Call Center
(021) 9646
Suni din străinătate?
+4021 408 4000
(021) 408 4000
Descoperă locațiile MedLife în care poți efectua o gamă extinsă de analize medicale.
Preț analize
Rezultate analize online
Glosar analize medicale
Glosar afecțiuni medicale
Indicații recoltare
Laboratoare MedLife
Puncte de recoltare MedLife
Alege MedLife pentru investigații de imagistică cu metode avansate de diagnostic.
RMN
Tomografie computerizată
Ecografie
Endoscopie
Mamografie
Osteodensitometrie (DEXA)
Radiologie
Radioterapie
Pregătire pentru investigații
Monitorizare CT post COVID-19
Ai grijă de sănătatea ta și a celor dragi cu abonamentele de sănătate MedLife.
Abonamente corporate
Abonamente IMM
Abonamente individuale de sănătate
Istoria și evoluţia MedLife
Descoperă povestea celui mai mare operator privat de servicii medicale din România.
Centru de cercetare MedLife
Descoperă proiectele centrului de cercetare MedLife creat pentru nevoi și soluții autohtone.
RoMâine
RoMâine îl facem azi, construind o țară mai bună cu Grijă, Respect, Empatie, Încredere și Speranță.
Corporate Social Resposability (C.S.R)
Descoperă strategia de sustenabilitate MedLife.
Newsroom
Citește comunicatele de presă și ultimele știri MedLife și descarcă kitul de presă.
Cea mai concisă definiție a alcoolismului îi aparține cercetătorului american E.M. Jellinek: „Orice uz de băuturi alcoolice ce poate cauza orice fel de prejudiciu individului sau societății”. Tot Jellinek a fost și cel care a introdus pentru prima dată, în anii 1960, ideea că acest model de consum este o boală, nu doar un viciu.
Clasificările moderne disting însă două categorii separate, superpozabile pe această definiție: „utilizarea nocivă de alcool” (abuzul), respectiv „dependența cronică alcoolică”.
Totuși, DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale) revine la includerea ambelor categorii sub denumirea de „tulburarea consumului de alcool”, renunțând la termenul cu tentă peiorativă de alcoolism.
Alcoolul este cea mai larg răspândită substanță utilizată în scop recreativ, cu potențial adictiv. La nivel european, aproximativ 58 de milioane de indivizi sunt mari consumatori de alcool, iar 23 de milioane sunt dependenți de alcool (5,4% dintre bărbații de 18-64 de ani și 1,5% dintre femei).
Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății pentru anul 2016, 1,3% din populația României cu vârsta peste 15 ani este dependentă de alcool (2% din bărbați și 0,6% din femei). Mai mult de jumătate (56%) dintre români preferă berea, 28% - vinul și 16% - băuturile spirtoase.
Dincolo de impactul direct asupra individului, familiei și societății, alcoolul este și unul dintre principalele motive de accesare a serviciilor medicale, din cauza afectării întregului organism, cu consecințe dramatice pe termen lung.
Dependența de alcool se instalează după perioade variabile de consum constant. Se pare că unele persoane sunt mai predispuse la dependență, prin mecanisme complexe.
La nivelul creierului, alcoolul afectează mai multe căi neuronale implicate în managementul stresului, al recompenselor, al formării obiceiurilor și luării de decizii. Mai multe zone din creier și mai multe substanțe sunt responsabile de apariția dependenței (dopamina, glutamatul, acidul gama-aminobutiric).
Au fost identificate mai multe categorii de factori care favorizează instalarea etilismului cronic:
Organizația Mondială a Sănătății definește consumul excesiv de alcool ca fiind „consumul a cel puțin 60 de grame de alcool pur la bărbați sau 40 de grame de alcool pur la femei, cel puțin o dată în ultimele 30 de zile”.
În multe situații, persoana implicată nu conștientizează sau minimizează gravitatea problemei și anturajul este cel care sesizează că s-a depășit zona de consum normal. Odată instalată dependența, există anumite elemente pe care medicul specialist psihiatru le consideră criterii de diagnostic, evaluând modelul de consum din ultimele 12 luni.
De obicei, se ajunge la un consum în cantități mai mari și pe durată mai lungă decât se intenționa inițial, iar tentativele de a opri sau limita consumul sunt soldate eșecului. Apare un impuls sau o dorință puternică de a consuma alcool (craving), iar individul afectat ajunge să-și petreacă majoritatea timpului procurându-și băutură, consumând-o sau recuperându-se după efectele acesteia.
Consumul de alcool începe să afecteze domenii importante din viața persoanei respective, cum ar fi profesia, viața de familie sau performanțele școlare, întreaga existență gravitând în jurul acestei preocupări. Consumul va continua, în ciuda problemelor de sănătate, inclusiv în situații riscante.
Următorul pas este instalarea toleranței (nevoia de a crește cantitatea de alcool și pierderea efectelor acestuia) și episoadele de sevraj (stări fizice extrem de neplăcute și periculoase care apar când se oprește sau se reduce consumul și dispar când se reia).
Deși este diagnosticat ca o situație unitară, consumul de alcool poate apărea în mai multe forme, cea mai cunoscută clasificare a tipologiilor alcoolicilor fiind cea elaborată de E. M. Jellinek în 1960:
Stigmatele etilismului cronic pot fi recunoscute ușor și de „nespecialiști”, în condițiile unui consum masiv, care antrenează afectarea întregului organism. În alte situații, însă, semnele pot fi mai subtile și pot trece neobservate chiar și de anturaj.
Diagnosticul de „tulburare a consumului de alcool” sau „dependență cronică alcoolică” este stabilit de medicul psihiatru sau, frecvent, de medicii din specialitățile care evaluează consecințele alcoolului asupra organismului (medicul de familie, cardiologul, gastroenterologul, neurologul etc.), care direcționează pacientul spre serviciile de psihiatrie.
De multe ori, pacienții ajung în comă alcoolică în serviciile de urgență, fiind direcționați după stabilizare către secțiile de psihiatrie. Stabilirea diagnosticului urmărește criteriile menționate în clasificările maladiilor mintale, dar implică și o evaluare extensivă și minuțioasă a următoarelor variabile:
Aspectul persoanei consumatoare cronice de alcool este de multe ori sugestiv, prin prezența mai multor semne:
Dacă pacientul este într-o perioadă în care a întrerupt recent consumul, se pot observa semnele de sevraj (greață, vărsături, tremurături, transpirații, dificultăți de concentrare). Aceste semne atrag atenția asupra riscului de apariție a crizelor convulsive sau a „delirium tremens” - nebunia alcoolică - ambele urgențe psihiatrice.
Întotdeauna medicul psihiatru va face și un examen fizic complet al pacientului pentru a exclude afecțiunile care pot pune în pericol viața, traumatismele care necesită investigații suplimentare sau modificările parametrilor vitali; un set de analize de laborator va completa examinarea inițială.
Un diagnostic complet presupune și identificarea organelor afectate de alcool, de aceea se vor evalua: funcția hepatică, renală, pancreatică, cardiacă, funcționarea sistemului nervos, funcțiile metabolice etc.
Frecvent, consultul psihiatric este însoțit de o evaluare psihologică ce are rolul de a completa tabloul psihopatologic, prin identificarea modelului de consum și a altor afecțiuni psihiatrice comorbide.
Există anumite scale de evaluare a consumului de alcool care pot fi folosite ca instrumente de screening, atât în asistența medicală primară, cât și în cea de specialitate, cele mai cunoscute fiind:
Tratamentul alcoolismului este diferit în funcție de etapa în care se prezintă pacientul la medicul specialist. Abstinența (renunțarea completă la consum) este singura cale de a trata dependența.
Primul pas îl reprezintă faza de contact. Aici, există două situații distincte, care presupun abordări diferite:
Decizia de a trata pacientul ambulatoriu sau în regim de spitalizare este una complexă și presupune o evaluare atentă a riscului de hetero sau auto-agresivitate, de sevraj complicat, de recădere prin lipsă de motivație și/sau complianță a pacientului, precum și de severitatea afecțiunilor fizice ale pacientului.
În mod ideal, este o decizie comună, cu excepția situațiilor în care capacitatea psihică a pacientului este afectată, iar decizia se ia în sistem de urgență, prin internare nevoluntară.
Următoarea etapă este faza de detoxifiere sau dezalcoolizarea. În majoritatea situațiilor, acest pas se realizează în mediu de spital, sub supraveghere permanentă. Dacă riscul de sevraj complicat este mic și motivația pacientului solidă, această fază se poate desfășura și în regim ambulatoriu.
În această etapă se folosesc medicamente din grupa benzodiazepinelor pentru a limita simptomele de sevraj. În unele țări, inclusiv în România, se asociază și anumite medicamente anticonvulsivante, care au rol în prevenirea crizelor epileptice de sevraj și scăderea pe termen lung a craving-ului, sau alfa-blocante.
Vitaminele, în special cele de grup B, sunt substanțe esențiale în această etapă, având rolul de a preveni complicațiile severe ale consumului cronic de alcool, cum ar fi: demența alcoolică, sindromul Korsakoff, encefalopatia Wernicke.
Asociat, se realizează reechilibrarea hidroelectrolitică (reglarea substanțelor minerale din organism) și tratamentul afecțiunilor asociate (hepatită, cardiomiopatie, pancreatită, gastrită etc).
Un pas extrem de important îl reprezintă faza de menținere și prevenire a recăderilor. Un procent de 10-15% dintre pacienții cu alcoolism suferă de depresie/ anxietate, probleme care vor fi abordate și tratate în această etapă. Dincolo de evaluarea comorbidităților psihiatrice și somatice, această fază are ca obiectiv principal prevenirea recăderilor. Din acest punct de vedere putem spune că un alcoolic, indiferent de durata abstinenței, nu se vindecă niciodată, rămânând expus riscului de recidivă pe tot parcursul vieții.
Anumite tratamente (cu agoniști opioizi, modulatori de receptori NMDA, anticonvulsivante, medicație serotoninergică) sunt folosite pentru a scădea cravingul și nevoia de alcool. Uneori se folosește, cu acordul pacientului, medicație aversivă (medicamente incompatibile cu consumul de alcool).
Esențială în această perioadă este și psihoterapia și consilierea psihologică, atât a pacientului, cât și a familiei. Acest lucru se poate realiza prin terapie individuală, terapie de grup, internare în sanatorii de specialitate etc.
Alcoolul consumat în cantități moderate nu afectează organismul. Atunci când este utilizat în exces, poate genera probleme în aproape fiecare organ al corpului:
Informarea este cel mai bun instrument pentru prevenție. Programele educaționale implementate pentru adolescenți și adulți pot preveni eficient instalarea dependenței. Odată apărut tiparul anormal de consum, orice intervenție precoce este salutară.
Dr. Dragomir Iasmina
Medic Primar Psihiatrie
Psihiatrie
Call Center - (024) 1960
Call Center - (021) 9646
Psihologie
Call Center - (023) 2960
Call Center - (026) 8960
Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică.
Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.
Pentru stabilirea unei programări necesare pentru efectuarea analizelor medicale, vă rugăm să apelați numărul de Call Center (021) 9646 . Pentru interpretare rezultate analize medicale, vă recomandăm să solicitați o programare la unul dintre medicii noștri.
©2023 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.