Hipertiroidism

Alte denumiri ale afectiunii:

Hipertiroidie, Tireotoxicoza

Hipertiroidismul se caracterizeaza prin hipermetabolism si cresterea nivelelor serice ale hormonilor tiroidieni. Este o afectiune ce se manifesta prin producerea in exces de hormoni tiroidieni de catre glanda tiroida. Aceasta boala poate accelera anormal de mult metabolismul, provocand efecte nedorite precum o pierdere brusca de greutate, batai ale inimii neregulate sau prea rapide sau stari psihice de nervozitate si iritabilitate.

Echipa medicala MedLife - Dexa Osteodensitometrie, Ecografie 4D Voluson, Endocrinologie

Dragutescu Anca,Medic Specialist
Medic Specialist
Medic Specialist
Saupe Marioara
Medic Primar
Medic Specialist
  •  
  • 1 of 12

Hipertiroidism - Cauze / agent infectios / factori de risc

Cauzele hipertiroidismului

Hipertiroidismul poate fi consecinta cresterii sintezei de hormoni tiroidieni (T4 si T3), determinata de stimulatorii tiroidieni din sange sau de hiperfunctia autonoma tiroidiana. De asemenea, mai poate rezulta din eliberarea excesiva de hormon tiroidian din tiroida fara cresterea sintezei. Asemenea eliberare este, de obicei, cauzata de modificarile distructive care apar in diferite tiroide. Diverse sindroame clinice pot produce si ele hipertiroidism.

  • Boala Graves (gusa toxica difuza)

Boala Graves (gusa toxica difuza), cea mai frecventa cauza de hipertiroidism, se caracterizeaza prin hipertiroidism si una sau mai multe dintre urmatoarele:

  • gusa,
  • exoftalmie
  • mixedem pretibial.

Este produsa de un anticorp fata de receptorul tiroidian de TSH; spre deosebire de cei mai multi autoanticorpi, care sunt inhibitori, acest anticorp este stimulator, producand, in consecinta, sinteza si secretie continue de exces de T4 si de T3. Uneori, boala Graves (ca si tiroida Hashimoto) apare impreuna cu alte boli autoimune, ca diabetul zaharat tip 1, vitiligo, incaruntirea prematura a parului, anemia pernicioasa, bolile de tesut conjunctiv si sindromul deficitului poliglandular.

Patogeneza oftalmopatiei infiltrative (responsabile de exoftalmie in boala Graves) este incomplet inteleasa, dar poate rezulta din imunoglobulinele directionate contra antigenilor specifici din muschii extraoculari si din fibroblastii orbitali. Oftalmopatia mai poate aparea inainte de debutul hipertiroidismului sau dupa 20 de ani si adesea se agraveaza sau se amelioreaza, independent de evolutia clinica a hipertiroidismului. Oftalmopatia tipica in cazul unei functii tiroidiene normale este numita boala Gravest eutiroidiana.

  • Secretia inadecvata de TSH

Secretia inadecvata de TSH este o cauza rara. Pacientii cu hipertiroidism au TSH bazal nedetectabil, exceptie facand cei cu adenom anterior hipofizar, secretat de TSH, sau cu rezistenta la hormonul tiroidian. Nivelele de TSH sunt ridicate, iar TSH produs in ambele afectiuni este biologic mult mai activ decat TSH normal. La pacientii cu adenom hipofizar secretat de TSH apare o crestere a subunitati α a TSH in sange (de folos in diagnosticul diferential).

  • Sarcina molara

Sarcina molara, cariocarcinomul si hiperemesis gravidarum produc nivele serice ridicate de gonadotropina corionica umana (hCG), un stimulator tiroidian slab. Nivelele de hCG sunt mai ridicate in primul trimestru de sarcina si conduc la scaderea TSH seric si la usoara crestere serica de T4 liber, uneori observat la acel moment. Hipertiroidismul in sarcina morala, coricarcinom si hiperemesis gravidarum este tranzitoriu; functia tiroidiana se reia atunci cand caricarcinomul este corect tratat sau daca hiperemesis gravidarum se reduce.

  • Hipertiroidismul nonautoimul autosomal dominant

Hipertiroidismul nonautoimul autosomal dominant se mainfesta in copilarie. Rezulta din mutatiile de la nivelul genei receptorului de TSH care produc stimulare tiroidiana continua.

  • Gusa toxica solitara sau multinodulara (boala Plummer)

Gusa toxica solitara sau multinodulara (boala Plummer) rezulta adesea din mutatiile genei receptorului de TSH, care produc stimulare tiroidiana continua. Pacientii cu gusa nodulara toxica nu au niciuna dintre manifestarile autoimune sau vreunul dintre anticorpii circulanti observati la pacientii cu boala Graves. De asemenea, spre deosebire de boala Graves, gusele toxice solitare si multinodulare, de obicei nu intra in remisiune.

  • Tiroidita (boala tiroidiana inflamatorie)

Boala tiroidiana inflamatorie (tiroidita) include tiroidita granulomatoasa subacuta, tiroida Hashimoto si tiroida limfocitara nedureroasa. Tireotoxicoza rezulta din modificarile distructive din glanda si din eliberarea de hormon stocat, nu din sinteza crescuta. Poate rezulta hipotiroidismul. Radioterapia cu doze mari de radiatii din zona gatului pentru afectiuni maligne netiroidiene, de exemplu pentru limfomul Hodgkin (boala Hodgkin) sau pentru cancerul laringian, conduc adesea la hipotiroidism permanent.

  • Hipertiroidismul indus medicamentos

Hipertiroidismul indus medicamentos poate rezulta din administrarea de litiu, determinand gusa cu sau fara hipertiroidism sau hipotiroidism. Amiodarona si α-interferonul pot induce tiroidita cu hipertiroidism si alte boli tiroidiene. Pacientii care primesc aceste medicamente trebuie sa fie atent supravegheati.

  • Tireotoicosis factitia

Tireotoicosis factitia este hipertiroidismul care rezulta din ingerarea voita sau accidentala a unei supradoze de hormon tiroidian.

  • Indigestia excesiva de iod produce hipertiroidism cu o captare de iod radioactiv scazuta. Cel mai adesea apare la pacientii care au deja gusa nontoxica  nodulara (mai ales la pacientii varstnici), carora li se administreaza medicamente care contin iod (ex. amiodarona, expectorante care  contin iod) sau care sunt supusi unor teste ce folosesc substante de contranst bogate in iod. 
  • Cancerul tiroidian metastatic

Cancerul tiroidian metastatic este o cauza posibila. Supra productia de hormon tiroidian apare rareori prin functionarea carcinomului folicular metastatic, mai ales in cazul metastazelor pulmonare. 

  • Struma ovarii

Struma ovarii apare cand teratoamenele ovariene contin destul tesut tiroidian care sa determine un adevarat hipertiroidism. Captarea de iod radioactiv survine in pelvis, iar captarea de catre tiroida este, de obicei, supresata.

  • Criza tireotoxica

Criza tireotoxica, este o forma acuta de hipertiroidism, rezulta in urma unui hipertiroidism netratat sau insuficient tratat. Este rara, survenind la pacientii cu boala Graves sau cu gusa toxica multinodulara (un nodul solitar este mai putin frecvent si, in general, mai putin grav).

Poate fi precipitata de infectii, interventie chirurgicala, embolism, cetoacianoza diabetica sau toxemie de sarcina.

Factori de risc pentru hipertiroidism

Factorii de risc sunt in general legati de mostenirea genetica, deseori hipertiroidismul fiind o problema ereditara. De asemenea, se manifesta mai des la femei decat la barbati.

Hipertiroidism - Simptome

Majoritatea semnelor si simptomelor sunt aceleasi, indiferent de cauza. Exceptie fac oftalmopatia si dermopatia infiltrativ, care apar doar in boala Graves.

Tabloul clinic poate fi dramatic sau discret. Poate exista o gusa sau un nodul. Multe semne si simptome comune hipertiroidismului sunt similare celor din excesul adrenergic, cum ar fi nervozitatea, palpitatiile, hiperactivitatea, transpiratia crescuta, hipersensiblitatea la caldura, oboseala, apetitul crescut, scaderea in greutate, insomnia, slabiciunea si frecventele tulburari intestinale (diareea ocazionala). Poate fi prezenta hipomenoreea. Semnele include piele calda si umeda, tremor, tahicardie, puls etalat, fibrilatie atriala si palpitatii.

Oftalnopatia infiltrativa, o evolutie mai grava, este specifica bolii Graves si poate aparea cu ani inainte sau dupa debutul hipertiroidismului. Se caracterieaza prin durere orbitala, lacrimare, iritare, fotofobie, tesut retro-orbital in exces, exoftalmoza si infiltrat limfocitar al muschilor extraoculari, determinand slabirea muschilor oculari care conduce adesea la vedere dubla.

Dermopatia infiltrativa, numita si mixedemul pretibial (un termen care sugereaza hipotiroidism), se caracterizeaza prin inflitrare fara godeu a substantei priteice de baza, de obicei din zona pretibiala. Survine rareori in absenta oftalmopatiei Graves. Leziunea este adesea pruriginoasa si eritematoasa in stadiile incipidente, ulterior devenind consistenta. Dermopatia infiltrativa poate aparea cu ani inainte sau dupa hipertiroidism.

Criza tireotoxica produce simptome floride si abrupte de hipertiroidism, cu unul sau mai multe dintre urmatoarele: febra, slabiciune marcata si epuizare musculara, agitatie extrema, cu mari variatii de stare emotionala, confuzie, psihoza, coma, greata, varsaturi, diaree si hepatomegalie cu icter usor. Pacientul poate prezenta colaps cardiovascular si soc. Este o urgenta amenintatoare de viata care necesita tratament prompt.

Hipertiroidism - Tratament

Diagnosticul hipertiroidismului

Diagnosticul se bazeaza pe istoric, examen fizic si testele functiei tiroidiene. Cel mai bun test este concentratia serica TSH, deoarece TSH este supresat la pacientii hipertiroidieni, exceptand cazul in care etiologia este un ademon pituitar secretat de TSH sau o rezistenta la hormonul tiroidian. T4 liber este crescut. Totusi, T4 poate fi fals normal in hipertiroidismul adevarat la pacientii cu boala severa sistemica (la fel ca in cazul nivelelor fals scazute care apar in sindromul de boala eutiroidiana) si in toxicoza T3. Daca T4 este normal si TSH este scazut la un pacient cu semne si simptome discrete de hipertiroidism, atunci trebuie determinate concentratiile serice de T3; o valuare ridicat confirma diagnosticul.

Cauza poate fi adesea diagnosticata clinic (ex. un medicament, prezenta unui semn specific de boala Graves).

Tratamentul hipertiroidismului

Tratamentul depinde de cauza.

Iodul: iodul in doze farmacologice creste eliberarea de T3 si T4 in cateva ore si inhiba organificarea iodului, un efect tranzitoriu care dureaza de la cateva zile la o saptamana, dupa care, de obicei, inhibarea, de obicei, cedeaza.

Iodul este folosit in tratarea de urgenta a crizei tireotxice, la pacientii hipertiroidieni care sufera de o interventie chirurgicala nontiroidiana si (deoarece scade si vascularizatia tiroidei) pentru pregatirea preoperatorie a pacientilor hipertiroidieni care sunt supusi unei tiroidectomii subtotale. Iodul, in general, nu se utilizeaza de rutina in tratamentul hipertiroidismului.

Complicatiile trapiei cu iod include inflamarea glandelor salivare, conjuctivita si rash-ul. Combinarea uneia dintre acesti agenti si dexametazona, un alt inhibitor puternic al conversiei de T4 la T3, poate ameliora simptomele de hipertiroidism si reduce concentratia de T3 la normal in decurs de 1 saptamana.

Propiltiouracilul si metimazolul: aceste medicamente antitiroidiene blocheaza peroxidaza tiroidiana, scazand organificarea iodului si afectand reactia de cuplare. Aproximativ 20-50% dintre pacientii cu boala Graves raman in remesiune dupa 1-2 ani de la tratamentul cu oricare dintre aceste mediamente. Revenirea glandei la dimensiuni normale sau o scadere marcata a dimensiunilor ei, revenirea concentraiei de TSH la valori normale si hipertiroidismul de severitate redusa inainte de terapie sunt semne de prognostic bun pentru o remisiune pe termen lung.

Reactiile adverse includ reactii alergice, functie hepatica anormala si, la aproximativ 0,1% dintre pacienti, agranulocitoza reversibila. Pacientii alergici la un medicament trebuie sa primeasca altul, dar poate aparea agranulocitoza, pacientul nu poate primi un alt medicament; trebuie utilizata o alta terapie (ex. radioiodurarea, chirurgia).

Propiltiouracilul poate fi preferat daca trebuie administrata o terapie antitiroidiana in sarcina sau in perioada alaptarii, deoarece este mai putin probabil sa traverseze placenta sau sa treaca in lapte. Totusi, metimazolul a fost folosit cu succes la femeile gravide si lauze, fara complicatii pentru fat sau nou-nascut 

Propranololul este indicat in criza tireotaxica. Scade rapid frecventa cardiaca, de obicei in 2-3 h atunci cand este administrat oral in decurs de minute i.v. Propranololul este indicat si in tahicardia din hipertiroidism, mai ales la persoane varstnice, deoarece medicamentele antiroidiene necesita, de obicei, cateva saptamani pentru a atinge eficienta maxima.

Radioiodul este adesea recomandat ca un tratament de electie pentru boala Graves si pentru gusa toxica nodulara la toti pacientii, inclusiv la copii. 

Interventia chirurgicala: chirurgia este indicata la pacientii Graves al caror hipertiroidism a avut recurente dupa tratamentele cu medicamente antitiroidiene si care refuza terapia cu iod, la pacientii care nu pot tolera alte medicamente, la pacientii cu gusa foarte mare si la unii pacienti mai tineri cu adenom toxic si gusa multinodulara. Interventia chirurgicala poate fi realizata la pacientii cu gusa nodulara giganta.

Tratamentul dermopatiei si oftalmopatiei infiltrate: in dermopatia infiltrativa (din boala Graves), corticosteroizii topici adesea amelioreaza pruritul. Dermopatia se remite de obicei spectaculos dupa luni sau ani. Oftalmopatia trebuie tratata prin colaborare intre endocrinolog si oftalmolog si poate necesita corticosteroizi, iradiere orbitala si chirurgie.

Ginecologie, Endocrinologie - alte afectiuni

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Taguri HTML permiseŞ <br>
  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
6 + 13 =
Rezolvați această problemă aritmetică simplă și introduceți rezultatul. De exemplu, pentru 1+3 introduceți 4.