de o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea pericardului (pericardiectomie).
Prevenție
Nu există o metodă sigură de prevenire a pericarditei. Ce se poate preveni însă sunt recidivele, prin respectarea schemei de tratament antiinflamator/ antibiotic/ antifungic, în cazul etiologiei infecțioase și tratarea bolilor de bază care produc pericardită (neoplasme, boli autoimune, boli cronice de ficat, rinichi, etc).
Dacă aveți simptome de tipul durerii toracice puternice, asemănătoare unui junghi, ce se modifică la schimbarea poziției în șezut, palpitații, febră, frisoane sau lipsă de aer, adresați-vă unui medic cardiolog pentru un diagnostic corect și pentru a începe tratamentul cât mai repede posibil.
Bibliografie
- “Pericarditis - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2022, www.mayoclinic.org
- Cremer, Paul C., et al. “Complicated Pericarditis.” Journal of the American College of Cardiology, vol. 68, no. 21, Nov. 2016, pp. 2311–2328, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, 10.1016/j.jacc.2016.07.785
- “Pericarditis - Diagnosis and Treatment - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2022, www.mayoclinic.org
Alte afecțiuni similare
Pediculoza (păduchi)
Pediculoza este o afecțiune dermatologică produsă de păduchi. Păduchii sunt paraziții hematofagi (consumatori de sânge) ai păsărilor și animalelor. Există două specii...
Vezi detalii
Pelada
Pelada, sau cum este denumită în termen medical comun, alopecia areata, este o afecțiune autoimună care provoacă pierderea părului în diferite zone ale scalpului....
Vezi detalii
Pelagra
Pelagra este boala cauzată de deficiența de vitamina B3, cunoscută sub termenul medical de niacină. Boala se manifestă ca o formă de malnutriție, în special subnutriția...
Vezi detalii
Peritonită
Peritonita se definește ca un process inflamator al peritoneului cauzat de un agent,...
Vezi detalii
Picior diabetic
Piciorul diabetic reprezintă o complicație des întâlnită în diabetul zaharat. Termenul se referă la leziuni sau ulcerații apărute la nivelul membrelor inferioare,...
Vezi detalii
Pielonefrita
Pielonefrita este un tip de infecție a tractului urinar superior, provocată de bacterii și, mai rar, de virusuri ce debutează, de obicei, în tractul urinar inferior sub...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
