Profil ANA extins

Informații generale

Profilul ANA extins reprezintă o analiză cantitativă la nivelul anticorpilor antinucleari care sunt specifici bolilor autoimune reumatice şi stemice. Anticorpii antinucleari sunt îndreptați împotriva componentelor nucleare precum acizii nucleici, ribonucleoproteine sau proteine nucleare. În general, anticorpii ANA sunt specifici afecțiunilor reumatice, astfel că profilul poate fi folosit ca marker cu specificitate foarte mare. Anticorpii ANA au o importanță deosebit de mare în determinarea bolilor inflamatorii, prevalența fiind de 20-100%.

Când este recomandată determinarea profilului ANA extins

În mod normal corpul uman produce anticorpi ca răspuns la diferiți stimuli exteriori, cum sunt infecțiile. În acest fel, răspunsul organismului este acela de a se apăra de infecții, sau mai bine spus, de corpuri externe pe care el le consideră ca fiind potențial periculoase. În unele cazuri însă, corpul produce anticorpi împotriva propriilor țesuturi din același raționament al pericolului, acesta fiind cazul bolilor autoimune.

Profilul ANA extins poate funcționa ca marker tumoral însă, în același timp, el poate fi folosit ca indicator pentru alte boli. Reumatismele pot avea simptome similare (până la un punct) afecțiunilor autoimune, cum ar fi oboseala, febra, starea generală proastă, pierderea în greutate în mod rapid sau oboseală exagerată.

Se pot diferenția prin analize de laborator următoarele 16 tipuri de antigene:

Anticorpii anti-U1nRNP și Sm sunt îndreptați împotriva unor antigene din grupul de ribonucleoproteine mici (denumite snRNP). La baza acestora stă acidul ribonucleic (ARN) și uridina (U-RNA) în cantități mari, plus alte proteine.

Cel mai adesea, acești anticorpi sunt specifici sindromului Sharf (boala mixtă de țesut conjunctiv, cu o prevalent foarte mare, de circa 95-100%, lucru care face ca ei să fie folosiți cu succes pentru diagnosticare, dar şi pentru determinarea evoluției bolii, nu doar ca diagnostic. Anticorpiianti-U1nRNP și Sm sunt folosiți de asemenea și în detectarea sclerozei sistemice, LES sau în cazul polimiozitei.

Anticorpii anti-Sm pun în evidență antigenului Sm (Stephanie Smith). Determinarea afecțiunii denumită Lupus poate fi realizată cu ajutorul acestui antigen.

Anticorpii anti-SS-A ajută în depistarea unor afecțiuni autoimune precum sindromul Sjogren, lupus neonatal, hepatite sau ciroză biliară. Aceștia sunt îndreptați împotriva unei antigen din cadrul ribonucleoproteinelor mici.

Anticorpii anti-SS-B sunt similari cu anticorpii anti-SS-A.

Anti-Ro52 autoanticorpi nespecifici asociați atât cu boli reumatice cât și non-reumatice.

Anticorpii anti-Scl-70 au legătură cu proteina non-histonică de 70 kDa, care are funcția de a menține integritatea informațională a ADN. Acești anticorpi se găsesc la aproape jumătate dintre pacienții diagnosticați cu screloză sistemică.

Anticorpii anti PM-Scl au cel mai adesea legătură cu sindromul overlap (suprapunere sclerodermie-polimiozită/dermatomiozită).

Anticorpii anti-Jo-1 reflectă forme severe ale dermatomiozitei sau polimiozitei. Datorită sensibilității, bolile pot fi diagnosticate rapid, chiar de la debut în unele cazuri.

Anticorpii anti-CENP constituie un marker pentru determinarea sindromului CREST a sclerozei sistemice sau în cazuri de ciroză biliară primitivă.

Ciclina I sau anticorpii anti-PCNA (proliferating cell nuclear antigen) – reglează ciclul celular.

Anticorpii anti-ADN dublu catenar scot în evidență prezența LES și Lupus.

Anticorpii anti-nucleozomi reacționează cu ADN-ul din cromatină. Cromatina sau nucloeoproteinele sunt unități formate din ADN, histone (nucleozomi) și proteine non-histonice. Determinarea acestor anticorpi este recomandată în suspiciuni de artrită reumatoidă.

Anticorpii anti-histone pot apărea în artrita reumatoidă și LES, dar și în lupus eritematos indus medicamentos.

Anticorpii anti-proteina P ribozomală poate constitui un marker pentru cazuri de afectare neuro-psihică în lupus eritematos (LES).

Anticorpi anti-mitocondriali AMA M2 constituie marker serologici pentru detectarea sindroamelor de suprapunere, ciroză biliară primitivă – hepatită autoimună sau scleroza sistemică.

Anticorpi anti-DFS70 - Analizele de sânge care reflectă cantități mari de anticorpi pot necesita determinări speciale ale antigenelor nucleare precum anticorpi anti nRNP/Sm- sindromul Sharp, anticorpi anti Sm (Smith antigen), anticorpi anti dsADN, anticorpi anti SS-A (sindrom Sjogren), anticorpi anti nucleozom sau anticorpi anti proteina P ribozomală.

Procedura recoltare

Recoltarea analizelor se face din sânge venos, à jeun (pe nemâncate), într-un vacutainer fără anticoagulant.

Interpretare rezultate

Interpretarea rezultatelor acestor analize are în vedere valorile obținute ale markerilor în cazul afecțiunilor autoimune (concentrație serică).