medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Hipotiroidism

Hipotiroidism

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre hipotiroidism

De multe ori apar confuzii în legătură cu termenii hipotiroidism/ hipertiroidism.

Prefixul „hipo” provine din grecescul hupo (sub), iar hipotiroidism înseamnă, așadar, că există un deficit de hormoni tiroidieni. Lipsa hormonilor tiroidieni duce la încetinirea tuturor proceselor din organism. Mai exact, metabolismul se reduce, inima bate lent, scaunele sunt rare, apare somnolența, oboseala sau pielea devine uscată.

Hipotiroidism

Cauze

Termenul de hipotiroidism se referă strict la modul în care funcționează, la un moment dat, tiroida și nu se referă și la cauza care a determinat această funcție scăzută.

În funcție de durata hipotiroidismului, acesta poate fi:

  • definitiv, ireversibil: la pacienții care au suferit o operație de scoatere a tiroidei;
  • temporar: pacientul va reveni la o funcție normală a tiroidei după un timp (exemplu tiroidita postpartum, o afecțiune care apare după naștere).

Alteori, pacientul ajunge în hipotiroidism după ce inițial a fost diagnosticat cu hipertiroidism (exemplu pacienții cu hipertiroidism care primesc tratament pentru blocarea tiroidei în doze prea mari).

Activitatea glandei tiroide este controlată de hipofiză, o glandă mică situată la baza creierului. TSH (thyroid stimulating hormone – hormonul de stimulare tiroidiană) este de fapt un hormon secretat de glanda hipofiză. Hipofiza evaluează atent activitatea tiroidei (cantitatea de hormoni tiroidieni T3 și T4 din circulație) și, cu ajutorul TSH-ului, o menține în limite normale.

În funcție de cauză, hipotiroidismul poate fi:

Hipotiroidism secundar: problema este la nivelul glandei hipofize; practic, tiroida nu este afectată dar, deoarece nu mai primește semnale corespunzătoare de la hipofiză, nu poate funcționa corect. Cauzele hipotiroidismului secundar sunt:

  • adenoamele hipofizare;
  • alte tumori cerebrale;
  • intervențiile chirurgicale cerebrale;
  • traumatismele craniene;
  • iradierea.

Hipotiroidism primar: problema este la nivelul glandei tiroide; este cel mai des întâlnit tip de hipotiroidism.

Hipotiroidism iatrogen: organismul nu mai produce hormoni tiroidieni; este provocat de un act medical:

  • după extirparea tiroidei;
  • după administrarea de iod radioactiv;
  • după iradiere cervicală (tratament utilizat uneori pentru limfoame sau alte cancere la nivelul gâtului);
  • administrarea anumitor medicații care blochează tiroida: antitiroidiene de sinteză (utilizate pentru tratarea hipertiroidismului), amiodaronă (utilizată pentru tulburări de ritm cardiac), litiu, interferon și, mai nou, inhibitori de tirozinkinază sau imunoterapii utilizate în diverse forme de cancer.

Cauza cea mai frecventă a hipotiroidismului la persoanele care nu au suferit o tiroidectomie sau tratament cu iod radioactiv o reprezintă tiroidita cronică autoimună. Sistemul imunitar atacă tiroida, iar aceasta nu mai produce o cantitate suficientă de hormoni.

O situație aparte o reprezintă și hipotiroidismul congenital (apărut de la naștere), care este determinat de anomalii în dezvoltarea intrauterină a tiroidei. Lipsa de hormoni tiroidieni în primii 3-4 ani de viață are consecințe dezastruoase pentru dezvoltarea neurologică. Din acest motiv, la ora actuală, în maternități se efectuează tuturor nou-născuților un test de depistare a hipotiroidismului congenital, pentru a se putea interveni la timp.

Factori de risc

În cazul tiroiditei autoimune există, de obicei, o predispoziție genetică pentru dezvoltarea bolii.

Boala se transmite atât la fete, cât și la băieți. Dacă la un pacient se depistează o tiroidită autoimună este bine ca și ceilalți membri ai familiei (părinți, copii, frați) să facă investigații pentru a verifica dacă au sau nu această afecțiune.

Simptome

Hormonii tiroidieni au efecte asupra tuturor organelor, astfel încât o cantitate insuficientă din aceștia va afecta funcționarea întregului organism. Caracteristică hipotiroidismului este o încetinire a activității tuturor organelor. Intensitatea simptomelor poate varia în funcție de rapiditatea instalării hipotiroidismului și de gradul său.

Dacă hipotiroidismul se instalează brusc, simptomele vor fi mai severe decât în cazul unei instalării lente, pe parcursul mai multor ani.

În funcție de valorile hormonilor tiroidieni și a TSH-ului, hipotiroidismul poate fi clasificat în:

  • hipotiroidism subclinic: o formă ușoară, cu simptome minime sau absente;
  • hipotiroidism clinic manifest: un deficit mai sever de hormoni tiroidieni, cu simptome evidente.

Cele mai frecvente simptome ale hipotiroidismului sunt:

  • piele palidă, rece, uscată, cu exfolieri;
  • colorare în galben-portocaliu a palmelor și tălpilor;
  • vindecare cu dificultate a rănilor;
  • unghii mai groase, casante, cu striații;
  • păr uscat, lipsit de strălucire, se rupe ușor, cade;
  • voce răgușită, vorbirea lentă, dificultăți în articularea cuvintelor;
  • extremități (mâini, picioare) reci, amorțite;
  • edeme, dureri ale mușchilor și ale articulațiilor.

Printre simptomele neurologice ale hipotiroidismului se numără:

  • tulburări de memorie;
  • incapacitate de concentrare;
  • dificultăți la efectuarea de calcule;
  • durere de cap;
  • amețeli;
  • tinitus (țiuituri);
  • surditate;
  • sindrom de tunel carpian (amorțeli la nivelul mâinii);
  • depresie.

Alte simptome cuprind:

  • tranzit lent, apare constipația;
  • inima bate mai încet (puls scăzut).

Hipotiroidismul duce la un nivel scăzut de energie, oboseală, somnolență și o sensibilitate mai mare la frig.

La femei pot să apară dereglări menstruale, iar la bărbați mărirea sânilor. În cazul hipotiroidismului sever pot să apară acumulări de lichid în jurul inimii (pericardită) sau în abdomen (ascită) și comă.

Unul din miturile legate de tiroidă este acela că hipotiroidismul îngrașă. Este adevărat că metabolismul este mai lent în hipotiroidism, dar în același timp și apetitul scade. Creșterea ponderală care apare în hipotiroidism este minimă (1-4 kg) și este cauzată în special de o retenție de apă.

Un alt simptom care NU este cauzat de hipotiroidism este nervozitatea. Hipotiroidismul induce, dimpotrivă, o lentoare în activitatea cerebrală și în reacții.

Hipotiroidism 1

Diagnosticare

Hipotiroidismul nu are simptome specifice, adică acestea pot apărea și în cazul altor afecțiuni. Din acest motiv, pentru stabilirea cu certitudine a diagnosticului, este necesară coroborarea datelor clinice (simptomele descrise de pacient, semnele de la examenul clinic) cu analizele hormonale.

Cele mai importante analize de sânge utilizate pentru diagnosticarea hipotiroidismului sunt: TSH (hormonul de stimulare tiroidiană) și hormonii tiroidieni T4 și T3.

TSH reprezintă cel mai sensibil indicator al funcției tiroidiene. Este prima analiză care se va modifica (va crește) în caz de hipotiroidism primar (cel determinat de o problemă la nivelul tiroidei).

În cazul hipotiroidismului secundar, problema fiind la nivelul hipofizei (glanda care îl secretă), avem nevoie de hormonii tiroidieni T4 și T3 pentru a stabili diagnosticul. Hormonii tiroidieni T4 și T3 circulă în sânge legați de proteine și în forma liberă (aceasta reprezentând de fapt hormonul activ). Putem doza tot hormonul circulant (T4 total, T3 total) sau fracția care circulă liberă (Free T4 și Free T3). De obicei este preferabilă dozarea fracției libere a hormonilor, deoarece concentrațiile de T3 total și T4 total sunt influențate de cantitatea de proteine transportoare. Dacă aceasta este mai mare (de exemplu în sarcină sau la femeile care iau anticoncepționale) sau mai mică, vom măsura un nivel mai mare, respectiv mai mic de T3 și T4 (fără să fie de fapt vorba de un exces/ deficit real de hormoni tiroidieni, deoarece nivelurile de T3 liber și T4 liber rămân normale). De asemenea, trebuie să fim siguri că laboratorul la care au fost efectuate analizele lucrează corect probele. De multe ori, valorile modificate pot fi rezultatul utilizării unor kituri de analize neperformante.

Alte analize utile sunt cele pentru identificarea cauzelor hipotiroidismului – de exemplu prezența anticorpilor antitiroidieni (ATPO - anticorpi antitireoperoxidază și AcTg – anticorpi antitireoglobulină) în cazul tiroiditei autoimune.

Din cauza hipotiroidismului pot fi modificate și alte analize de sânge: colesterolul este mărit, analizele de ficat (TGO, TGP, GGT) și cele de rinichi (creatinina) pot fi mărite, poate să apară anemie (o scădere a numărului de globule roșii). Dacă aceste modificări sunt cauzate de hipotiroidism, ele se vor corecta fără să necesite tratament specific după tratarea hipotiroidismului.

Tratament

Deoarece tiroida nu mai produce suficient hormon, este necesar un tratament medicamentos care să suplinească această lipsă.

Multe persoane se tem însă de perspectiva de a lua hormoni și cer tratamente naturiste. Dar hormonii tiroidieni de sinteză sunt identici cu hormonii produși de tiroida umană. Organismul nu poate diferenția între cele două forme (de sinteză și produși de tiroida proprie). Tratamentul cu hormon tiroidian este utilizat de foarte mulți ani (uneori chiar de la naștere la copiii cu hipotiroidism congenital sau la femei însărcinate) și nu s-au observat probleme legate de utilizarea îndelungată. Nu apare o dependență de acest tratament. Poate fi întrerupt oricând. Singura problemă este că, la întreruperea tratamentului, se va reveni la starea inițială, dinainte de tratament.

În funcție de cauza hipotiroidismului, tratamentul poate fi:

  • temporar: la femei în perioada de după naștere;
  • pentru toată viața: la pacienții care au suferit o operație de extirpare a tiroidei sau cu tiroidită autoimună, care a distrus complet tiroida.

Este foarte important modul de administrare a hormonilor tiroidieni. Pentru a fi siguri că avem o absorbție optimă, adminstrarea se va face pe stomacul gol. Din acest motiv, cel mai des, recomandarea este de a se lua pastila dimineața la trezire, cu 20-30 de minute înainte de micul dejun și de alte medicații. Nu este necesar să vă treziți la o anumită oră sau să luați pastila tot timpul la aceeași oră.

Se va evita administrarea altor medicații sau suplimente împreună cu pastila pentru tiroidă. Anumite medicamente (ex: cele pentru scăderea acidității gastrice, suplimentele de calciu, fier, tratamentele cu argilă, fibre alimentare) trebuie administrate la 4-6 ore după pastila pentru hipotiroidism, deoarece reduc foarte mult absorbția hormonilor tiroideni (va fi ca și când ați lua o doză mai mică).

La 4-6 săptămâni după ce se începe tratamentul cu o doză considerată adecvată de către medicul dumneavoastră, este necesară repetarea analizelor (în general este suficient TSH) pentru a ajusta doza. Absorbția medicamentului nu este aceeași la toate persoanele, așa că trebuie „personalizată” doza.

În general, este bine ca analizele pentru tiroidă să fie făcute la 4-6 săptămâni de la introducerea, oprirea sau modificarea dozei de medicație, deoarece acesta este intervalul de timp necesar pentru stabilizarea nivelelor de TSH, FT4, FT3.

Dacă opriți medicația și faceți analizele după 2 săptămâni, acestea nu vor fi foarte utile deoarece încă nu s-a ajuns la un echilibru iar hormonii vor continua să se modifice. Pe de altă parte, după ajungerea la echilibru (adică după trecerea a 4-6 săptămâni de tratament), nivelele de hormoni vor fi relativ stabile și nu este de așteptat să se mai modifice semnificativ în următoarele săptămâni.

În dimineața recoltării este bine să luați pastila după ce ați efectuat analiza.

La un pacient cu hipotiroidism aflat în tratament cu o anumită doză de hormon tiroidan, dacă valorile TSH, FT4 sunt normale, înseamnă că doza pe care o ia este corectă și nu sunt necesare modificări ale schemei de tratament. Dacă întrerupeți tratamentul sau reduceți doza deoarece analizele au ieșit normale, hipotiroidismul va reveni.

Revenind la tratamentul naturist pentru hipotiroidism: atunci când a fost extirpată complet tiroida sau un proces autoimun a distrus-o complet, nu mai există altă soluție decât utilizarea hormonilor tiroidieni pentru a compensa lipsa de hormoni (tratament de substituție). În aceste cazuri, suplimentele de iod, seleniu, tirozină sunt complet inutile, la fel și modificările de dietă. Singurul lucru care va influența nivelul TSH și FT4 este administrarea tratamentului cu hormoni trioidieni.

Dacă tiroida funcționează parțial (adică mai produce hormoni, dar în cantitate mai mică decât ar trebui), atunci poate fi utilă folosirea de suplimente specifice pentru tiroidă, care să amelioreze funcționarea ei, singure sau în asociere cu hormonul tiroidian.


Complicații

De obicei, tratamentul cu hormoni tiroidieni este bine tolerat. Rar, mai mult în cazul dozelor mari sau la persoanele în vârstă, pot să apară anumite reacții:

  • palpitații;
  • puls rapid sau neregulat;
  • durere în piept.

Din acest motiv, la persoanele în vârstă sau cu afecțiuni cardiace, se preferă începerea tratamentului cu doze mici și o creștere lentă a dozelor.

De asemenea, foarte rar, pot să apară alergii la excipienții utilizați în comprimatele de hormon tiroidan.

Trebuie să efectuați periodic analizele, conform recomandărilor medicului dumneavoastră, pentru a verifica dacă doza de hormon tiroidian pe care o luați este corectă (atât o doză prea mare, cât și una prea mică pot să provoace simptome).

Dacă după ce începeți tratamentul aveți simptome noi care vă îngrijorează, discutați cu medicul dumneavoastră.

Prevenție

Dacă vorbim de hipotiroidismul iatrogen (cel produs de un act medical, cum ar fi operația de extirpare a tiroidei), trebuie să evităm operațiile de tiroidă inutile. Studiile arată că peste jumătate din oameni dezvoltă noduli în tiroidă. Un diagnostic de noduli tiroidieni poate să ducă uneori direct la operație. Trebuie efectuate însă investigații specifice (ex: scintigrafie, puncție tiroidiană), pentru a stabili dacă este într-adevăr cazul să fie scoasă tiroida. Simptomele acuzate de pacient (ex: senzația de sufocare și de nod în gât) pot să nu fie determinate de nodulii tiroidieni, iar operația nu va face decât să le agraveze.

În cazul hipotiroidismului din tiroidita cronică autoimună, pentru prevenție, recomandările sunt:

  • evitarea stresului, acesta fiind un factor declanșator/ agravant cunoscut pentru bolile autoimune;
  • un stil de viață sănătos, cu evitarea fumatului, excesului de alcool, a cofeinei, respectarea unui orar de somn, exercițiu fizic regulat.

Meniul pentru hipotiroidism nu este unul strict. În general nu există alimente care trebuie excluse, atât timp cât sunt consumate cu moderație.

Câteva recomandări în privința dietei pacientului cu hipotiroidism ar fi evitarea:

  • alimentelor superprocesate (snacks-uri, băuturi cu zahăr și îndulcitori, preparate instant, produse de patiserie ambalate, carne procesată);
  • consumului de produse derivate din mei;
  • excesului de iod (anumite suplimente din alge de mare, fructe de mare, sare iodată în cantitate mare);
  • deficitului de iod (unele alimente pot bloca absorbția iodului: soia, varza, conopida, brocoli).

Este recomandată, în schimb, utilizarea de alimente bogate în seleniu (ex: nuci de Brazilia) și zinc (scoici, carne de vită). Suplimentele de iod, seleniu vor fi utilizate doar la recomandarea medicului și pe perioade limitate deoarece, în cantități prea mari, pot deveni nocive.

Autor

Dr. Pârlog-Cristian Ana-Loredana

Medic Primar Endocrinologie

Bibliografie

  1. Williams Textbook of Endocrinology. Elsevier, 2016, www.sciencedirect.com/

Echipa medicală - Endocrinologie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.