Anticoagulant lupic

Informații generale

Anticoagulanții de tip lupic reprezintă anticorpi îndreptați împotriva complexelor formate din fosfolipide și proteine.

Lupusul eritematos sistemic este una dintre afecțiunile considerate a avea ramificații în aproape tot organismul. Cunoscut și sub acronimul LES, lupusul eritematos este o afecțiune cronică, la baza apariției acestuia stând multiple procese inflamatorii, ca urmare a scăderii sensibilităților limfocitelor B.

Pentru a diagnostica și verifica evoluția afecțiunii LES, determinarea Lupus anticoagulant devine importantă. În același timp, însă, anticoagulantul lupic poate apărea și în alte afecțiuni, nu doar în lupusul eritematos.

Astfel, rezultatul de lupus anticoagulant pozitiv poate apărea și în anumite tipuri de infecții respiratorii (majoritatea în cazul adulților), în cazul trombozei venoase, a trombozei arteriale și chiar în situații de pierdere a sarcinii, ca urmare a blocării vaselor de sânge și a lipsei oxigenării.

Pentru a înțelege cum anume funcționează anticoagulantul lupic, ar trebui înțeles în primă fază ce sunt anticoagulantele. Acestea reprezintă substanțe active sau medicamente care sunt folosite pentru a preveni coagularea sângelui.

Coagularea sângelui presupune apariția cheagurilor de sânge ca urmare a separării plasmei și a trombocitelor. Anticoagulantele presupun inhibarea coagulării prin inhibarea proceselor de formare a fibrinei.

Analiza de determinare a anticoagulantului lupic are în vedere determinarea cantitativă a anticorpilor sintetizați de propriul organism împotriva fosfolipidelor și proteinelor acestuia. În bolile autoimune, anticorpii pot „vedea” anumite țesuturi proprii ca fiind invazive, iar ca urmare apare o creștere a valorilor acestora.

Când este recomandată determinarea anticoagulantului lupic

Plasma și trombocitele au, în general, timpi diferiți de coagulare. Recomandarea de a realiza această analiză se face în cazul pacienților la care se observă tulburări de coagulare a sângelui, precum în cazul tromboplastinei. De asemenea, determinarea anticoagulantului lupic are un rol important în cazul depistării trombozei venoase profunde sau în cazul edemului pulmonar la pacienții tineri (de până în 50 de ani).

Un caz aparte al determinării anticoagulantului lupic este situația sarcinilor pierdute, în mod repetat, ca urmare a trombozei gravidelor (în perioada de sarcină). Firește, întrebarea care se pune în acest caz este dacă poți să ai copii dacă ai anticoagulant lupic pozitiv.

În general, tromoboza în sarcină poate fi ținută sub control cu ajutorul anticoagulantelor. Chiar și așa, riscurile sunt mari atât pentru mamă, cât și pentru copil, deoarece formarea cheagurilor de sânge se poate produce în orice moment, iar acestea nu sunt statice, ci pot migra spre organe importante, blocând vasele de sânge și circulația.

În aceste condiții poate fi destul de greu de depistat un cheag de sânge circulator, sau mai multe, care migrează liber prin organism. Chiar dacă imagistica modernă permite vizualizarea, nu se poate determina în timp util un cheag care blochează vasele de sânge.

Din acest motiv este deosebit de importantă monitorizarea în sarcină a gravidei care suferă de trombofilie și a copilului. În unele cazuri, trombofilia poate conduce chiar la pierderea sarcinii ca urmare a lipsei de oxigen.

Procedura recoltare

Recoltarea probelor se face din sânge venos, à jeun (pe nemâncate). Este recomandat în aceste cazuri să se renunțe la tratamentele cu anticoagulante medicamentoase, pentru ca acestea să nu interfereze cu rezultatele pentru lupus anticoagulant.

Interpretare rezultate

Pentru ca rezultatul testului să fie cât mai exact, este necesară respectarea condițiilor de recoltare și prelucrare a probelor.

Rezultate:

• Negativ: < 1.2
• Echivoc: 1.2 - 2
• Pozitiv: > 2