Informații generale
Titrarea anticorpilor IgG anti-Endomysium este utilizată pentru diagnosticarea bolii celiace la pacienții cu deficit selectiv de imunoglobulină A.
Boala celiacă, cunoscută și sub denumirea de celiachie sau enteropatie glutenică, este o boală autoimună ce afectează intestinul subțire și împiedică absorbția nutrienților, vitaminelor și mineralelor la nivelul acestuia. Această afecțiune este declanșată de expunerea la glutenul din alimentație, iar simptomele (diaree, oboseală, scădere în greutate sau balonare) sunt cauzate de deteriorarea enterocitelor din intestinul subțire.
Glutenul este termenul general pentru proteinele solubile în alcool, prezente în diferite cereale, inclusiv grâu, secară și orz.
Susceptibilitatea este determinată genetic, iar afecțiunea este cronică și, în prezent, singurul tratament constă în excluderea permanentă a glutenului din aportul alimentar.
Boala celiacă prezintă mai multe forme:
- Tipică sau clasică - se caracterizează prin manifestări gastro-intestinale;
- Atipică - se caracterizează printr-o prevalență a simptomelor extraintestinale, cu puține sau deloc simptome gastrointestinale;
- Silențioasă sau asimptomatică - se caracterizează prin anomalii serologice și histologice, însă fără simptome clinice;
- Latentă - este caracteristică pacienților cu boală celiacă asimptomatică anterioară;
- Potențială - termenul „potențial” este folosit pentru persoanele care nu au avut niciodată diagnostic de boală celiacă, dar prezintă un fond genetic adecvat (HLA-DQ2/DQ8), serologie pozitivă, cu histologie normală sau ușor anormală;
- Refractară - definită prin prezența simptomelor de malabsorbție și atrofiei vilozităților, care persistă 1 an după o dietă strictă fără gluten. Mai mulți pacienți refractari (aproximativ 5%-30%) nu răspund niciodată la o dietă fără gluten, în timp ce alți pacienți au răspuns inițial, dar simptomele și leziunile intestinale au reapărut.
Boala celiacă poate fi depistată cu ajutorul testelor serologice (anticorpi anti-endomysium, anticorpi anti-transglutaminaza tisulară, anticorpi anti-gliadină), cu ajutorul testelor genetice ce detectează prezența anumitor antigene (HLA-DQ2 și HLA-DQ8), cât și prin efectuarea unei biopsii intestinale.
Când este recomandată determinarea anticorpilor anti-endomysium IgG
Titrarea anticorpilor anti-endomysium IgG se recomandă atât pacienților cu simptomatologie specifică bolii celiace, dar și pentru monitorizarea răspunsului la dieta fără gluten.
Titrarea anticorpilor anti-endomysium IgG este recomandată pacienților cu deficit selectiv de IgA.
Procedura recoltare
Determinarea anticorpilor anti-endomysium IgG se realizează dintr-o probă de sânge venos, recoltată à jeun (pe nemâncate) sau postprandial. Nu este necesară o altă pregătire prealabilă a pacientului.
Interpretare rezultate
O valoare normală* pentru anticorpii anti-endomysium IgG este considerată a fi un titru < 10.
*Valorile de referință sunt date de aparatură, metoda de lucru și de reactivii folosiți și pot să difere de la un laborator la altul.
Bibliografie
- Posner, Ewa B, and Muhammad Haseeb. “Celiac Disease.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 8 Aug. 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov.
- Parzanese, I, et al. Celiac Disease: From Pathophysiology to Treatment. Vol. 8, no. 2, 1 Jan. 2017, pp. 27–27, www.ncbi.nlm.nih.gov, https://doi.org/10.4291/wjgp.v8.i2.27. Accessed 10 July 2023.
- Kalle Kurppa, et al. Endomysial Antibodies Predict Celiac Disease Irrespective of the Titers or Clinical Presentation. Vol. 18, no. 20, 1 Jan. 2012, pp. 2511–2511, www.ncbi.nlm.nih.gov , https://doi.org/10.3748/wjg.v18.i20.2511
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.