Tahipnee

Alte denumiri: Respirația rapidă, superficială

Descoperă informații utile despre tahipnee: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre tahipnee

Tahipneea reprezintă respirația rapidă și superficială. Dacă ritmul respirator devine brusc rapid, apoi revine la normal, se numește tahipnee tranzitorie. Condiția este dezvoltată din cauza mai multor afecțiuni medicale.

Tahipneea poate afecta adulții, dar și sugarii. Apare frecvent în rândul sugarilor care s-au născuț prematur sau în rândul adulților cu afecțiuni respiratorii precum astm și boală pulmonară cronică obstructivă.

În mod normal, respirația rapidă apare în timpul exerciții fizice intense, cum ar fi alergatul, dar tahipneea poate să apară și în repaos.

Tahipneea poate fi semnul unei urgențe medicale. Dacă experimentați astfel de probleme de respirație sau dacă observați o respirație accelarată la copil, sunați la 112 sau mergeți imediat la cea mai apropiată unitate de urgență.

Vă puteți da seama dacă ritmul respirator este prea rapid acasă, numărând câte respirații se produc pe durata unui minut. Ritmul normal de respirație pentru un copil este, în funcţie de vârstă, până la 40 de respirații pe minut, în timp ce la adulți frecvența respiratorie normală este de 12 până la 25 de respirații pe minut, în stare de repaos.

La un nou-născut, tahipneea tranzitorie apare la o frecvență respiratorie mai mare de 44 de respirații pe minut. La adulți, este considerată tahipnee dacă ritmul respirator crește la peste 25, respectiv 35 (adulţi peste 80 ani) de respirații pe minut în stare de repaos.

Cauze

Numeroase afecțiuni medicale cauzează tahipnee, inclusiv:

Reacțiile alergice
Anxietatea sau un atac de panică
Astm
Cheagurile de sânge
Intoxicarea cu monoxid de carbon
Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC)
Cetoacidoza diabetică
Pleurezie
Pneumonie
Embolie pulmonară
Septicemie.

Cauzele apariției tahipneei la nou-născut se datorează unei deficiențe a procesului prin care se absoarbe lichidul din plămâni. Înainte de naștere, plămânii fătului sunt umpluți cu lichid amniotic. În timpul travaliului, hormonii determină alveolele pulmonare să absoarbă lichidul. Cea mai mare parte a lichidului din plămânii nou-născutului se eliberează în timpul nașterii vaginale și se absorb în celulele care căptușesc alveolele pulmonare. Dacă acest proces de absorbție este prea lent, excesul de lichid din plămâni provoacă tahipnee.

Factori de risc

Medicii au identificat mai mulți posibili factorii de risc pentru declanșarea tahipneei, cum ar fi:

nașterea înainte de săptămâna 39 de gestație;
nașterea prin cezariană, fără travaliu;
diabetul gestațional al mamei;
diagnosticul de astm al mamei;
vârsta gestațională prea mică sau prea mare;
asfixia perinatală în timpul nașterii.

Simptome

Principala caracteristică a tahipneei este respirația rapidă și superficială.

Tahipneea poate provoca următoarele simptome:

Învinețirea pielii.
Senzație de durere în piept.
Respirație dificilă.
Senzația de aer insuficient în inspirație.
Senzație de lipsă de aer.

Există și alte simptome care însoțesc această manifestare, cum ar fi:

dispneea;
învinețirea buzelor și a vârfului degetelor (semn al unui nivel scăzut de oxigen în sânge);
mișcarea vizibil exagerată a pieptului, în interior și în exterior, ca semn al efortului necesitat de respirație.

Deși sunt ambele manifestări care implică procesul respirator, termenii de tahipnee și dispnee înseamnă lucruri diferite:

tahipneea este descrierea medicală a respirației rapide și superficiale, fără accent pe modul în care se manifestă senzația experimentată.
dispneea este manifestarea care descrie senzația de lipsă de aer.

Oricare dintre următoarele simptome ale tahipneei sunt suficiente pentru a vă direcționa către o unitate de urgență:

Dureri în piept.
Respirație dificilă.
Respirație rapidă (experimentată în premieră).
Învinețirea pielii, unghiilor și buzelor.

Majoritatea cazurilor de tahipnee nu pun viața în pericol, dar lipsa de oxigen poate avea consecințe grave pentru că afectează funcția creierului și a inimii, dacă simptomul persistă fără tratament.

Diagnosticare

Diagnosticul tahipneei poate varia în funcție de vârstă, alte afecțiuni, medicația administrată și alte simptome prezente. Medicii folosesc numeroase metode și teste ca instrumente de diagnosticare ale tahipneei, cum ar fi:

Oximetrie - măsurarea cantității de oxigen din sânge.
Test de gazometrie arterială (ABG) - măsoară nivelul gazelor din sângele arterial, respectiv nivelul de oxigen, conținutul de dioxid de carbon și pH-ul sângelui.
Radiografie toracică - identifică posibile probleme pulmonare.
Tomografia computerizată toracică (CT) - recomandată pentru a identifica posibile boli pulmonare sau tumori.
Testele funcției pulmonare - utile în diagnosticarea unor afecțiuni precum BPOC și astm.
Test al nivelului de glucoză - test de sânge efectuat pentru a exclude sau confirma cetoacidoza diabetică.
Test al nivelului de electroliți - nivelurile de sodiu și potasiu pot ajuta la evaluarea unora dintre cauzele tahipneei.
Test de sânge - hemoleucogramă completă și test de hemoglobină, pentru a căuta dovezi de anemie și infecții.
Electrocardiograma (EKG) - poate identifica dovezi ale unui atac de cord sau ale unui ritm cardiac anormal.
Scanare V/Q - test care măsoară circulația aerului și a sângelui în plămâni.
RMN cerebral - ajută la identificarea posibilelor anomaliilor cerebrale, cum ar fi tumorile.
Testare toxicologică - screening toxicologic, efectuat pentru a identifica posibile cauze ale tahipneei produsă de administrarea de medicamente.

Tratament

Tratamentul imediat al tahipneei este administrarea de oxigen prin mască sau narine (tub plasat în nări). Este cel mai comun tratament administrat la copiii mai mici și sugari.

La copiii mai mari și la adulți, tratamentul pentru tahipnee implică, de obicei, respirații lente și adânci, pentru a opri hiperventilația. Medicul va ghida pacientul recomandând respirația din diafragmă cu inspirație încet pe nas și expirație pe gură sau pe nas. Această tehnică de respirație relaxează și ajută plămânii să se umple cu aer și să se extindă complet.

Dacă tahipneea cauzează detresă respiratorie severă (afecțiune pulmonară gravă care afectează capacitatea plămânilor de a transfera oxigenul în sânge) trebuie aplicat urgent tratament medical care va include:

Oxigen presurizat printr-un aparat, care asigură o presiune pozitivă, continuă a căilor respiratorii (CPAP).
Ventilație mecanică a plâmânilor - respirația se asistă sau se înlocuiește cu ajutorul unui aparat.

În funcție de cauza tahipneei, tratamentul pentru cauza de bază rezolvă simptomul respirator și previne reapariția acestuia. Acest tip de tratament poate include:

Administrarea de medicamente precum antibiotice, anticoagulante sau antihistaminice.
Utilizarea unui inhalator, cu efect bronhodilatator.
Terapie cognitiv-comportamentală pentru anxietate.

Odată administrat tratamentul pentru tahipnee, recuperarea este rapidă, mai ales pentru adulți și copiii mari. La sugari, recuperarea după episodul de tahipnee tranzitorie poate dura două până la trei zile. Tahipneea poate reveni, însă, dacă nu este tratată cauza de bază.

Complicații

Orice afecțiune a procesului respirator poate determina complicații. Netratată sau gestionată necorespunzător, tahipneea poate conduce la declanșarea unui ritm cardiac anormal și la insuficiență cardiacă.

Complicațiile determinate de anumite afecțiunile patologice, combinate cu tahipnee pot duce la înrăutățirea stării de sănătate a pacientului și determină insuficiența cardiacă.

Prevenție

Cauzele apariției tahipneei nu pot fi prevenite în totalitate. Se pot lua însă măsuri pentru a reduce riscul declanșării manifestărilor prin:

Tratarea sau gestionarea oricăror ale afecțiuni de bază.
Evitarea alergenilor.
Efectuarea de exerciții fizice regulate.
Evitarea zonelor cu fum sau poluare mare.
Plasarea unui detector de monoxid de carbon în casă.
Tratarea oricărei condiții de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea.

Bibliografie

https://www.facebook.com/verywell. “What Causes Tachypnea with Lung Cancer?” Verywell Health, 2023, www.verywellhealth.com/tachypnea-causes-and-symptoms-2249201
Kahn, April. “Tachypnea: What Is Rapid, Shallow Breathing?” Healthline, Healthline Media, 17 July 2012, www.healthline.com/health/rapid-shallow-breathing#symptoms
Berry, Jennifer. “What to Know about Tachypnea.” Medicalnewstoday.com, Medical News Today, 26 Feb. 2019, www.medicalnewstoday.com/articles/324548

Alte afecțiuni similare

Surditate brusc instalată

Surditatea brusc instalată este o afecțiune obișnuită în special la oamenii în vârstă și poate apărea din mai multe motive. Este important ca afecțiunea să nu fie...

Vezi detalii

Tahicardia ventriculară

Pentru a înţelege ce înseamnă tahicardia ventriculară este necesar să clarificăm terminologia:tahicardie: acest termen definește un ritm cardiac rapid (tahi) mai mult de...

Vezi detalii

Tahicardie

Tahicardia este termenul medical folosit pentru o frecvență cardiacă de peste 100 de bătăi/ minut. Există mai multe tipuri diferite de tahicardie, unele cu ritm regulat,...

Vezi detalii

Talasemie

Talasemiile sunt un grup de afecțiuni ereditare caracterizate prin afectarea sintezei lanțurilor de globină. Globina este o proteină și reprezintă principalul component...

Vezi detalii

Tendinita achileană

Tendinita reprezintă procesul acut inflamator provocat de un traumatism, de o suprasolicitare sau de lipsa pregătirii fizice la nivelul unei porțiuni sau a...

Vezi detalii

Tendinita şi tenosinovita

Tendinita se referă la inflamația unui tendon, țesutul fibros care leagă mușchiul de os, iar tenosinovita implică inflamația tecii sinoviale care înveleşte tendonul....

Vezi detalii