Examen bacteriologic secretie conjunctivala

Informații generale

Testarea secreției conjunctivale este utilizată pentru diagnosticul, monitorizarea și evaluarea tratamentului pacienților cu diferite infecții oculare.

Bacteriile sunt principalul contribuitor al infecțiilor oculare la nivel mondial. Infecția poate fi mono sau poli-microbiană și este asociată cu mai mulți factori, inclusiv lentile de contact, traume, intervenții chirurgicale, stare de ochi uscat, obstrucție cronică a canalului nazo-lacrimal și infecții oculare anterioare. Acestea pot afecta diverse structuri ale globului ocular, cel mai frecvent fiind afectate pleoapele, conjunctiva și corneea.

Când este recomandat examenul bacteriologic al secreție conjunctivale

Testarea secreției oculare poate fi recomandată de medicul specialist atunci când este suspicionată o infecție precum blefarita, conjunctivita, keratita.

Conjunctivita este o afecțiune comună care provoacă dilatarea vaselor de sânge conjunctivale. Atât conjunctivita virală (cea mai frecventă cauză a conjunctivitei infecțioase), cât și cea bacteriană, conduc la înroșirea ochilor, sunt caracterizate de o secreție albă, densă, atât la adulți cât și la bebeluși și sunt foarte contagioase. Conjunctivita virală este cauzată, într-un procent de aproximativ 65% - 90%, de adenovirus și, ocazional, de virusul herpes simplex sau de virusul zoster.

Conjunctivita bacteriană, deși o cauză mai puțin frecventă a conjunctivitei, este mai frecventă la copii, iar cele mai des întâlnite bacterii care o cauzează sunt: Haemophilus influenzae, Streptococcus pneumoniae și Staphylococcus aureus.

La nou-născuți, conjunctivita poate apărea la trecerea fătului prin canalul vaginal. Aceasta poate fi cauzată de Neisseria gonorrhoeae sau Chlamydia trachomatis.

Keratita infecțioasă este, cel mai frecvent, cauzată de Staphylococcus aureus, Streptococcus pneumoniae, Pseudomonas aeruginosa. P. aeruginosa este cel mai frecvent microorganism implicat în keratita bacteriană în rândul purtătorilor de lentile de contact.

În cele mai multe cazuri, secrețiile conjunctivale nu prezintă un motiv de îngrijorare, însă atunci când acestea sunt în cantitate mare sau dacă este vorba de secreții albe, galbene sau verzi și sunt însoțite de diferite simptome (încețoșarea vederii, dureri, sensibilitate la lumină) se impune un consult de specialitate.

Procedura de recoltare

Prelevarea secreției conjunctivale se va realiza de medicul oftalmolog. De obicei, această procedură se face așezând pacientul pe scaun, cu capul pe spate. Cu policele stâng se coboară pleoapa inferioară pentru evidențierea fundului de sac conjunctival, din care se va recolta secreție conjunctivală. Materialul biologic va fi trimisă la laborator pentru cultură.

Înainte de recoltarea secreției conjunctivale se recomandă evitarea:

• efectuării toaletei feței, pentru a nu fi înlăturate secrețiile oculare și exudatul conjunctival;
• aplicării machiajului la nivelul ochilor;
• administrării terapiei antimicrobiene cu câteva zile înainte de realizarea analizei secreției conjunctivale deoarece poate fi influențat rezultatul examenului.

Picăturile nu se vor administra nici cu o seară înainte de recoltare și nici în dimineața efectuării examenului.

Interpretare rezultate

Rezultatele sunt emise de laborator în urma interpretării culturii obținute din produsul biologic prelucrat în vederea izolării și identificării următoarelor specii bacteriene: Staphylococcus, Streptococcus, genurile familiei Enterobacteriaceae, Pseudomonas, Acinetobacter, Haemophilus și specii din genul Candida şi sunt prezentate sub forma prezent/ absent.

Interferențe și limite

Secreția redusă cantitativ poate limita posibilitatea de izolare a bacteriilor.

Rezultat pozitiv

Un rezultat pozitiv asociază bacteria izolată ca fiind cauza infecției.

În funcție de tipul de tipul de infecție, bacteriană sau micotică, se va efectua o antibiogramă sau antifungigramă pentru a se observa sensibilitatea acestuia la diferite antibiotice/ antifungice.

Rezultat negativ

Un rezultat negativ nu exclude în totalitate posibilitatea infecției, acesta putând apărea ca o consecință a prelevării incorecte sau a recoltării imediat după terminarea tratamentului cu antibiotice.