Cupru seric

Cuprul (Cu) este un oligoelement esențial pentru buna funcționare a multor organe (oase, țesut conjunctiv, creier, inimă) și procese metabolice (prin proteine si metaloenzime). Este, de asemenea, implicat în formarea eritrocitelor, în absorbția și utilizarea fierului, în metabolismul colesterolului și al glucozei. Cuprul este un stimulant al sistemului imun pentru combaterea infecțiilor, pentru repararea țesuturilor deteriorate și ajută în neutralizarea radicalilor liberi.
Homeostazia cuprului este un proces complex, prin care se asigură nivelul micronutrientului necesar îndeplinirii tuturor funcțiilor în organism. Acest metal este esențial pentru organism datorită faptului că se poate comporta atât ca acceptor, cât și ca donor de proton. Fiind componentul cuproenzimelor, este implicat in reacții redox esențiale în diferite procese metabolice, cum este respirația mitocondrială, sinteza de melanină, sau polimerizarea colagenului. Totodată, este parte integrantă a Cu-Zn-superoxid-dismutazei, o enzimă antioxidantă, și este cofactor al ceruloplasminei, astfel având rol in homeostazia fierului.
Cele mai importante surse alimentare de cupru sunt fructele de mare, organele (ficat), cerealele integrale, leguminoasele (fasole, linte), ciocolata, nucile, lămâile, stafidele.
Deficitul de cupru se poate datora alimentației neechilibrate, al bolilor care împiedică absorbția cuprului (diaree, infecții gastrointestinale, alcoolism), al medicamentelor care leagă cuprul. Deficitul se poate manifesta prin mieloneuropatie progresivă, osteoporoză, osteoartrită, artrită reumatoidă, boli cardiovasculare, cancer de colon, anemie. Hipocupremie se găsește în boala Wilson (degenerescenta hepatolenticulară) și în boala Menkes.
În caz de expunere accentuată la cupru, organul cel mai afectat este ficatul, urmat de oase, sistemul nervos central și sistemul imun. Totodată, poate interfera cu transportul și metabolismul altor elemente și oligoelemente, producând boli specifice deficitului cauzat. Excesul acut se manifestă prin dureri abdominale, cefalee, greață, vertij, vomă, diaree, tahicardie, anemie hemolitică, hematurie, sângerări gastrointestinale, insuficiență hepatică și renală. Excesul cronic duce la insuficiență hepatică.
Valori serice crescute se găsesc în ciroza biliară primară, colangita sclerozantă primară, hemocromatoza, boli maligne, administrare de anticoncepționale sau estrogen, și în sarcină. Astfel, hipercupremia în sine nu înseamnă toxicitate cuprică.