RUTINA DE VINERI

20% reducere la consultații și analize!

Află mai mult
medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Tetraplegie

Tetraplegie

Alte denumiri: Cvadriplegia/ Paralizia de la gât în jos

Descoperă informații utile despre tetraplegie: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre tetraplegie

Tetraplegia este un tip de deficit neurologic în care se pierde complet posibilitatea mișcărilor celor patru membre, uneori însoțită și de slăbiciune musculară la nivelul mușchilor trunchiului, gâtului și umerilor. De cele mai multe ori, plegia (sau paralizia) este însoțită și de tulburări de sensibilitate și tulburări sfincteriene. Acest tip de simptomatologie este unul sever, care afectează semnificativ independența pacientului și predispune la multiple complicații.

barbat in scaun de rotile din cauza tetraplegiei

Cauze

Tetraplegia apare că urmare a unor leziuni la nivelul sistemului nervos central, care este alcătuit din creier și măduva spinării. În cazuri rare, apare în urma unei afecțiuni a nervilor periferici.

Cauzele cele mai întâlnite ale tetraplegiei la adulți sunt:

  • traumatisme ale măduvei spinării;
  • sindroame de compresie ale măduvei spinării: stenoza de canal spinal la nivel cervical, tumori primare sau metastaze, malformații vasculare;
  • accidente vasculare la nivel cerebral sau medular;
  • boli neurodegenerative, cum ar fi scleroză laterală amiotrofică, diverse sindroame genetice;
  • tulburări metabolice: deficit de vitamina B12, deficit de vitamina E, afecțiuni mitocondriale;
  • afecțiuni inflamatorii, cum ar fi scleroza multiplă sau sindromul Guillain-Barre;
  • infecții, cum ar fi poliomielita sau infecția cu HIV ori sifilis;
  • boli genetice, cum ar fi tetraplegia spastică ereditară, în care sunt afectate predominant membrele inferioare (în acest caz vorbim despre paraplegie). Aceasta poate debuta în copilărie sau mai târziu, la vârstă adultă.

Factori de risc

Vârsta este un important factor de risc pentru apariția tetraplegiei prin vulnerabilitatea crescută a organismului, creșterea incidenței multor afecțiuni cu potențial de a determina tetraplegie și creșterea riscului de căderi. Situațiile periculoase (de exemplu, practicarea de sporturi extreme sau motociclismul) și consumul excesiv de alcool predispun, de asemenea, la traumatisme severe.

Simptome

Tetraplegia se manifestă prin paralizia tuturor celor patru membrelor dar are și unele forme mai ușoare, în care mai există o minimă funcție motorie, caz în care vorbim de tetrapareză. În funcție de afecțiunea primară și de localizarea leziunii la nivelul sistemului nervos, deficitul poate fi asimetric: o parte a corpului să fie mai afectată decât cealaltă sau membrele inferioare să fie mai afectate decât cele superioare. Paralizia poate fi însoțită de spasticitate iar, în cazul afecțiunilor cu progresie lentă, mușchii afectați se pot atrofia.

Tulburările de sensibilitate reprezintă afectarea senzațiilor la nivelul trunchiului și membrelor şi pot fi de tip amorțeală, furnicături, dar și durere.

Tulburările sfincteriene se pot manifesta prin incontinență sau retenție urinară și/sau fecală, pacienții cu retenție având adesea nevoie de sondă urinară și de asistență la evacuarea materiilor fecale.

Disfuncția sexuală și infertilitatea se pot numără și ele printre simptomele asociate tetraplegiei.

În unele cazuri, mai ales în leziunile cervicale înalte, pot fi afectate deglutiția, vorbirea și funcția respiratorie. O complicație severă este și disreflexia autonomă, în care unii stimuli, aparent inofensivi, determină un răspuns vascular exagerat, cu creșterea bruscă a tensiunii arteriale.

medic studiaza rezultat de imagistica pentru pacient suspect de tetraplegie

Diagnosticare

Diagnosticul de tetraplegie se pune în urmă examinării pacienților, cel mai adesea de un medic neurolog. Acesta va evalua simptomele și istoricul medical al pacientului, modul de instalare a simptomelor, antecedentele familiale și va efectua examenul clinic neurologic care testează funcțiile nervilor și mușchilor din corp.

Medicul examinator va stabili necesitatea efectuării investigațiilor suplimentare, cum ar fi:

  • Imagistică medicală: RMN cerebral sau de măduva spinării și, în unele cazuri, scanare CT sau radiografii;
  • EMG: electromiografia poate fi indicată în caz de suspiciune de boli neuromusculare;
  • Analize de sânge și, în unele cazuri, puncţie lombară cu recoltare de lichid cefalorahidian, mai ales dacă există suspiciune de afecțiuni inflamatorii sau infecții.

Tratament

Impactul pe termen lung al tetraplegiei variază de la persoană la persoană iar prognosticul depinde de afecțiunea cauzatoare, de timpul scurs de la debutul simptomelor și de eventualele tratamente posibile. De exemplu, un pacient cu un traumatism la nivel cervical care este tratat neurochirurgical cât mai repede poate fi capabil să recâștige controlul parțial sau complet asupra zonelor afectate. În schimb, în cazul unui pacient cu scleroză laterală amiotrofică, simptomele vor progresa inevitabil.

În unele situații, se pot prescrie medicamente pentru ameliorarea durerilor sau relaxante musculare pentru a diminua spasticitatea.

Este esențială implicarea medicilor de recuperare, a fizio- și kinetoterapeuţilor, pentru a menține funcția motorie restantă, a preveni complicațiile musculoscheletale secundare și pentru a asigura dispozitive de asistență adecvată, cu rolul de a îmbunătăți mobilitatea pacienților tetraplegici. De asemenea, în cazul pacienților cu tulburări de vorbire poate fi indicată logopedia.

Pacienții tetraplegici sunt, de cele mai multe ori, dependenți de alte persoane, nu se pot îngriji singuri şi au nevoie de asistență la toate activitățile zilnice esențiale (igienă, alimentație, administrarea tratamentelor, mobilizarea). Pierderea independenței și asocierea frecventă a unor boli incurabile pot afecta profund acești pacienți; psihoterapia poate ajuta atât pacienții cât și familiile acestora cu dificultățile psihoemotionale.


Complicații

Deosebit de importantă este prevenția complicațiilor care pot să apară secundar tetraplegiei, cum ar fi:

  • escare: riscul lor scade prin mobilizarea pasivă regulată a pacienților, folosirea saltelelor speciale și menținerea igienei;
  • infecții urinare: pacienții cu tulburări sfincteriene care folosesc sonde urinare au un risc ridicat de a dezvolta aceste infecții;
  • tulburări metabolice, mai ales probleme cu greutatea (atât greutatea în exces, pacienții imobilizați fiind predispuși la supraponderalitate, cât și slăbirea excesivă) și osteoporoză;
  • durerea cronică, atât directă, prin suferință primară a nervilor și mușchilor, cât și secundară imobilizării prelungite;
  • imobilizarea prelungită crește riscul de tromboze venoase profunde.

Prevenție

Condusul prudent, luarea măsurilor adecvate de precauție în cazul sporturilor extreme, asigurarea unei stabilități cât mai bune în timpul mersului la vârstnici, evitarea consumului excesiv de alcool pot contribui la reducerea riscului de tetraplegie traumatică.

Prevenția afecțiunilor neurologice non-traumatice care pot cauza tetraplegie este posibilă, din păcate, doar în puține cazuri. Având în vedere că majoritatea acestor patologii produc tetraplegie în timp, apelarea la un medic neurolog de la primele simptome poate îmbunătăți prognosticul sau poate chiar preveni instalarea paraliziei.

Echipa medicală - Neurologie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2025 Acest site este proprietatea MedLife S.A. Toate drepturile rezervate.