Varicelă

Cauze

Cauza responsabilă de apariția varicelei este virusul varicelo-zosterian. Infectarea se dobândește, de obicei, prin inhalarea picăturilor respiratorii din aer de la o gazdă infectată.

Valori virale mari se găsesc în veziculele caracteristice varicelei, iar transmiterea virusului poate apărea și prin contactul direct cu aceste bășicuțe, deși riscul este mai mic.

Simptome

Simptomele varicelei sunt, de obicei, ușoare la copii, dar pot pune viața în pericol la adulți și la persoanele de orice vârstă cu un sistem imunitar slab. Cu toate acestea, fiecare persoană poate prezenta simptome diferite, care pot include:

• oboseală și iritabilitate cu una sau două zile înainte de a începe erupția;
• erupție cutanată cu mâncărime pe trunchi, față, scalp, sub axile, pe partea superioară a brațelor și picioarelor și în interiorul gurii (erupția apare în mai multe valuri: începe cu pete roșii, plate, și progresează la umflături roșii, ridicate, care apoi devin vezicule; formarea noilor leziuni continuă timp de 2-4 zile);
• la nivelul mucoaselor, veziculele sunt rapid decapate, rezultând niște leziuni ulcerative superficiale;
• veziculele se vor transforma în cruste care se desprind fără a lăsa cicatrici;
• sindrom pseudogripal, cu slăbiciune generalizată și posibil febră;
• prurit;
• cefalee;
• scăderea apetitului.

Simptomele inițiale ale varicelei pot semăna cu alte infecții. Dacă o persoană care a fost vaccinată împotriva bolii este expusă virusului, ea poate dezvolta o formă mai ușoară de boală, cu erupții cutanate mai puțin severe, cu sau fără febră.

Posibile complicații

După cum spuneam, varicela la copii nu este o afecțiune gravă, dar la adulți și la persoanele cu un sistem imunitar scăzut poate duce la complicații, precum:

• suprainfecție bacteriană (cea mai frecventă complicație a varicelei, fiind cauzată de unele bacterii precum streptococ de grup A și stafilococ, care se manifestă prin foliculite, abcese, flegmoane care se pot complica cu sepsis);
• pneumonie variceloasă primară, frecvent cu evoluție favorabilă;
• cerebelită cu ataxie acută cerebeloasă (cea mai frecventă complicație neurologică, care survine de regulă în prima săptămână de erupție și se manifestă cu tulburări de echilibru și mers, vertij și vărsături);
• encefalită;
• meningită;
• sindromul hemoragipar prin trombocitopenie poate apărea la copilul imunocompetent cu varicelă, are durată scurtă și evoluție favorabilă;
• hepatită, frecvent asimptomatică;
• sindroamele dureroase, în special post nevralgie herpetică.

O categorie specială de pacienți este reprezentată de femeile însărcinate, în cazul cărora varicela poate avea consecințe importante. Cea mai frecventă și mai gravă dintre complicațiile varicelei la gravide este pneumonia variceloasă, a cărei evoluție tinde să fie severă în timpul sarcinii.

Pentru făt, riscurile pot varia în funcție de perioada sarcinii în care apare infecția la mamă. De exemplu, în primele 20 de săptămâni de sarcină, principalul risc ce trebuie luat în considerare este cel al sindromului de varicelă congenitală, care poate cauza diverse malformații congenitale. Dacă infecția apare în ultimele săptămâni sau zile ale sarcinii, nou-născutul poate să dezvolte varicelă neonatală, o afecțiune severă, care poate duce la deces. Este foarte important ca femeile care fac varicelă în sarcină să se adreseze cât mai curând posibil unui medic.

Multe țări dezvoltate administrează acum vaccinul viu atenuat împotriva varicelei, cu o scădere a incidenței bolilor, oferind imunitate personală și de turmă. Cu toate acestea, există unele controverse cu privire la faptul că o scădere a circulației virusului de tip sălbatic ar putea duce la pierderea imunității la virusul varicelo-zosterian pentru persoanele care au avut deja varicelă.

Tratament

Prima indicație de tratament în varicelă este tocmai prevenția bolii, adică vaccinarea copiilor împotriva varicelei, conform schemei naționale de vaccinare. Infecția primară la copilul sănătos este o boală care necesită doar terapie simptomatică și există un plan de îngrijire a varicelei, care se poate aplica la domiciliu. În cazul copiilor și adulților care prezintă risc crescut de a dezvolta forme mai severe ale bolii este însă necesar tratament antiviral.

Persoanele nevaccinate împotriva varicelei, cele care nu au făcut niciodată boala, cu sistem imunitar deprimat, femeile însărcinate, pacienții diagnosticați cu HIV/SIDA sau cancer și cei care sunt sub tratament chimioterapeutic sau steroizi ori cei care au suferit un transplant, trebuie să se adreseze medicului de la primele semne de boală.

Îngrijirea la domiciliu în caz de varicelă

Îngrijirea la domiciliu în cazul pacienților cu varicelă se concentrează pe prevenirea răspândirii infecției, gestionarea simptomelor și prevenirea complicațiilor. Măsurile recomandate includ de obicei:

• izolarea persoanei infectate pentru a preveni răspândirea virusului în colectivitate;
• aplicarea de loțiuni (ex: loțiuni cu calamină) sau spray-uri care să calmeze pruritul și să favorizeze uscarea veziculelor;
• menținerea unghiilor tăiate pentru prevenția suprainfectării veziculelor prin scărpinare;
• administrarea de antialgice pentru reducerea febrei, dar nu antiinflamatoare nesteroidiene (acestea trebuie evitate) și antihistaminice pentru prurit;
• hidratarea corespunzătoare a bolnavului, cu un regim alimentar bazat pe fructe și legume proaspete pentru un aport optim de vitamine și minerale;
• evitarea băuturilor carbogazoase.

La copiii cu varicelă nu trebuie administrată aspirină, deoarece utilizarea acesteia este asociată cu apariția sindromului Reye, o afecțiune gravă care afectează ficatul și creierul și poate avea evoluție fatală.

Alimentația în timpul varicelei

Nu există un regim alimentar special pentru pacienții cu varicelă, dar o dietă variată, bazată pe alimente bogate în nutrienți și ușor de consumat, și o hidratare corespunzătoare contribuie la menținerea sănătății generale și la recuperarea organismului.

Dacă infecția se manifestă inclusiv prin leziuni în interiorul gurii, pe limbă și în gât, se recomandă consumul de alimente moi, precum piureurile, iaurtul, ouăle, orezul, pastele, carnea fiartă, peștele și fructele cu aciditate redusă. Este indicată, în schimb, evitarea consumului de alimente picante, acide, foarte sărate, tari sau crocante, care pot agrava durerea și disconfortul local, precum și a băuturilor care pot favoriza deshidratarea.

Tratamentul medicamentos pentru varicelă

Tratamentul cu medicamente antivirale pentru varicelă este cel mai eficient atunci când este început cât mai devreme, preferabil în primele 24 de ore de la apariția erupției cutanate. Este recomandat, de regulă, persoanelor cu risc crescut de evoluție mai severă a bolii, cum sunt:

• adulții (inclusiv femeile însărcinate) și copiii cu vârsta peste 12 ani;
• persoanele nevaccinate;
• persoanele cu afecțiuni cutanate cronice;
• persoanele cu boli pulmonare cronice;
• persoanele aflate sub tratament de lungă durată cu salicilați;
• persoanele care urmează tratament cu corticosteroizi.

Există mai multe medicamente antivirale care se pot prescrie pacienților cu varicelă, dar tratamentul standard este cel cu aciclovir.

La copiii sănătoși, sub 12 ani, aciclovirul administrat în primele 24 de ore de la debutul erupției poate reduce simptomele și durata bolii cu aproximativ o zi, dar nu influențează rata complicațiilor. De regulă, tratamentul antiviral nu este recomandat la această categorie de pacienți.

Tratamentul oral cu aciclovir este, în schimb, indicat la copiii cu vârsta de peste 12 ani și la adulții sănătoși. Alte antivirale ce pot fi recomandate sunt valaciclovir si famciclovir.

În caz de varicelă în sarcină, se pot, de asemenea, prescrie aciclovir sau valaciclovir oral, cu mențiunea că siguranța tratamentului antiviral în sarcină nu este pe deplin stabilită.

La pacienții imunocompromiși, din cauza riscului crescut de complicații care pot pune viața în pericol, este recomandat tratamentul cu aciclovir intravenos.