Posibilitatile tehnice terapeutice au schimbat in mare parte punctul de vedere al abordarii multor afectiuni. Chirurgia a devenit minim invaziva, punandu-se accentul pe recuperare rapida si rezultate superioare abordului deschis. De ce ar trebui sa beneficieze fiecare pacient de sansa unui astfel de tratament?
Comenteaza acest subiect pe Forumul MedLive.ro.
Pana nu demult, laparoscopia avea indicatii limitate. Un pacient cu operatii abdominale efectuate in prealabil era (si inca este, din pacate!) mai degraba operat deschis din cauza suspiciunii existentei unor aderente care ar face imposibila operatia laparoscopica, atitudine gresita, din punctul meu de vedere. Indicatia operatiei laparoscopice trebuie sa aiba prioritate avand in vedere avantajele pe care le prezinta, iar in fata unei situatii in care operatia nu poate continua fara riscuri majore pentru pacient, chirurgul apeleaza la situatia de rezerva: operatia deschisa.
In sensul celor de mai sus si totodata raportandu-ma la protocoalele terapeutice in vigoare, afirm ca in toate tarile civilizate laparoscopia este "gold standard" in tratamentul herniei si al eventratiei.
Voi prezenta cateva argumente in favoarea acestei afirmatii:
Orice laparotomie (incizia peretelui abdominal) este o agresiune asupra peretelui abdominal (consecinte: durere, risc de infectie/supuratie, recuperare de lunga durata, scaderea rezistentei peretelui abdominal).
Orice sutura prezinta un grad de tensiune proportional cu lungimea plagii suturate. Aceasta tensiune poate fi factor favorizant pentru aparitia unei hernii la nivelul cicatricii. Important! Inciziile pentru abordul laparoscopic au cel mult 1cm! Iar in situatia (ipotetica!) in care se realizeaza 10 incizii de 1 cm (ar insemna 10 instrumente laparoscopice), suma tensiunilor fiecarei plagi de 1cm suturate este mai mica decat tensiunea dezvoltata intr-o plaga suturata de 10 cm. Ca urmare riscul aparitiei unei hernii incizionale este mult mai mic.
In cazul herniei inghinale, abordul laparoscopic nu afecteaza viabilitatea testiculului, iar hernia inghinala bilaterala poate fi tratata simultan prin aceleasi trei (mici) incizii.
Am lasat in final argumentul fizic, mecanic cel mai important din punct de vedere conceptual in favoarea abordarii laparoscopice a herniei si eventratiei. Imaginati-va cavitatea abdominala ca un vas plin cu apa. Apa exercita presiune asupra vasului. In situatia in care un perete al vasului are o spartura (un orificiu herniar), fizica ne arata ca introducerea unui dop inauntrul vasului asigura o etansare mai buna decat o lipitura pe afara.
In tratamentul laparoscopic al herniilor si eventratiilor, plasa se fixeaza pe fata interna a peretelui abdominal (ca in desenul din stanga), fara a taia peretele muscular si a-i scadea rezistenta.
In opertia deschisa, dupa sectionarea peretelui muscular si aprecierea orificiului herniar, urmeaza acoperirea acestuia cu o plasa montata pe fata externa (desenul din dreapta).
Un alt avantaj major al laparoscopiei este acela ca structurile anatomice se vad foarte bine, operatia (disectia) fiind mult mai putin sangeroasa (sau deloc sangeroasa) decat in cazul operatiilor deschise.
Principalul accident intraoperator al oricarei operatii (deschise sau laparoscopice) este hemoragia. Ei bine, daca in situatia operatiei deschise principala problema este cum sa opresc sangerarea, in cazul laparoscopiei paradigma se schimba in cum sa evit sangerarea.
Material preluat de pe site-ul dr. Victor Radu, http://www.drvictorradu.ro/2011/07/29/eventratie-laparoscopic-hernie-laparoscopic-da-cea-mai-eficienta-solutie/
