Surditate brusc instalată

Descoperă informații utile despre surditate brusc instalată: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre surditatea brusc instalată

Surditatea brusc instalată este o afecțiune obișnuită în special la oamenii în vârstă și poate apărea din mai multe motive. Este important ca afecțiunea să nu fie ignorată, deoarece este necesar tratament de urgență, conform diagnosticului, pentru a crește șansele de recuperare.

Hipoacuzia sau surditatea brusc instalată reprezintă o urgență medicală. Uneori oamenii tratează superficial această afecțiune, crezând că este vorba despre o problemă minoră determinată de alergii sau infecții ale sinusurilor. Este foarte important să se facă de urgență un control medical de specialitate, pentru a nu scădea șansele ca auzul să fie recuperat.

De obicei, surditatea este unilaterală și poate fi însoțită de tinitus (țiuitul urechilor) sau poate să apară după un sunet puternic ori după o senzație de plenitudine endaurală. Se poate întâmpla să apară surditatea brusc instalată și fără niciun fel de semnal. Persoana afectată poate observa că nu mai aude cu o ureche atunci când se trezește sau când i se vorbește din direcția urechii afectate, eventual atunci când răspunde la telefon.

Surditatea brusc instalată poate avea loc și treptat, dar în decursul a câteva zile. Se întâmplă destul de rar să apară la ambele urechi concomitent. Uneori auzul revine de la sine, însă pacientul afectat nu trebuie să se bazeze pe această supoziție. Este foarte important să se știe cauza surdității și să se înceapă de urgență tratamentul adecvat.

Pot fi afectați de surditate brusc instalată atât bărbații, cât și femeile, la orice vârstă, dar statistic li se întâmplă mai des bărbaților cu vârste cuprinse între 40-50 de ani sau mai mult.

Cauze

Printre cauzele care pot duce la surditate brusc instalată se pot număra următoarele:

administrarea unor medicamente ototoxice;
traumă sonoră, prin expunerea la zgomot foarte intens;
traumatism la cap, la nivelul urechii;
modificări ale presiunii;
activități sportive intense;
gripă;
oreion;
varicelă;
rujeolă;
virusul Epstein-Barr;
boala Lyme;
infecții virale;
infecții bacteriene;
boli autoimune;
tumori cerebrale;
boala Ménière;
scleroza multiplă;
afecțiuni congenitale;
probleme cu circulația sângelui;
neurinom de acustic.

Factori de risc

Vârsta înaintată poate fi un factor de risc important pentru apariția surdității brusc instalate. De asemenea, cei care practică sporturi la nivel foarte intens, eventual violent, respectiv cei care ridică greutăți foarte mari, luptătorii sau cei care practică box pot risca traume fizice care pot duce la surditate brusc instalată. Unele afecțiuni genetice, precum și unele boli cronice, așa cum este diabetul, pot reprezenta factori de risc pentru surditatea brusc instalată. Unele boli autoimune, afecțiuni neurologice, probleme cu glanda tiroidă sau hiperlipidemia pot, de asemenea, să ajungă să provoace și probleme cu auzul.

Simptome

Se consideră că există surditate brusc instalată atunci când persoana nu aude deloc sau audiometria relevă un auz măsurat la o intensitate de sub 30 de decibeli. O astfel de intensitate face ca o conversație normală să se audă ca un vorbit în șoaptă.

Majoritatea cauzelor care au ca simptom surditatea brusc instalată sunt însoțite și de alte simptome sau afecțiuni. Medicul specialist ORL va solicita investigații audiologice (audiogramă cu timpanogramă) și dacă este cazul, teste de sânge sau investigații imagistice (RMN) pentru a stabili cauzele hipoacuziei. În același timp, persoanele care își pierd auzul pot avea și probleme legate de pierderea echilibrului.

Diagnosticare

Medicul specialist ORL este cel care diagnostichează afecțiunea în urma inspecției fizice, anamnezei și solicitării investigațiilor și analizelor care sunt necesare. Examinarea ORL include o audiometrie și o otomicroscopie. Pot fi necesare, de asemenea și RMN și CT, teste vestibulare, acumetria instrumentală, otoemisiuni acustice, o audiogramă tonală liminară (la copii peste șase ani) și o impedansmetrie (la copii sub șase ani). Se pot solicita și teste de laborator precum teste de sânge și teste pentru sifilis, HIV, lupus, Zona Zoster sau herpes.

Afecțiunile care pot avea printre simptome și surditate brusc instalată, dar se tratează diferit, pot fi: obstrucția tubară acută, neurinomul de acustic, comoția labirintică, barotrauma, reacția la medicamente ototoxice, trauma sonoră sau dopul de ceară.

Tratament

Atunci când este pus diagnosticul de surditate brusc instalată tratamentul necesar este medicamentos. Acesta trebuie să înceapă cât mai repede posibil, din prima sau a doua zi, cu posibilitatea de revenire a auzului în termen de aproximativ 10 zile. Acest termen poate diferi în cazul pacienților de vârstă înaintată sau la cei care au diabet sau hipertensiune arterială.

Tratamentul se face cu perfuzii în care se pun corticosteroizi, soluții vasodilatatoare, antiinflamatoare și anticoagulante. De asemenea, sunt utile vitaminele B și C. Tratamentul poate fi administrat sub formă de comprimate orale, perfuzii sau injecții, în funcție de gravitate.

Uneori sunt necesare și tratamente adiționale, în funcție de afecțiunea care a cauzat surditatea brusc instalată. De exemplu, dacă a fost vorba despre o infecție, pacientului îi vor fi prescrise și antibiotice. Dacă pacientul lua un tratament medicamentos care se dovedește a fi toxic pentru ureche, acel tratament se va schimba cu un altul. În cazul unei boli autoimune, se vor prescrie și medicamente care să susțină sistemul imunitar. Dacă surditatea este severă și pacientul nu răspunde la tratament ori dacă aceasta se manifestă la ambele urechi, medicul specialist poate recomanda implanturi cohleare sau aparate auditive pentru amplificarea sunetului. În unele cazuri, pot fi recomandate și intervenții chirurgicale la nivelul urechii.

Complicații

Uneori tratamentul cu corticosteroizi se începe imediat, înainte de obținerea rezultatelor tuturor testelor, pentru a grăbi vindecarea. Dacă începerea tratamentului întârzie mai mult de două până la patru săptămâni, scad foarte mult șansele de recuperare a auzului. Pentru surditatea brusc apărută se recomandă tratament cu corticosteroizi injectabili, atunci când pacientul nu poate lua corticosteroizi pe cale orală sau vrea să evite apariția eventualelor reacții adverse. Acestea pot include stări de amețeală, creșterea tensiunii, o creștere a glicemiei, dureri, probleme cu somnul, probleme cu stomacul, stări de anxietate sau depresie.

Ca tratament, pentru surditatea brusc apărută, medicamentele cu corticosteroizi se iau zilnic, timp de două săptămâni, în timp ce injecțiile se fac de două ori pe săptămână și sunt necesare tot două săptămâni. Unii medici pot recomanda o combinație a celor două variante, pentru a crește șansele de recuperare.

Prevenție

Pentru a preveni pierderea auzului brusc, se recomandă evitarea pe cât posibil a zgomotelor foarte puternice. În acest scop, pot fi purtate uneori dopuri de urechi care anulează zgomotul, precum sunt cele primite în avion, sau pot fi purtate căști speciale, de exemplu pentru copii sau persoane care stau foarte aproape de boxe la concerte și cluburi.

De asemenea, se recomandă o igienă corectă a urechii, evitându-se introducerea în urechi a bețișoarelor sau obiectelor care pot fi periculoase pentru timpan. Nici căștile care se introduc în urechi pentru convorbiri telefonice sau pentru a asculta muzică, podcasturi etc. nu sunt recomandate pe termen lung, ci pentru uz ocazional.

Dacă se lucrează într-un mediu zgomotos, cum ar fi în fabrici cu unelte grele sau în gări ori aeroporturi, se recomandă protejarea urechilor cu căști speciale sau, atunci când e posibil și munca este de birou, izolarea fonică a pereților.

Pierderea auzului poate fi un fenomen înfricoșător pentru pacienți, mai ales dacă este total sau dacă există și tinitus, care poate fi tare și foarte deranjant la început. Discuțiile detaliate cu medicul specialist pot fi de ajutor, în special în cazurile în care nu se preconizează revenirea completă a auzului. Pacienții au nevoie să fie informați corect și să știe că în cazul unui asemenea handicap fizico-senzorial există și alte variante ajutătoare, cum sunt implanturile cohleare sau aparatele de auz.

Bibliografie

https://www.nidcd.nih.gov/health/sudden-deafness
https://www.enthealth.org/conditions/sensorineural-hearing-loss/
https://emedicine.medscape.com/article/856313-overview
https://www.health.harvard.edu/diseases-and-conditions/now-hear-this-dont-ignore-sudden-hearing-loss
https://www.nhs.uk/conditions/hearing-loss/

Alte afecțiuni similare

Stenoza pulmonară

Stenoza pulmonară reprezintă o condiție medicală caracterizată prin îngustarea anormală a valvei pulmonare, situată în cavitatea dreaptă a inimii, care controlează...

Vezi detalii

Stomatita aftoasă

Stomatită aftoasă este cea mai frecvență boală cronică a mucoasei bucale, avȃnd o prevalență cuprinsă între 2 şi 50% în populația generală și de 37% în Europa. Este o...

Vezi detalii

Strongiloidoza

Strongiloidoza este o parazitoză intestinală provocată de viermele filiform Strongyloides stercoralis, fiind specifică regiunilor tropicale și subtropicale....

Vezi detalii

Tahicardia ventriculară

Pentru a înţelege ce înseamnă tahicardia ventriculară este necesar să clarificăm terminologia:tahicardie: acest termen definește un ritm cardiac rapid (tahi) mai mult de...

Vezi detalii

Tahicardie

Tahicardia este termenul medical folosit pentru o frecvență cardiacă de peste 100 de bătăi/ minut. Există mai multe tipuri diferite de tahicardie, unele cu ritm regulat,...

Vezi detalii

Tahipnee

Tahipneea reprezintă respirația rapidă și superficială. Dacă ritmul respirator devine brusc rapid, apoi revine la normal, se numește tahipnee tranzitorie. Condiția este...

Vezi detalii