Zinc urinar

Zincul (Zn) este un element răspândit în natură. Se folosește cel mai des în galvanizare, în producerea de alamă bronz și alte aliaje.
Este un element esențial pentru organism, fiind un cofactor important pentru multe enzime: anhidraza carbonică, fosfataza alcalină, ARN- și ADN-polimeraza, alcool dehidrogenaza; este necesar in procesul de vindecare a rănilor.
Deficitul de Zn în organism poate avea mai multe cauze: fie nu este absorbit din hrană deoarece este legat de fibre; fie lipseste din dieta, de exemplu  în  nutriția parenterala; sau pierde după absorbție. Cel mai intalnit  mod de pierdere a zincului apare in exsudatele din răni deschise (arsurile severe) sau prin pierdere gastrointestinală (în colită). Diareea determina  depleție de Zn, dar o cură de 10-14 zile micsoreaza durata și severitatea episoadelor diareice. Ciroza hepatică determina pierderea de Zn prin creșterea eliminării renale. Peptidazele, kinazele și fosforilazele sunt enzimele cele mai sensibile la depleția de Zn.
Corpul uman conține 2-4 grame de Zn, distribuit în special între creier, mușchi, oase, rinichi și ficat, prostată și ochi. Are efect și în reglarea apoptozei.
Prin alimentație, zincul se obține din carne, pește, ouă, lactate, grâu, semințe de susan, mac, fasole, nuci, migdale, semințe de bostan, coacăze negre. Alimentele fortificate și multivitaminele sunt o alternativă pentru a aduce Zn în organism.
Excesul de Zn nu este o problemă clinică majoră, o doză mare de zinc nu produce probleme toxice directe, Zn  trece prin tractul gastrointestinal și este eliminat, excesul absorbit este excretat prin urină. Singurul efect secundar al aportului în exces de Zn este interferența cu absorbția cuprului, deoarece poate duce la hipocupremie.
Creșterea valorii Zn urinar, raportat la volarea serică, poate indica ciroză hepatică, neoplasme, sau ingestie crescută prin multivitamine. Scăderea valorii Zn urinar  raportat la valoare serică, apare in deficitul alimentar, in pierderile gastrointestinale sau prin arsuri.