Hipotiroidism

Cauze

Termenul de hipotiroidism se referă strict la modul în care funcționează, la un moment dat, tiroida și nu se referă și la cauza care a determinat această funcție scăzută.

În funcție de durata hipotiroidismului, acesta poate fi:

• definitiv, ireversibil: la pacienții care au suferit o operație de scoatere a tiroidei;
• temporar: pacientul va reveni la o funcție normală a tiroidei după un timp (exemplu tiroidita postpartum, o afecțiune care apare după naștere).

Alteori, pacientul ajunge în hipotiroidism după ce inițial a fost diagnosticat cu hipertiroidism (exemplu pacienții cu hipertiroidism care primesc tratament pentru blocarea tiroidei în doze prea mari).

Activitatea glandei tiroide este controlată de hipofiză, o glandă mică situată la baza creierului. TSH (thyroid stimulating hormone – hormonul de stimulare tiroidiană) este de fapt un hormon secretat de glanda hipofiză. Hipofiza evaluează atent activitatea tiroidei (cantitatea de hormoni tiroidieni T3 și T4 din circulație) și, cu ajutorul TSH-ului, o menține în limite normale.

În funcție de cauză, hipotiroidismul poate fi:

Hipotiroidism secundar: problema este la nivelul glandei hipofize; practic, tiroida nu este afectată dar, deoarece nu mai primește semnale corespunzătoare de la hipofiză, nu poate funcționa corect. Cauzele hipotiroidismului secundar sunt:

• adenoamele hipofizare;
• alte tumori cerebrale;
• intervențiile chirurgicale cerebrale;
• traumatismele craniene;
• iradierea.

Hipotiroidism primar: problema este la nivelul glandei tiroide; este cel mai des întâlnit tip de hipotiroidism.

Hipotiroidism iatrogen: organismul nu mai produce hormoni tiroidieni; este provocat de un act medical:

• după extirparea tiroidei;
• după administrarea de iod radioactiv;
• după iradiere cervicală (tratament utilizat uneori pentru limfoame sau alte cancere la nivelul gâtului);
• administrarea anumitor medicații care blochează tiroida: antitiroidiene de sinteză (utilizate pentru tratarea hipertiroidismului), amiodaronă (utilizată pentru tulburări de ritm cardiac), litiu, interferon și, mai nou, inhibitori de tirozinkinază sau imunoterapii utilizate în diverse forme de cancer.

Cauza cea mai frecventă a hipotiroidismului la persoanele care nu au suferit o tiroidectomie sau tratament cu iod radioactiv o reprezintă tiroidita cronică autoimună. Sistemul imunitar atacă tiroida, iar aceasta nu mai produce o cantitate suficientă de hormoni.

O situație aparte o reprezintă și hipotiroidismul congenital (apărut de la naștere), care este determinat de anomalii în dezvoltarea intrauterină a tiroidei. Lipsa de hormoni tiroidieni în primii 3-4 ani de viață are consecințe dezastruoase pentru dezvoltarea neurologică. Din acest motiv, la ora actuală, în maternități se efectuează tuturor nou-născuților un test de depistare a hipotiroidismului congenital, pentru a se putea interveni la timp.

Simptome

Hormonii tiroidieni au efecte asupra tuturor organelor, astfel încât o cantitate insuficientă din aceștia va afecta funcționarea întregului organism. Caracteristică hipotiroidismului este o încetinire a activității tuturor organelor. Intensitatea simptomelor poate varia în funcție de rapiditatea instalării hipotiroidismului și de gradul său.

Dacă hipotiroidismul se instalează brusc, simptomele vor fi mai severe decât în cazul unei instalării lente, pe parcursul mai multor ani.

În funcție de valorile hormonilor tiroidieni și a TSH-ului, hipotiroidismul poate fi clasificat în:

• hipotiroidism subclinic: o formă ușoară, cu simptome minime sau absente;
• hipotiroidism clinic manifest: un deficit mai sever de hormoni tiroidieni, cu simptome evidente.

Cele mai frecvente simptome ale hipotiroidismului sunt:

• piele palidă, rece, uscată, cu exfolieri;
• colorare în galben-portocaliu a palmelor și tălpilor;
• vindecare cu dificultate a rănilor;
• unghii mai groase, casante, cu striații;
• păr uscat, lipsit de strălucire, se rupe ușor, cade;
• voce răgușită, vorbirea lentă, dificultăți în articularea cuvintelor;
• extremități (mâini, picioare) reci, amorțite;
• edeme, dureri ale mușchilor și ale articulațiilor.

Printre simptomele neurologice ale hipotiroidismului se numără:

• tulburări de memorie;
• incapacitate de concentrare;
• dificultăți la efectuarea de calcule;
• durere de cap;
• amețeli;
• tinitus (țiuituri);
• surditate;
• sindrom de tunel carpian (amorțeli la nivelul mâinii);
• depresie.

Alte simptome cuprind:

• tranzit lent, apare constipația;
• inima bate mai încet (puls scăzut).

Hipotiroidismul duce la un nivel scăzut de energie, oboseală, somnolență și o sensibilitate mai mare la frig.

La femei pot să apară dereglări menstruale, iar la bărbați mărirea sânilor. În cazul hipotiroidismului sever pot să apară acumulări de lichid în jurul inimii (pericardită) sau în abdomen (ascită) și comă.

Unul din miturile legate de tiroidă este acela că hipotiroidismul îngrașă. Este adevărat că metabolismul este mai lent în hipotiroidism, dar în același timp și apetitul scade. Creșterea ponderală care apare în hipotiroidism este minimă (1-4 kg) și este cauzată în special de o retenție de apă.

Un alt simptom care NU este cauzat de hipotiroidism este nervozitatea. Hipotiroidismul induce, dimpotrivă, o lentoare în activitatea cerebrală și în reacții.

Tratament

Deoarece tiroida nu mai produce suficient hormon, este necesar un tratament medicamentos care să suplinească această lipsă.

Multe persoane se tem însă de perspectiva de a lua hormoni și cer tratamente naturiste. Dar hormonii tiroidieni de sinteză sunt identici cu hormonii produși de tiroida umană. Organismul nu poate diferenția între cele două forme (de sinteză și produși de tiroida proprie). Tratamentul cu hormon tiroidian este utilizat de foarte mulți ani (uneori chiar de la naștere la copiii cu hipotiroidism congenital sau la femei însărcinate) și nu s-au observat probleme legate de utilizarea îndelungată. Nu apare o dependență de acest tratament. Poate fi întrerupt oricând. Singura problemă este că, la întreruperea tratamentului, se va reveni la starea inițială, dinainte de tratament.

În funcție de cauza hipotiroidismului, tratamentul poate fi:

• temporar: la femei în perioada de după naștere;
• pentru toată viața: la pacienții care au suferit o operație de extirpare a tiroidei sau cu tiroidită autoimună, care a distrus complet tiroida.

Este foarte important modul de administrare a hormonilor tiroidieni. Pentru a fi siguri că avem o absorbție optimă, adminstrarea se va face pe stomacul gol. Din acest motiv, cel mai des, recomandarea este de a se lua pastila dimineața la trezire, cu 20-30 de minute înainte de micul dejun și de alte medicații. Nu este necesar să vă treziți la o anumită oră sau să luați pastila tot timpul la aceeași oră.

Se va evita administrarea altor medicații sau suplimente împreună cu pastila pentru tiroidă. Anumite medicamente (ex: cele pentru scăderea acidității gastrice, suplimentele de calciu, fier, tratamentele cu argilă, fibre alimentare) trebuie administrate la 4-6 ore după pastila pentru hipotiroidism, deoarece reduc foarte mult absorbția hormonilor tiroideni (va fi ca și când ați lua o doză mai mică).

La 4-6 săptămâni după ce se începe tratamentul cu o doză considerată adecvată de către medicul dumneavoastră, este necesară repetarea analizelor (în general este suficient TSH) pentru a ajusta doza. Absorbția medicamentului nu este aceeași la toate persoanele, așa că trebuie „personalizată” doza.

În general, este bine ca analizele pentru tiroidă să fie făcute la 4-6 săptămâni de la introducerea, oprirea sau modificarea dozei de medicație, deoarece acesta este intervalul de timp necesar pentru stabilizarea nivelelor de TSH, FT4, FT3.

Dacă opriți medicația și faceți analizele după 2 săptămâni, acestea nu vor fi foarte utile deoarece încă nu s-a ajuns la un echilibru iar hormonii vor continua să se modifice. Pe de altă parte, după ajungerea la echilibru (adică după trecerea a 4-6 săptămâni de tratament), nivelele de hormoni vor fi relativ stabile și nu este de așteptat să se mai modifice semnificativ în următoarele săptămâni.

În dimineața recoltării este bine să luați pastila după ce ați efectuat analiza.

La un pacient cu hipotiroidism aflat în tratament cu o anumită doză de hormon tiroidan, dacă valorile TSH, FT4 sunt normale, înseamnă că doza pe care o ia este corectă și nu sunt necesare modificări ale schemei de tratament. Dacă întrerupeți tratamentul sau reduceți doza deoarece analizele au ieșit normale, hipotiroidismul va reveni.

Revenind la tratamentul naturist pentru hipotiroidism: atunci când a fost extirpată complet tiroida sau un proces autoimun a distrus-o complet, nu mai există altă soluție decât utilizarea hormonilor tiroidieni pentru a compensa lipsa de hormoni (tratament de substituție). În aceste cazuri, suplimentele de iod, seleniu, tirozină sunt complet inutile, la fel și modificările de dietă. Singurul lucru care va influența nivelul TSH și FT4 este administrarea tratamentului cu hormoni trioidieni.

Dacă tiroida funcționează parțial (adică mai produce hormoni, dar în cantitate mai mică decât ar trebui), atunci poate fi utilă folosirea de suplimente specifice pentru tiroidă, care să amelioreze funcționarea ei, singure sau în asociere cu hormonul tiroidian.

Complicații

De obicei, tratamentul cu hormoni tiroidieni este bine tolerat. Rar, mai mult în cazul dozelor mari sau la persoanele în vârstă, pot să apară anumite reacții:

• palpitații;
• puls rapid sau neregulat;
• durere în piept.

Din acest motiv, la persoanele în vârstă sau cu afecțiuni cardiace, se preferă începerea tratamentului cu doze mici și o creștere lentă a dozelor.

De asemenea, foarte rar, pot să apară alergii la excipienții utilizați în comprimatele de hormon tiroidan.

Trebuie să efectuați periodic analizele, conform recomandărilor medicului dumneavoastră, pentru a verifica dacă doza de hormon tiroidian pe care o luați este corectă (atât o doză prea mare, cât și una prea mică pot să provoace simptome).

Dacă după ce începeți tratamentul aveți simptome noi care vă îngrijorează, discutați cu medicul dumneavoastră.

Autor

Dr. Pârlog-Cristian Ana-Loredana

Medic Primar Endocrinologie