Zinc urinar

Informații generale

Determinarea zincului urinar este folosită în cazul suspiciunii de intoxicare cu această substanţă dar şi în identificarea nivelurilor scăzute de zinc din organism.

Zincul este un oligomineral, al doilea după fier în funcție de concentrația sa în organism. Din punct de vedere industrial, zincul este un metal alb-albăstrui, extras din minereuri și folosit în aliaje, în procesul de galvanizare a fierului pentru a preveni coroziunea și oxidarea, precum și în numeroși compuși utilizați în industria cosmeticelor și medicamentelor. 

Zincul este necesar pentru o funcționare corectă a sistemului imunitar. Are, de asemenea, roluri importante în diviziunea celulară, creșterea celulelor, vindecarea rănilor, descompunerea carbohidraților, îmbunătățirea acțiunii insulinei. Este necesar în miros și gust, iar în timpul sarcinii și copilăriei, pentru o creștere și dezvoltare corespunzătoare.

În timp ce deficitul sever de zinc este rar întâlnit în țările dezvoltate, deficiența ușoară sau moderată sunt comune. Deficiența de zinc are ca rezultat atrofia timusului, limfopenie.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a inclus zincul ca medicament esențial pentru tratarea diareei acută și cronică. Mecanismul de acțiune presupune inhibarea a trei din cele patru căi intracelulare principale ale secreției de ioni intestinal, inclusiv adenozin-monofosfat ciclic (cAMP), calciu și oxid nitric.

În cantități mai mari, zincul poate provoca diaree, crampe abdominale și vărsături în decurs de 3 - 10 ore de la înghițirea suplimentului. De obicei, simptomele se ameliorează într-o perioadă scurtă de timp. Spray-urile nazale care conțin zinc pot avea efecte secundare, cum ar fi pierderea mirosului.

Procedura de recoltare

Deoarece excreția de zinc în urină variază zilnic datorită diferențelor în starea de hidratare, analiza zinc urinar se efectuează dintr-un eșantion urinar de 24 de ore.

Prima urină de dimineață se aruncă, iar restul cantității de peste zi și noapte se adună într-un recipient curat, cu volum de minimum doi litri și cu capac. Se păstrează la întuneric. 

Urina de a doua zi dimineață de adaugă peste urina strânsă în recipient. Se citește volumul total și se notează, iar din recipient se decantează o cantitate de urină (cca 10 ml) într-o eprubetă luată, în prealabil, de la laborator, după ce se omogenizează bine întreaga cantitate de urină. Pe eprubetă se notează volumul total de urină strâns în 24 de ore.