Procalcitonina (PCT)

Informații generale

Procalcitonina (PCT) este una dintre analizele de laborator care poate evidenția, într-un stadiu incipient, unele tipuri de infecții determinate de anumite bacterii, fungi sau alți paraziți. Procalcitonina este o proteină formată dintr-un număr de 116 aminoacizi și este precursoarea calcitoninei.

Prezentată medical încă din anul 1984, procalcitonina a început să fie utilizată în anul 1993. Specificitatea sa ridicată în evidențierea infecțiilor de cauză bacteriană este mai mare decât cea a proteinei C reactive, acest lucru transformând-o într-o determinare de bază a cazurilor deosebite de infecții bacteriene.

De remarcat este însă faptul că procalcitonina nu este folosită pentru determinarea infecțiilor care au cauze virale, astfel că răcelile, gripa sau alte afecțiuni care au la brează un virus nu vor fi diagnosticate sau determinate cu ajutorul acestui biomarker.

Cu ajutorul procalcitoninei poate fi observată comportarea infecțiilor bacteriene, datorită faptului că endotoxinele secretă niveluri mari PCT atunci când apare o infecție. În cazul infecțiilor care au la bază cauze virale (produse de virusuri) dar și în situația bolilor autoimune, nivelul procalcitoninei nu înregistrează valori mari. În această situație, procalcitonina este folosită ca un marker eficient pentru depistarea infecțiilor bacteriene, a pneumoniilor (mai ales în cazul copiilor) sau în situații de sepsis sever (septicemie).

Când este recomandată determinarea procalcitoninei

Determinarea procalcitoninei este necesară pentru verificarea evoluției bolilor inflamatorii de cauză bacteriană, în cazul pacienților diagnosticați cu acestea. Unele dintre aceste afecțiuni pot fi meningita bacteriană sau afecțiunile respiratorii severe de cauză bacteriană.

De asemenea, cu ajutorul procalcitoninei se poate stabili și diagnosticul diferențial al infecțiilor, stabilindu-se dacă acestea sunt de cauză bacteriană sau non bacteriană.

În același timp procalcitonina este necesară în evaluarea și monitorizarea pacienților postoperator atunci când, din cauza rănilor, pot apărea riscuri de infectare bacteriană (ex: transplanturi, intervenții chirurgicale).

Creșterea procalcitoninei se observă la circa 2-4 ore de la debutul infecției, astfel că un test PCT este poate oferi informații după acest interval. Ulterior, dacă tratamentul este stabilit și urmat în mod corect, se poate constata o scădere a nivelului PCT.

Procedura recoltare

Recoltarea probelor se face din sânge venos, în vacutainer fără anticoagulant, fără a necesita pregătiri speciale ale pacientului.

Interpretare rezultate

PCT este analiza cea mai eficientă în determinarea creșterii nivelului de procalcitonină ca urmare a unor infecții bacteriene. Unele situații pot influența însă aceste nivele PCT, ceea ce înseamnă că rezultatele trebuie corelate cu întregul tablou clinic.

Valorile de referință ale PCT se încadrează în intervalul 0,05- 0.5 ng/mL, unde 0.05 ng/mL este limita minimă de detecție a procalcitoninei. Astfel, un PCT crescut poate însemna de cele mai multe ori o infecție sistemică localizată pe fond bacterian, în vreme ce un PCT scăzut reflectă o probabilitate deosebit de scăzută a existenței unei infecții bacteriene.