Amprenta anală

Informaţii generale

Amprenta anală este o investigaţie medicală folosită îndeosebi pentru a depista oxiuriaza, o infecţie parazitară produsă de Enterobius vermicularis. Enterobioza este o parazitoză frecventă în colectivităţi de copii preşcolari şi în familiile numeroase. Transmiterea ouălor infestante se poate face direct de pe mâinile contaminate, sau indirect prin contaminarea alimentelor sau a obiectelor personale.

Acest parazit ajunge în organismul uman pe cale bucală, urmând ca, odată ajunse în stomac, ouăle să se înmoaie iar larvele să eclozează în duoden, de unde migrează în intestinul gros şi unde pot fi găsite în număr mare, mai ales în apendice, cec sau în colonul ascendent. Acest parazit trăieşte între 2 şi 8 săptămâni şi ajunge la maturitate rapid. Masculul trăieşte în jur de 15-50 zile, iar femela între 40-90 de zile.

La maturitate, femela depune ouăle pe timpul nopţii, migrând la nivelul pliurilor mucoasei anale. Migrarea femelelor este adesea însoţită de un prurit anal intens, dar și senzaţia de mâncărime cunoscută medical sub forma de prurit anal.

Migrarea parazitului determină corpul gazdă, în special pe copii, să folosească degetele pentru a ameliora senzaţia de mâncărime. Acest lucru duce însă la o eliberare şi, respectiv, la o răspândire masivă a ouălor în lenjeria intimă. Mâinile sunt cele care joacă un rol important în autocontaminarea corpului gazdă sau în transmiterea către alte persoane a acestui parazit. Contaminarea se mai poate face şi prin intermediul aerului, hainelor sau a prafului. De aceea, migrarea oxiurilor în organism poate determina simptome la nivel pulmonar, renal, hepatic sau la nivelul tractului genital ori urinar.

Enterobius vermicularis este un parazit de dimensiuni reduse, de culoare alb-gălbui. Femela are o lungime cuprinsă între 8-13 mm, extremitatea posterioară a acesteia fiind subţire şi ascuţită. Masculul este mai mic decât femela, măsurând 3-5 mm, cu extremitatea posterioară curbată. Enterobius vermicularis afectează indivizii din toate mediile sociale, dar mai ales copiii. Tocmai de aceea, studiile arată că 25% dintre copiii care au intrat în colectivitate, cu vârste cuprinse între 4 şi 11 ani, sunt ţinte sigure. La fel şi adulţii care îi îngrijesc: părinţii, bunicii, cadrele didactice, devin și ei purtători ai acestui parazit. De aceea se pot declanșa adevărate epidemii în interiorul familiilor sau în interiorul instituțiilor în care se află copii, precum creșe, grădinițe ori diferite tipuri de centre de îngrijire și educare.

Studiile au demonstrat că aproape 33% dintre persoanele infectate nu au simptome, dar această mâncărime, care se manifestă cu precădere pe timpul nopții, poate duce la tulburări de somn care se reflectă pe timpul zilei în capacitatea de concentrare. Mai mult chiar, enterobiaza a fost legată și de tulburările de dezvoltare la copii.

Când se recomandă realizarea amprentei anale

Prezența parazitului Enterobius vermicularis în organism, mai ales la nivel intestinal, provoacă apariția infecției intestinale parazitare de tip gastrointestinal care are o simptomatologie specifică, precum:

• greață;
• dureri abdominale;
• lipsa poftei de mâncare;
• insomnia;
• prurit anal intens;
• leziuni de grataj în regiunea perianală (provocate de scărpinatul excesiv).

Dacă una sau mai multe dintre simptomele de mai sus sunt prezente, este necesară o vizită la medicul specialist care, pentru a pune un diagnostic de enterobioză, poate cere fie o analiză de amprentă anală, fie un examen coproparazitologic. Deoarece acest parazit este localizat cu precădere în pliurile anale, analiza amprentei anale ajută la detectarea a peste jumătate dintre cazuri, în timp ce un examen coproparazitologic are o rată de eficiență, în acest caz particular, ceva mai scăzută. Doar 10-15% din cazuri pot fi detectate prin analizarea materiilor fecale, pentru că acești viermi se regăsesc rareori în scaun.

Procedura recoltare

Analiza amprentei anale se face dimineața, la prima oră, imediat după trezire și înainte ca pacientul să fi realizat toaletarea zonei perianale sau a defecării. Recoltarea probelor în sine presupune introducerea unei baghete pe care a fost fixată o bandă de scotch în anus, aproximativ 1-3 mm. Partea adezivă trebuie să fie la exterior, astfel încât paraziții aflați în zona pliurilor anale să se lipească de această bandă. La momentul contactului părții lipicioase cu zona pliurilor anale trebuie rotit ușor de câteva ori iar apoi apăsat ferm pentru ca oxiurii să se lipească de aceasta bandă.

Ulterior, aceasta este aplicată pe o lamelă de microscop furnizată de laborator. Bine de știut este că testele pentru amprenta anală se găsesc și la farmacie, deci recoltarea probelor se poate face și acasă urmărind instrucțiunile din prospect. O atenție deosebită trebuie însă acordată modului în care se face lipirea benzii adezive pe lama pentru microscop. Aceasta trebuie să fie curată și fără zgârieturi și trebuie evitată formarea bulelor de aer, altfel proba va fi mai dificil de analizat de personalul din laborator.

Foarte important de reținut este că, după efectuarea acestei recoltări, mâinile trebuie spălate temeinic cu apă și săpun. Nu uitați că mâinile sunt printre principalele căi de transmitere sau autocontaminare cu acest parazit.

Dacă proba a fost recoltată acasă, atunci trebuie să duceți punga sigilată la cabinetul medical, unde va fi preluată de personalul specializat. Dacă analiza este realizată deja de un medic, acesta va verifica banda dacă are ouă și apoi o va trimite la laborator.

Interpretare rezultate

Analiza amprentei anale în laborator durează în jur de şapte zile, iar un rezultat negativ, în contextul în care există simptomatologie specifică infectării cu Enterobius vermicularis, nu exclude un diagnostic. De aceea este necesar ca acest examen să fie realizat pe parcursul mai multor zile. Un rezultat negativ poate apărea și din cauza unei excreții intermitente a parazitului. Pentru a pune un diagnostic ferm de enterobioză trebuie efectuate şapte examene la un interval de două zile unul de celălalt. Deci urmărirea propriu-zisă durează 14 zile. Totuși, dacă după cinci dimineți consecutive rezultatul este negativ, atunci diagnosticarea cu enterobioză este exclusă, dar nu este exclusă prezența altor patogeni. Odată depistați oxiurii la un membru al familiei, de regulă, întreaga familie trebuie să urmeze un tratament medicamentos.

În cazul obținerii unui rezultat pozitiv se recomandă investigarea tuturor membrilor familiei și, mai ales, a copiilor.