Varicelă

Cauze

Cauza responsabilă de apariția varicelei este virusul varicelo-zosterian. Infectarea se dobândește, de obicei, prin inhalarea picăturilor respiratorii din aer de la o gazdă infectată.

Valori virale mari se găsesc în veziculele caracteristice varicelei, iar transmiterea virusului poate apărea și prin contactul direct cu aceste băşicuţe, deși riscul este mai mic.

Factori de risc

Orice copil sau adult care nu a avut niciodată varicelă sau care nu a fost vaccinat împotriva virusul este expus riscului de a face boala.

Perioada de incubaţie este, de regulă, de 14-16 zile şi se poate extinde până la 21 de zile. Varicela este contagioasă cu una până la două zile înainte de apariţia erupției și până când veziculele se usucă și devin cruste. De obicei, acest lucru se întâmplă în maximum o săptămână de la debutul simptomelor cutanate. Copiii ar trebui să stea acasă și departe de alte persoane până când toate veziculele au dispărut.

Membrii familiei care nu au avut niciodată varicelă au șanse mari de a se infecta atunci când un alt membru din casă are această afecţiune.

Majoritatea persoanelor care au avut varicelă vor fi imune la boala pentru tot restul vieții. Cu toate acestea, virusul rămâne inactiv în țesutul nervos și se poate reactiva mai târziu în viață, provocând Zona Zoster. Foarte rar se poate întâmpla un al doilea caz de varicelă în decursul vieţii.

Testele de sânge pot confirma imunitatea la persoanele care nu sunt sigure dacă au avut boala.

Simptome

Simptomele varicelei sunt, de obicei, ușoare la copii, dar pot pune viața în pericol la adulți și la persoanele de orice vârstă cu un sistem imunitar slab. Cu toate acestea, fiecare persoană poate prezenta simptome diferite, care pot include:

• oboseală și iritabilitate cu una sau două zile înainte de a începe erupția;
• erupție cutanată cu mâncărime pe trunchi, față, scalp, sub axile, pe partea superioară a brațelor și picioarelor și în interiorul gurii (erupția apare în mai multe valuri: începe cu pete roșii, plate, și progresează la umflături roșii, ridicate, care apoi devin vezicule; formarea noilor leziuni continuă timp de 2-4 zile);
• la nivelul mucoaselor, veziculele sunt rapid decapate, rezultând niște leziuni ulcerative superficiale;
• veziculele se vor transforma în cruste care se desprind fără a lăsa cicatrici;
• sindrom pseudogripal, cu slăbiciune generalizată şi posibil febră;
• prurit;
• cefalee;
• scăderea apetitului.

Simptomele inițiale ale varicelei pot semăna cu alte infecții. Dacă o persoană care a fost vaccinată împotriva bolii este expusă virusului, ea poate dezvolta o formă mai ușoară de boală, cu erupții cutanate mai puțin severe, cu sau fără febră.

Posibile complicații

După cum spuneam, varicela la copii nu este o afecţiune gravă, dar la adulţi şi la persoanele cu un sistem imunitar scăzut poate duce la complicații, precum:

• suprainfecție bacteriană (cea mai frecventă complicație a varicelei, fiind cauzată de unele bacterii precum streptococ de grup A și stafilococ, care se manifestă prin foliculite, abcese, flegmoane care se pot complica cu sepsis);
• pneumonie variceloasă primară, frecvent cu evoluție favorabilă;
• cerebelită cu ataxie acută cerebeloasă (cea mai frecventă complicație neurologică, care survine de regulă în prima săptămână de erupție și se manifestă cu tulburări de echilibru și mers, vertij și vărsături);
• encefalită;
• meningită;
• sindromul hemoragipar prin trombocitopenie poate apărea la copilul imunocompetent cu varicelă, are durată scurtă şi evoluție favorabilă;
• hepatită, frecvent asimptomatică;
• sindroamele dureroase, în special post nevralgie herpetică.

Multe țări dezvoltate administrează acum vaccinul viu atenuat împotriva varicelei, cu o scădere a incidenței bolilor, oferind imunitate personală și de turmă. Cu toate acestea, există unele controverse cu privire la faptul că o scădere a circulației virusului de tip sălbatic ar putea duce la pierderea imunității la virusul varicelo-zosterian pentru persoanele care au avut deja varicelă.

Diagnosticare

De regulă, varicela poate fi diagnosticată pe baza istoricului medical, a erupției cutanate și evaluării mucoaselor, prin realizarea unui examen clinic.

Există și o serie de investigații de laborator care pot veni în ajutor pentru a pune un diagnostic de certitudine:

• cultură din vezicule;
• PCR pentru evidențierea ADN-varicelo-zosterian;
• analize pentru dozarea anticorpilor anti virus varicelo-zosterian.

Tratament

Prima indicație de tratament în varicelă este tocmai prevenția bolii, adică vaccinarea copiilor împotriva varicelei, conform schemei naționale de vaccinare. Infecţia primară la copilul sănătos este o boală care necesită doar terapie simptomatică şi există un plan de îngrijire a varicelei, care se poate aplica la domiciliu:

• izolarea persoanei infectate pentru a preveni răspândirea virusului în colectivitate;
• aplicarea de loțiuni sau spray-uri care să calmeze pruritul și să favorizeze uscarea veziculelor;
• menţinerea unghiilor tăiate pentru prevenția suprainfectării veziculelor prin scărpinare;
• administrarea de antialgice pentru reducerea febrei, dar nu antiinflamatoare nesteroidiene (acestea trebuie evitate) și antihistaminice pentru prurit;
• hidratarea corespunzătoare a bolnavului, cu un regim alimentar bazat pe fructe și legume proaspete pentru un aport optim de vitamine și minerale;
• evitarea băuturilor carbogazoase.

Tratamentul varicelei cu antivirale va fi stabilit doar de medic și este, de obicei, destinat pacienților cu forme severe de boală.

Persoanele nevaccinate împotriva varicelei, cele care nu au făcut niciodată boala, cu sistem imunitar deprimat, femeile însărcinate, pacienţii diagnosticaţi cu HIV/SIDA sau cancer şi cei care sunt sub tratament chimioterapeutic sau steroizi ori cei care au suferit un transplant, trebuie să se adreseze medicului, de la primele semne de boală.

Prevenție

Prevenţia infectării cu virusul varicelo-zosterian are două componente:

Imunizare activă prin vaccinare împotriva varicelei

Imunizare activă prin vaccinare împotriva varicelei se face, în prezent, prin ser ce conţine virus viu atenuat; atât incidența, cât și severitatea erupțiilor cutanate după vaccinare sunt scăzute, în comparație cu infecția naturală.

Contraindicațiile vaccinului împotriva varicelei includ sarcina, alergia la componentele serului și imunodeficiența. În prezent, în România, se recomandă imunizarea copiilor sănătoși între 12 și 18 luni cu prima doză. Urmând ca doza a doua să fie administrată între 4 şi 6 ani. Vaccinarea este recomandată și copiilor mai mari, adolescenților și adulților sensibili care fie nu au fost vaccinați, fie nu au făcut varicelă şi fac parte din categoriile de risc, precum: personalul medical, studenți, rezidenți, personalul militar, femei la vârsta fertilă, persoane care călătoresc.

Cei cu un sistemul imunitar deprimat care nu au fost vaccinaţi, pot fi imunizaţi numai la indicația medicului.

Profilaxia post-expunere la persoanele imunocompromise

Profilaxia post-expunere la persoanele imunocompromise se referă la imunizarea pasivă şi constă în administrarea de imunoglobuline varicelo-zosterice, utile în prevenirea sau ameliorarea varicelei clinice a persoanelor expuse la virusul varicelo-zosterian cu risc crescut de varicelă severă.

Pe de altă parte, multiple studii arată că administrarea de antivirale post-expunere la virusul varicelo-zosterian în perioada de incubație a bolii este indicată pacienților care au ratat fereastra de timp pentru imunoglobuline varicelo-zosteriene.