Banner Testul Coombs direct

Testul Coombs direct

Află informații utile despre această analiză:

  • Când este recomandată
  • Care este procedura de recoltare
  • Ce semnifică rezultatele obținute

Informații generale

Testul Coombs este o analiză de laborator ce are ca scop identificarea anticorpilor care nu își îndeplinesc rolul în mod optim. Mai exact, în anumite situații, anticorpii produși de organismul nostru pentru a lupta cu infecțiile atacă, în mod eronat, celulele sănătoase ale organismului. Așadar, analiza identifică anticorpii care atacă celulele roșii sănătoase din sânge.

Testul Coombs poate fi direct (identifică anticorpii care atacă celulele roșii din sânge) sau indirect (identifică anticorpii din ser). El poate fi recomandat pacienților înainte de realizarea unei alte proceduri medicale, precum transfuziile, pentru a elimina posibilitatea apariției unor complicații sau pentru diagnosticare, cum se întâmplă în cazul pacienților la care se suspicionează anemia hemolitică.

În mod normal, globulele roșii din sânge au o durată de viață de 120 de zile, apoi se distrug. Acest proces este denumit hemoliză. Însă dacă anticorpii distrug globulele roșii, hemoliza se produce mai rapid, iar organismul nu mai reușește să producă la fel de rapid globule roșii noi și, ca urmare, apar o serie de afecțiuni. Testul Coombs direct verifică dacă hemoliza are loc fiziologic în organism și, din acest motiv, testul mai poartă denumirea de test antiglobulinic direct.

Apariția anticorpilor care atacă celulele roșii este cauzată de o serie de afecțiuni, de incompatibilitatea la transfuzia sangvină dar și de anumite medicamente. De aceea, este extrem de important ca medicul care interpretează rezultatul unui test Coombs să știe ce tratament urmați la momentul realizării acestei analize.

Probă Testul Coombs direct Medlife

Când este recomandată efectuarea testului Coombs direct

Testul Coombs direct este recomandat, cel mai des, pacienților care au nevoie de transfuzii de sânge. Determinarea poate fi realizată fie înainte de transfuzie, pentru a stabili dacă există riscul unei incompatibilități, dar și post transfuzional, dacă apar reacții acute sau întârziate, pentru a stabili precis ce anume le-a cauzat și care este cea mai bună abordare terapeutică.

În cazul nou-născuților cu icter, testul Coombs direct este realizat pentru a analiza dacă între sângele mamei și cel al fătului există o incompatibilitate.

De asemenea, testarea este recomandată pentru stabilirea unui diagnostic în cazul pacienților la care se suspicionează anemia hemolitică, dar și alte boli autoimune.

Procedura recoltare

Înainte de realizarea unui test Coombs direct, pacientul nu are nevoie de pregătiri speciale. Analiza se realizează dintr-o probă de sânge care poate fi recoltată a jeun (pe nemâncate), dar și postprandial (după masă).

Interpretare rezultate

Rezultatul unui test Coombs direct se prezintă ca negativ, pozitiv sau echivoc.

În cazul unui rezultat echivoc, este recomandat ca pacientul să refacă testul în intervalul de timp stabilit de medicul specialist.

Interferențe și limite

Concentrația mare de imunoglobuline din sângele pacientului poate să influențeze rezultatul unui test Coombs direct.

O serie de medicamente pot să afecteze rezultatul acestei determinări de laborator. Ca urmare, este recomandat ca medicul specialist care interpretează rezultatul să primească de la pacient informații complete legate de tratamentele pe care acesta le urmează sau le-a urmat înainte de realizarea testului.

Rezultat pozitiv

Un rezultat pozitiv indică prezența anticorpilor la suprafața globulelor roșii, anticorpi care distrug aceste celule înainte ca ciclul de viață natural (de 120 zile) să fie încheiat.

Un rezultat pozitiv obținut în cazul unei femei însărcinate poate indica incompatibilitatea între sângele ei și al fătului și impune administrarea de tratament profilactic.

Un rezultat pozitiv al testului Coombs direct mai poate apărea în:

  • Anemie hemolitică;
  • Anemie hemolitică declanșată de tratament medicamentos;
  • Boală autoimună (Waldenstrom);
  • Boala hemolitică a nou-născutului;
  • Reacție transfuzională acută sau întârziată (incompatibilitate între sângele donatorului și al primitorului).

Rezultat negativ

Un rezultat negativ al acestei determinări arată că nu au fost identificați acei anticorpi care distrug celulele roșii sănătoase din sânge.

Bibliografie

  1. Parker, Victoria, and Christopher A. Tormey. “The Direct Antiglobulin Test: Indications, Interpretation, and Pitfalls.” Archives of Pathology & Laboratory Medicine, vol. 141, no. 2, 1 Feb. 2017, pp. 305–310, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, 10.5858/arpa.2015-0444-rs
  2. ‌Zantek, Nicole D., et al. “The Direct Antiglobulin Test: A Critical Step in the Evaluation of Hemolysis.” American Journal of Hematology, vol. 87, no. 7, 6 May 2012, pp. 707–709, https://onlinelibrary.wiley.com, 10.1002/ajh.23218‌
  3. “False Positive Result of the Direct Antiglobulin Test (DAT): The Role of the Elevated Level of Immunoglobulin G.” Pediatric Hematology and Oncology, 2012, www.tandfonline.com

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu