Boala celiaca

Alte denumiri ale afectiunii:

Enteropatia glutenica

Boala celiaca este o afectiune mediata imunologic la persoanele susceptibile genetic, cauzata de intoleranta la gluten, ce duce la inflamatia mucoasei cauzatoare de malabsorbtie.

Boala celiaca - Cauze / agent infectios / factori de risc

Cauze in boala celiaca

Boala celiaca este provocata de o intoleranta la fractiunea gliadina din gluten, o proteina din grau, care se gaseste si in orz si ovaz. Raspunsul inflamator produce atrofia caracteristica vilozitatiilor mucoasei din intestinul subtire. Boala afecteaza 10%-20% dintre rudele de gradul I. Raportul femei-barbati este 2:1. 

In general, debutul este in copilarie dar poate aparea si mai tarziu.

Boala celiaca - Simptome

Simptome la copii si adulti in boala celiaca

Nu exista simptome caracteristice. Unii pacienti pot fi asimptomatici sau pot prezenta doar semne ale deficitelor nutritionale. Altii pot avea simptome gastrointestinale semnificative. 

Boala celiaca poate aparea la sugarii si copii dupa introducerea cerealelor in dieta. Cresterea copilului este sistata, aceasta prezentand urmatoarele simptome:

  • apatie; 
  • anorexie; 
  • tegumente palide;
  • hipotonie generalizata;
  • distensie abdominala;
  • slabiciune musculara;
  • scaune voluminoase, decolorate, urat mirositoare;
  • copii mai mari pot prezenta anemie sau incetinirea cresterii.

La adulti, cele mai frecvente simptome sunt:

  • starea de oboseala;
  • slabiciune;
  • anorexie;
  • diaree moderata si inrermitenta;
  • steatoreea (eliminare de grasimi in cantitati mari prin fecale), care variaza de la usoara la severa.

Unii pacienti prezinta o scadere in greutate, dar nu suficienta pentru a deveni subponderal. Anemia, glosita, stomatita si ulcerele aftoase sunt observate de obicei la acesti pacienti. Manifestarile deficientei de vitamina D si Calciu (ex: osteomalacie, osteopenie, osteoporoza) sunt frecvente. Atat femeile, cat si barbatii, pot prezenta o scadere a fertilitatii.

Aproximativ 10% dintre pacienti au dermatita herpetiforma, o eruptie papuloveziculara intens pruriginoasa, simetric distribuit pe zonele de extensie la cot, genunchi, fese, umeri si scalp. Aceasta eruptie poata fi indusa de o dieta bogata in gluten. Boala celiaca este de asemenea asociata cu diabetul zaharat, tiroidita autoimuna si sindromul Down.

Boala celiaca - Tratament

Diagnosticarea in boala celiaca

Diagnosticul este suspectat pe baza simptomelor si semnelor, la care se adauga anomaliile examenelor de laborator sugestiv pentru malapsortie. Boala celiaca trebuie avuta in vedere la un pacient cu deficit de fier, fara o sangerare ganstrointestinala evidenta. Confirmarea diagnosticului necesita o biopsie din a doua portiune a duodenului care evidentiaza lipsa sau atrofia vilizitatilor. 

Deoarece biopsia nu are specifitate mare, markerii serologici pot ajuta diagnosticul. Anticorpii antigliadina si endomisiali in combinatie pot avea o valoare predictiva pozitiva si negativa de aproximativ 100%. Daca oricare dintre teste este pozitiv, trebuie sa se efectueze biopsia. Daca ambele sunt negative, boala celiaca este extrem de putin probabila. 

Apar si alte anomalii ale testelor de laborator care trebuie studiate, de exemplu anemia, nivelul scazut al abumilei, calciului, potasiului si sodiului, si nivel crescut al fosfatazei alcaline.

Tratamentul adecvat in boala celiaca

Tratamentul consta intr-o dieta fara gluten (excluderea alimentelor care contin gluten, orz sau ovaz). Glutenul este folosit pe o scara atat de larga (ex: supele comerciale, sosuri, inghetate, hot-dog) incat acesti pacienti au nevoie de liste detaliate de produse alimentare pe care trebuie sa le evite si de sfatul unui dietetician. 

Raspunsul la dieta fara gluten este de obicei rapid iar simptomele dispar in 1-2 saptamani. Ingestia, chiar in cantitati mici, ale alimentelor care contin gluten impiedica remisiunea sau poate determina recaderea. 

Biopsia intestinului subtire trebuie repetata dupa 3-4 luni de dieta fara gluten. Daca anomaliile persista, trebuie luate in considerare alte cauze de atrofie viloasa (ex: limfom). Ameliorarea simptomelor si a morfologiei intestinului subtire este insotita de scaderea titrului anticorpilor antigliadina si endomisiali. 

Pot fi administrate suplimentar vitamine, minerale si antianemice, in functie de gradul carentelor.

Daca pacientul raspunde slab sau deloc la eliminarea glutenului, fie diagnosticul este incorect, fie boala a intrat intr-o faza refractara. Corticoizii pot controla simptomele in aceste cazuri.

Boala celiaca - Prognostic

Prognostic in boala celiaca

Fara o dieta lipsita de gluten, mortalitatea este de 10%-30%. Cu o dieta adecvata, mortalitatea este mai mica de 1%, in special la adultii a caror stare este grava de la inceput.

Limfomul intestinal afecteaza 6%-8% dintre pacientii cu boala celiaca, de obicei la pacientii  ≥ 50 ani. Incidenta altor malignitati gastrointestinale (ex: carcinomul de esofag sau orofaringele, adenocarcinom intestinal) creste. 

Adaptarea unei diete fara gluten scade riscul de aparitie a cancerului.

Vrei sa te informezi despre o alta afectiune medicala?
Intra in Libraria virtuala MedLife! ⯈ Acceseaza glosarul medical