Iod urinar

Informații generale

Analiza iodului urinar este un bun indicator pentru a vedea aportul de alimente pe bază de iod consumate de persoana supusă testării, dar și pentru a identifica o posibilă supraîncărcare cu iod ca urmare a administrării diferitelor medicamente. Studiile au demonstrat că o probă individuală, chiar dacă poate varia de la o zi la alta, oferă informații importante despre nivelul de iod, de la momentul testării.

Iodul este un oligoelement extrem de important pentru o bună funcționare a întregului organism și, mai ales, a glandei tiroide. Iodul îndeplinește un rol esențial în procesul de sinteză a hormonilor tiroidieni, participă în numeroase reacții biochimice și este necesar pentru dezvoltarea normală a scheletului și a sistemului nervos central la făt și sugar.

Pentru un aport adecvat de iod se pot consuma alimente care conțin acest oligoelement în mod natural precum: peștele (ton sau cod) și fructele de mare, iaurt și lapte slab, pâinea albă, ouăle, prunele uscate, diferite cereale, sucul de mere sau bananele. De asemenea, și sarea are adăugată o anumită cantitate de iod.

Iodul din sânge se regăsește sub formă de iodură și este preluat fie de glanda tiroidă și utilizat pentru sinteza hormonilor tiroidieni (tiroxina și triiodotironina), fie este eliminat din organism prin urină.

Anumite persoane care ingeră cantități mari de iod rămân, în mod paradoxal, eutiroidiene (prezintă  un nivel normal de hormoni tiroidieni), în timp ce altele dezvoltă hipertiroidie (este secretat un nivel crescut de hormoni tiroidieni). Sunt și cazuri în care captarea excesivă de iod poate duce la o inhibare a sintezei hormonilor tiroidieni, efect numit Wolff-Chaikoff, urmând ca în cele din urmă să se ajungă la guşă, hipotiroidism sau mixedem.

Excesul de iod din organism poate avea ca simptome un gust metalic, hipersalivaţie, iritaţie gastrointestinală şi acnee, de aceea este necesară testarea nivelului de iod urinar pentru a putea preveni astfel de situații.  

Când este recomandată analiza

Iodul urinar este recomandat pentru monitorizarea ratei de excreție a acestui oligoelement, dar și pentru monitorizarea persoanelor ce prezintă dereglări ale glandei tiroide sau urmează un tratament pe bază de iod. Determinarea nivelului de iod mai este indicată și celor care lucrează în medii toxice.

Procedura recoltare

Testarea pentru iodul urinar presupune măsurarea nivelului excretat prin urină timp de 24 de ore. Pacientul trebuie să colecteze întreaga cantitate de urină de pe durata întregii zile, începând cu ora 7:00, cu excepția primei urine de dimineață. Restul cantității se stochează într-un recipient special, care se păstrează la frigider la 2-8 grade Celsius. La finalul celor 24 de ore, întreaga cantitate de urină se omogenizează şi apoi se reţin doar 20 ml într-un recipient din plastic, de unică folosinţă, care nu conţine conservanţi. Proba astfel recoltată se trimite la laborator. Dacă nu este posibilă prelucrarea imediată, atunci se poate păstra pentru șapte zile la frigider la o temperatură de 2-8 grade Celsius.

Înainte de analiza iodului din urină, pacientul trebuie să-i comunice medicului dacă a fost supus vreunei investigații care a presupus folosirea de substanță de contrast sau dacă urmează vreun tratament pe bază de iod.

Interpretare rezultate

Valoarea de referință* pentru iodul urinar se poate exprima atât în micrograme/l (μg/L), care este cuprinsă între 100-199, cât și în micrograme/creatinine (μg/creatinine), unde nivelul de referinţă este între 11-403.

În funcţie de valoarea iodului urinar se poate determina statusul iodului în organism, potrivit tabelului de mai jos:

*Valorile de referință și rezultatele analizelor sunt date de aparatură, de metoda de lucru și de reactivii folosiți și pot fi diferite de la un laborator la altul.