Informații generale
Flora vaginală, în mod obișnuit, cuprinde o serie de lactobacili și stafilococi care nu reprezintă sursă de infecție. De la femeie la femeie, flora vaginală diferă în funcție de vârstă, fluctuații hormonale și Ph-ul mucoasei vaginale.
Cultura secrețiilor vaginale reprezintă un test ginecologic ce se realizează frecvent și care poate identifica sursa unei infecții. Infecțiile vaginale pot avea drept sursă bacterii – acestea duc la vaginoze, fungi – aceștia duc la candidoze și paraziți care duc la infecții de tip Trichomonas (parazit cu transmitere sexuală).
Cultura secrețiilor vaginale identifică frecvent primele două tipuri de infecții, pentru cel de-al treilea tip de infecție este necesar, în anumite cazuri, și un test separat.
Un test de cultură secreții vaginale presupune analizarea secrețiilor vaginale ale pacientei fie ca un test ginecologic de rutină, fie un test necesar pentru formularea unui diagnostic atunci când pacienta prezintă semne și simptome ale unei infecții vaginale.
Cultura secrețiilor vaginale presupune analizarea în laborator, pe un mediu special de cultură, a probei biologice recoltată de la pacientă. În anumite cazuri, la recomandarea medicului, cultura secrețiilor vaginale poate fi însoțită și de antibiogramă, ceea ce înseamnă că analiza presupune nu doar identificarea agenților patogeni, dar și a antibioticului/antibioticelor la care acești agenți sunt sensibili.
Tipuri de patogeni posibil prezenți în secrețiile vaginale:
- Bacterii (Neisseria gonorrhoeae, Chlamydia trachomatis, Treponema pallidum)
- Fungi (Candida albicans)
- Virusuri (Herpes simplex, Papillomavirus)
- Paraziți, protozoare (Trichomonas vaginalis)
Infecțiile vaginale pot fi provocate fie de patogeni din flora vaginală (atunci când apare un dezechilibru), fie de patogeni externi, de obicei transmiși pe cale sexuală sau prin nerespectarea regulilor de igienă sau folosirea anumitor obiecte în comun.
Cultura din secreții vaginale poate să identifice agenții patogeni care provoacă atât infecțiile vaginale joase (care afectează vulva, vaginul, cervixul), cât și infecțiile vaginale înalte (care afectează uterul, ovarele, trompele uterine).
Când este recomandată cultura secrețiilor vaginale
Cultura secrețiilor vaginale se realizează atunci când pacienta prezintă semnele și simptomele unei infecții genitale.
Printre cele mai frecvent întâlnite simptome în cazul infecțiilor vaginale se numără:
- Mâncărimi, iritații, senzație de arsură, umflături la nivelul vaginului;
- Dureri în timpul actului sexual;
- Dureri în timpul urinării;
- Sângerări ușoare între menstre;
- Scurgeri vaginale cu miros neplăcut;
- Secreții vaginale cu aspect atipic;
- Secreții vaginale abundente;
- Secreții vaginale albe, cu aspect lăptos.
Cultura secrețiilor vaginale poate să fie efectuată și ca test de rutină la controlul ginecologic periodic, la recomandarea medicului, în absența simptomelor unei infecții. Se urmărește, de asemenea, prezența Streptococcus agalactiae la femeile gravide în ultimul trimestru de sarcină, deoarece această bacterie poate fi transmisă la nou – născuți (cu apariția de complicații neonatale).
Cultura secrețiilor vaginale poate ajuta la diagnosticarea vaginozei, candidozei, vaginitei, a bolii inflamatorii pelvine.
Procedura recoltare
Recoltarea probei biologice se va face în cabinetul medicului ginecolog, cu instrumentar adecvat, de obicei din fundul de sac vaginal posterior.
Înainte de recoltarea probei biologice pentru cultura secrețiilor vaginale, pacienta trebuie să respecte o serie de recomandări pentru a nu vicia rezultatul analizei de laborator. Cu minimum 48 ore înainte de recoltarea probei, pacienta trebuie să evite contactul sexual, lavajul vaginal, folosirea produselor antiseptice la nivel local și administrarea tratamentelor locale și a spermicidelor. Daca pacienta urma un tratament antibacterian, trebuie să specifice tipul și durata antibioterapiei.
Recoltarea probei biologice pentru cultura secreții vaginale se face în afara perioadelor de menstruație.
Interpretare rezultate
Rezultatele pentru cultura secrețiilor vaginale indică prezența sau absența agentului patogen.
Bibliografie
- Frobenius, W., and C. Bogdan. “Diagnostic Value of Vaginal Discharge, Wet Mount and Vaginal PH – an Update on the Basics of Gynecologic Infectiology.” Geburtshilfe Und Frauenheilkunde, vol. 75, no. 04, 19 May 2015, pp. 355–366, www.ncbi.nlm.nih.gov , 10.1055/s-0035-1545909
- van Schalkwyk, Julie, et al. “Vulvovaginitis: Screening for and Management of Trichomoniasis, Vulvovaginal Candidiasis, and Bacterial Vaginosis.” Journal of Obstetrics and Gynaecology Canada, vol. 37, no. 3, Mar. 2015, pp. 266–274, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov , 10.1016/s1701-2163(15)30316-9
- M;Kaneti, Dan. “Vaginitis in a Gynecologic Practice in Israel: Causes and Risk Factors.” The Israel Medical Association Journal : IMAJ, vol. 5, no. 9, 2022, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.