Informații generale
Ceruloplasmina este o alfaglobulină cu un conținut mare de cupru, produsă ca urmare a sintezei hepatice. Are un rol important în transportul cuprului, aproximativ 70% din cuprul seric fiind legat de aceasta. Ceruloplasmina ajută la inhibarea histaminei serice, având astfel rol antiinflamator, dar și în oxidarea catecolaminelor și a fierului.
Determinarea nivelului de ceruloplasmină din organism este recomandată în diagnosticarea bolii Wilson care poate apărea încă de la vârste foarte mici și care presupune un exces de cupru în organism. Implicațiile directe sunt asupra ficatului, ochilor, creierului sau a sistemului nervos, iar în cazuri grave, poate provoca decesul pacientului.
Când este recomandată determinarea nivelului de ceruloplasmină
Testul ce măsoară nivelul de ceruloplasmină este recomandat persoanelor cu simptomatologie specifică bolii Wilson sau sindromului Menkes.
Spre deosebire de boala Wilson, sindromul Menkes este o afecțiune ereditară caracterizată printr-un deficit de cupru manifestat la nivelul întregului organism, atât la nivelul oaselor, cât și la nivelul vaselor de sânge sau al sistemului neurologic.
Recomandarea de dozare a ceruloplasminei se face și în cazul persoanelor diagnosticate cu anemie microcitară, ca urmare a nivelului scăzut de cupru care împiedică răspunsul la tratamente pe bază de fier.
Procedura recoltare
Analiza pentru determinarea ceruloplasminei se realizează din sânge venos, în vacutainere fără anticoagulant. Se recomandă recoltarea a jeun (pe nemâncate) și întreruperea tratamentelor care ar putea influența rezultatele (de exemplu tratamente pe bază de zinc care blochează absorbția cuprului).
Interpretare rezultate
Valorile de referință* ale ceruloplasminei sunt cuprinse în intervalul: 200-600 mg/L.
Este important de menționat că, în cazul nou-născuților și al copiilor cu vârsta sub 1 an, valorile rezultatelor sunt foarte reduse, iar acest lucru poate face dificilă diagnosticarea afecțiunilor legate de deficitul de cupru, cum ar fi boala Wilson.
*Valorile de referință sunt date de aparatură, de metoda de lucru și de reactivii folosiți și pot să difere de la un laborator la altul.
Bibliografie
- Gitlin, Jonathan D. “Wilson Disease.” Gastroenterology, vol. 125, no. 6, Dec. 2003, pp. 1868–1877, www.gastrojournal.org, 10.1053/j.gastro.2003.05.010
- Bandmann, Oliver, et al. “Wilson’s Disease and Other Neurological Copper Disorders.” The Lancet Neurology, vol. 14, no. 1, Jan. 2015, pp. 103–113, www.ncbi.nlm.nih.gov, 10.1016/s1474-4422(14)70190-5
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
