Testosteron

Testosteronul, principalul hormon androgen la barbati, este necesar in diferentierea sexuala fetala la fetii de sex masculin, pentru mentinerea caracterelor sexuale secundare si a spermatogenezei la barbatii adulti. Totodata, testosteronul regleaza expresia genelor in majoritatea tesuturilor extragenitale, inclusiv in muschi, oase si la nivelul sistemului imun.

La barbati, testiculele reprezinta sursa a peste 95% din testosteronul circulant, desi cortexul suprarenal produce cantitati mari de steroizi precursori: dehidroepiandrosteron si androstendion(1). Producerea testosteronului la nivelul gonadelor este stimulata de hormonul luteinizant (LH) produs de hipofiza; secretia de LH, este inhibata prin feed-back negativ de concentratii crescute de testosteron si metabolitii acestuia. Majoritatea testosteronului este produs de celulele Leydig testiculare, este apoi secretat in tubii seminiferi unde formeaza complexe cu proteinele sintetizate de celulele Sertoli. Acest lucru duce la acumularea concentratiilor de testosteron necesare pentru o spermatogeneza normala (2)

Imediat dupa nastere se produce o activare a GnRH (gonadotropin-releasing hormone) care stimuleaza secretia de testosteron ce ajunge la valori de 7 – 10.5 nmol/l la 1 – 2 luni, cu cresteri pana la 4 – 6 luni. Dupa aceasta varsta, secretia de GnRH scade, determinand  diminuarea concentratiei de testosteron pana la inceperea pubertatii. La inceputul pubertatii, secretia de LH si testosteron creste semnificativ pe perioada somnului, cu tranzitie graduala spre secretie relativ constanta pe intreaga perioada a zilei. Nivelele nocturne crescute ale testosteronului pot fi un indicator de evaluare a unei posibile pubertati intarziate, exprimate clinic;  nivelele nocturne  crescute  indica debutul pubertatii, ele preced dezvoltarea testiculelor. In jurul varstei de 16 ani se atinge concentratia normala de testosteron a adultului (1)

La femei, comparativ cu barbatii, cantitatea de testosteron si dihidrotestosteron sintetizate este mult mai scazuta. Androgenii corticosuprarenali si moleculele precursoare de origine gonadala (androstendione, DHEA si DHEAS) pot avea, la femei, efecte androgenice semnificative. Ovarul si corticosuprarenala au o contributie redusa in sinteza testosteronului; majoritatea testosteronului este produsa prin conversie periferica a steroizilor. Primul semn de exces de testosteron este hirsutismul (pilozitate in exces cu dispunere tipic masculina), ulterior, apare virilizarea, cu simptomatologie ce include cresterea masei musculare, redistributia androgina a tesutului adipos, marirea clitorisului, ingrosarea vocii, acnee si hipersudoratie; la unele femei apare alopecia.

Multe femei cu simptomatologie androgenica progresiva sunt diagnosticate cu sindromul ovarelor polichistice (SOP). SOP afecteaza aproximativ 6% din femeile aflate la varsta reproducerii si se caracterizeazeaza prin: cicluri anovulatorii cu oligo – amenoree, nivele crescute de testosteron circulant si ovare polichistice (ultrasonografic). Conform Conventiei Rotterdam, diagnosticul se stabileste in  prezenta a minimum doua din caracteristicile enumerate (2,3). Femeile cu SOP sunt, de regula, supraponderale si prezinta rezistenta la insulina cu risc crescut de diabet zaharat tip 2. Obezitatea si rezistenta la insulina pot determina  acanthosis nigricans, hiperpigmentare tegumentara cu placi violacee la nivelul plicilor. Femeile cu SOP pot prezenta perturbari in metabolismul lipidelor, cu valori scazute ale HDL, cresteri ale trigliceridelor si modificari ale fibrinolizei. A afectiunile cardiovasculare sunt frecvente pentru femeile cu SOP, au risc crescut de infarct miocardic (2)

In circulatie, testosteronul este, in majoritate, legat de SHBG (sex hormone-binding globulin); o fractie mai mica este legata de albumina si circa 1-2% circula liber, nelegat. Se considera ca doar fractia libera este biologic activa; in prezent este demonstrat faptul ca legarea testosteronului la albumina este slaba, cele doua molecule disociindu-se usor in patul capilar,  testosteronul devenind astfel disponibil tesuturilor. Prin urmare, testosteronul nelegat de SHBG este considerat biodisponibil (4)