Mutații în gena JAK2

Informații generale

Detecția mutației JAK2 poate fi recomandată de medicul specialist atunci când se suspectează prezența unei afecțiuni mieloproliferative. Bolile mieloproliferative reprezintă cancere mieloide cronice, caracterizate de o hiperproducție de celule sanguine mature. Acestea pot evolua către leucemie mieloidă cronică cu gena de fuziune BCR-ABL.

Gena JAK2 codifică o tirozin kinază care este asociată cu porțiunea citoplasmatică a unei game largi de receptori transmembranari de citokine, dar și factori de creștere ce îndeplinesc un rol major în transducția semnalelor din celulele hematopoietice. Mutațiile prezente în gena JAK2, la nivelul exonilor 12, 13 și 14, au fost întâlnite în afecțiuni precum policitemia vera, trombocitemie esențială sau mielofibroză primară.

Într-un cariotip, clasificarea mutațiilor poate ține de factori numerici, și atunci pot exista anomalii cromozomiale cantitative, cum ar fi Sindromul Down (Trisomia 21), Sindromul Edwards (Trisomia 18), Sindromul Patau (Trisomia 13), sau anomalii cromozomiale autozomale, cum este Sindromul Klinefelter (sindrom caracterizat printr-un cromozom X suplimentar la bărbați - XXY), însă pot fi prezente și mutații ce țin de structura genelor sau a cromozomilor, cum ar fi translocațiile, delețiile sau inserțiile.

Foarte mulți pacienți diagnosticați cu neoplasm mieloproliferativ negativ BCR-ABL, prezintă o mutație V617F în gena JAK2. Mutația JAK2 V617F din exonul 12 a fost descrisă și la majoritatea pacienților diagnosticați cu policitemie vera, dar și la aproximativ 50-60% dintre persoanele cu trombocitemie esențială sau mielofibroză. Aceasta determină înlocuirea valinei cu fenilalanina în poziția 617 și poate permite distincția dintre mielofibroza idiopatică și trombocitemia esențială.

Când este recomandată determinarea mutațiilor în gena JAK2

Determinarea mutațiilor în gena JAK2 poate fi recomandată de medicul specialist atunci când se suspectează o afecțiune mieloproliferativă, cum ar fi leucemia mieloidă cronică, trombocitemia esențială, policitemia vera sau mielofibroza.

Afecțiunile mieloproliferative se caracterizează printr-o hematopoieză exagerată, rezultând un număr crescut de celule mature la nivel sangvin.

Procedura de recoltare

Determinarea testului nu necesită pregătiri speciale. Acesta se realizează dintr-o probă de sânge venos, recoltată într-un vacutainer fără anticoagulant.

Interpretare rezultate

Rezultatele testului vor expune dacă există sau nu anomalii cromozomiale la nivelul genei JAK2 și se pot exprima astfel: Negativ/Pozitiv pentru mutația JAK2V617F.

Bibliografie

1. Nangalia, J., et al. “SomaticCALRMutations in Myeloproliferative Neoplasms with NonmutatedJAK2.” New England Journal of Medicine, vol. 369, no. 25, 19 Dec. 2013, pp. 2391–2405, https://www.nejm.org, https://doi.org/10.1056/nejmoa1312542
2. Scott, Linda M., et al. “JAK2Exon 12 Mutations in Polycythemia Vera and Idiopathic Erythrocytosis.” New England Journal of Medicine, vol. 356, no. 5, Feb. 2007, pp. 459–468, https://doi.org
3. Bani Bandana Ganguly, and N N Kadam. “Mutations of Myelodysplastic Syndromes (MDS): An Update.” Mutation Research-Reviews in Mutation Research, vol. 769, 1 July 2016, pp. 47–62, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov , https://doi.org/10.1016/j.mrrev.2016.04.009
4. Guglielmelli, Paola, and Laura Calabresi. “The MPL Mutation.” Elsevier EBooks, 1 Jan. 2021, pp. 163–178, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, https://doi.org/10.1016/bs.ircmb.2021.09.003