Varicelă

Cauze

Cauza responsabilă de apariția varicelei este virusul varicelo-zosterian. Infectarea se dobândește, de obicei, prin inhalarea picăturilor respiratorii din aer de la o gazdă infectată.

Valori virale mari se găsesc în veziculele caracteristice varicelei, iar transmiterea virusului poate apărea și prin contactul direct cu aceste băşicuţe, deși riscul este mai mic.

Simptome

Simptomele varicelei sunt, de obicei, ușoare la copii, dar pot pune viața în pericol la adulți și la persoanele de orice vârstă cu un sistem imunitar slab. Cu toate acestea, fiecare persoană poate prezenta simptome diferite, care pot include:

• oboseală și iritabilitate cu una sau două zile înainte de a începe erupția;
• erupție cutanată cu mâncărime pe trunchi, față, scalp, sub axile, pe partea superioară a brațelor și picioarelor și în interiorul gurii (erupția apare în mai multe valuri: începe cu pete roșii, plate, și progresează la umflături roșii, ridicate, care apoi devin vezicule; formarea noilor leziuni continuă timp de 2-4 zile);
• la nivelul mucoaselor, veziculele sunt rapid decapate, rezultând niște leziuni ulcerative superficiale;
• veziculele se vor transforma în cruste care se desprind fără a lăsa cicatrici;
• sindrom pseudogripal, cu slăbiciune generalizată şi posibil febră;
• prurit;
• cefalee;
• scăderea apetitului.

Simptomele inițiale ale varicelei pot semăna cu alte infecții. Dacă o persoană care a fost vaccinată împotriva bolii este expusă virusului, ea poate dezvolta o formă mai ușoară de boală, cu erupții cutanate mai puțin severe, cu sau fără febră.

Posibile complicații

După cum spuneam, varicela la copii nu este o afecţiune gravă, dar la adulţi şi la persoanele cu un sistem imunitar scăzut poate duce la complicații, precum:

• suprainfecție bacteriană (cea mai frecventă complicație a varicelei, fiind cauzată de unele bacterii precum streptococ de grup A și stafilococ, care se manifestă prin foliculite, abcese, flegmoane care se pot complica cu sepsis);
• pneumonie variceloasă primară, frecvent cu evoluție favorabilă;
• cerebelită cu ataxie acută cerebeloasă (cea mai frecventă complicație neurologică, care survine de regulă în prima săptămână de erupție și se manifestă cu tulburări de echilibru și mers, vertij și vărsături);
• encefalită;
• meningită;
• sindromul hemoragipar prin trombocitopenie poate apărea la copilul imunocompetent cu varicelă, are durată scurtă şi evoluție favorabilă;
• hepatită, frecvent asimptomatică;
• sindroamele dureroase, în special post nevralgie herpetică.

Multe țări dezvoltate administrează acum vaccinul viu atenuat împotriva varicelei, cu o scădere a incidenței bolilor, oferind imunitate personală și de turmă. Cu toate acestea, există unele controverse cu privire la faptul că o scădere a circulației virusului de tip sălbatic ar putea duce la pierderea imunității la virusul varicelo-zosterian pentru persoanele care au avut deja varicelă.

Tratament

Prima indicație de tratament în varicelă este tocmai prevenția bolii, adică vaccinarea copiilor împotriva varicelei, conform schemei naționale de vaccinare. Infecţia primară la copilul sănătos este o boală care necesită doar terapie simptomatică şi există un plan de îngrijire a varicelei, care se poate aplica la domiciliu:

• izolarea persoanei infectate pentru a preveni răspândirea virusului în colectivitate;
• aplicarea de loțiuni sau spray-uri care să calmeze pruritul și să favorizeze uscarea veziculelor;
• menţinerea unghiilor tăiate pentru prevenția suprainfectării veziculelor prin scărpinare;
• administrarea de antialgice pentru reducerea febrei, dar nu antiinflamatoare nesteroidiene (acestea trebuie evitate) și antihistaminice pentru prurit;
• hidratarea corespunzătoare a bolnavului, cu un regim alimentar bazat pe fructe și legume proaspete pentru un aport optim de vitamine și minerale;
• evitarea băuturilor carbogazoase.

Tratamentul varicelei cu antivirale va fi stabilit doar de medic și este, de obicei, destinat pacienților cu forme severe de boală.

Persoanele nevaccinate împotriva varicelei, cele care nu au făcut niciodată boala, cu sistem imunitar deprimat, femeile însărcinate, pacienţii diagnosticaţi cu HIV/SIDA sau cancer şi cei care sunt sub tratament chimioterapeutic sau steroizi ori cei care au suferit un transplant, trebuie să se adreseze medicului, de la primele semne de boală.