Tendinita şi tenosinovita

Despre tendinită şi tenosinovită

Tendinita se referă la inflamația unui tendon, țesutul fibros care leagă mușchiul de os, iar tenosinovita implică inflamația tecii sinoviale care înveleşte tendonul. Afecțiunile pot apărea independent sau simultan, ducând la disconfort și restricții de mișcare în zonele afectate. Aceste inflamații apar frecvent în zone precum umărul, cotul, încheietura mâinii, mâna, șoldul, genunchiul și glezna.

Factori de risc

Mai mulți factori pot crește riscul de a dezvolta tendinită și tenosinovită:

• vârsta - odată cu înaintarea în vârstă, tendoanele devin mai puțin flexibile, ceea ce le face mai susceptibile la leziuni;
• sexul - femeile sunt mai frecvent afectate de anumite tipuri de tenosinovită, cum ar fi tenosinovita de Quervain (care afectează tecile sinoviale ale tendoanelor de la nivelul degetului mare, compartimentului I extensori);
• activitățile care implică mișcări repetitive ale mâinii și încheieturii, cum ar fi dactilografierea, munca la linia de asamblare, grădinăritul sau practicarea anumitor sporturi, pot contribui la aceste afecțiuni;
• sarcina - modificările hormonale și retenția de lichide în timpul sarcinii pot crește riscul de tenosinovită;
• infecții - tenosinovita infecțioasă poate apărea atunci când o plagă perforată permite bacteriilor să pătrundă în teaca tendonului, cauzând inflamație (cele mai frecvente bacterii implicate în tenosinovita infecțioasă sunt Staphylococcus aureus și Streptococcus);
• afecţiuni preexistente, cronice - precum diabetul și artrita reumatoidă pot favoriza apariția inflamației tendonului;
• medicamente - utilizarea anumitor antibiotice a fost asociată cu un risc crescut de tendinită și ruptură de tendon.

Diagnosticare

Tendinita și tenosinovita sunt diagnosticate, de obicei, de un medic ortoped sau un reumatolog, iar procesul include:

• istoricul medical - medicul adună informații detaliate despre simptomele, activitățile și orice leziuni anterioare ale pacientului pentru a înțelege contextul afecțiunii;
• examinarea fizică - se efectuează o examinare amănunțită, inspecția zonei afectate, pentru a evalua semne vizibile de inflamație, cum ar fi roșeața, umflarea/tumefierea sau modificările de culoare ale tegumentului, și sensibilitatea la palpare a zonei afectate și amplitudinea mișcărilor (se testează mobilitatea pentru a verifica limitarea acesteia și pentru a identifica orice dureri care pot apărea în timpul mișcărilor active sau pasive).

În anumite cazuri, pot fi utilizate teste suplimentare pentru a confirma diagnosticul sau pentru a exclude alte afecțiuni:

• aspirație articulară - implică extragerea unei cantități mici de lichid din articulație pentru analiza prezența infecțiilor sau a microcristalelor (gută, pseudogută, condrocalcinoză);
• studii imagistice - radiografiile pot ajuta la identificarea posibilelor modificări la nivelul osului, în timp ce ecografia musculoscheletală sau RMN-urile oferă imagini detaliate ale țesuturilor moi, inclusiv ale tendoanelor și ale tecilor acestora.

Prevenţie

Prevenirea tendinitei și tenosinovitei implică adoptarea unor măsuri care să minimizeze stresul asupra tendoanelor și a tecilor sinoviale din jur.

Măsurile de prevenire cheie includ:

• creșterea treptată a activității - la inițierea de noi activități fizice sau la creșterea intensității exercițiului, o abordare progresivă permite tendoanelor să se adapteze, reducând riscul de rănire;
• ajustări ergonomice - asigurarea faptului că spațiile și echipamentele de lucru sunt astfel concepute încât să ajute la menținerea unei poziții naturale (postură neutră); pauzele frecvente pentru a schimba postura și a relaxa mușchii și tendoanele sunt extrem de importante, mai ales în activitățile care implică mișcări repetitive;
• exerciții fizice regulate - activitatea fizică constantă îmbunătățește rezistența și flexibilitatea tendonului, ajutând la prevenirea leziunilor și rupturilor tendinoase;
• încălțăminte adecvată - purtarea pantofilor care asigură susținere și amortizare corespunzătoare a șocurilor ajută la prevenirea tendinitei, în special la extremitățile inferioare.