''De ce m-a inselat? Nu ma mai iubeste?'' Andreea Chiru-Maga, psihoterapeut, explica aparitia infidelitatii in cuplu si diferentele dintre barbati si femei

"Ce am facut eu gresit, astfel incat celalalt sa ma insele pe mine?" Modul acesta de a pune problema este gresit din start, pentru ca o infidelitate nu apare intotdeauna din cauza iubirii. De cele mai multe ori apare din cauza dorintei, din cauza omului care persoana a devenit si nu din cauza celuilalt, spune Andreea Chiru-Maga, psihoterapeut in cadrul MindCare.

Casatoria a traversat multe schimbari de-a lungul timpului, in trecut era o tranzactie, dupa aceea, in perioada comunista casatoriile nu erau neaparat impuse, insa nu exista foarte multa libertate. 

Dupa perioada comunista, pentru prima data in relatia de cuplu si in casatorie a aparut notiunea de fericire, iar rolurile in relatie s-au modificat substantial.

Nu ne mai referim la familia traditionala in care barbatul este puterea financiara si la femeia care intretine gospodaria si se ocupa de cresterea copiilor. In relatiile contemporane, femeia vine cu suportul financiar, barbatul vine cu suportul financiar, femeia vine cu cresterea copiilor, barbatul vine cu cresterea copiilor.

Sarcinile si responsabilitatile cuplurilor au inceput sa fie mult mai echilibrate, insa acest aspect destabilizeaza foarte mult cuplul, pentru ca femeile au evoluat substantial in ultimii ani, iar barbatii au trebuit in permanenta sa se adapteze la cerinte noi si la schimbarea femeilor.

Ca diferenta importanta intre femei si barbati este ca femeile ajung sa vorbeasca mult mai usor despre problemele si grijile lor, insa barbatii nu vorbesc despre emotiile lor, barbatii nu se deschid atat de usor, nu este ca si cum ar iesi la bere si ar discuta "Mai, astazi ma simt foarte trist" sau "Astazi sunt foarte abatut si suparat", de aceea si in cazul depresiei, barbatii manifesta o depresie mult mai severa comparativ cu femeile.

Infidelitatea are legatura cu pierderea

Cand ne gandim la infidelitate ne gandim ca este vorba de a insela pe cineva, este un lucru negativ, insa nu ne gandim niciodata ca are legatura si cu pierderea. Atunci cand o persoana ajunge sa fie infidela, o face si din cauza unei pierderi. O parte din nevoile lui/ei nu este satisfacuta in relatie. Acest lucru nu inseamna ca partenerii in relatia de cuplu nu sunt fericiti. Pot fi realmente fericiti din multe puncte de vedere, dar in acelasi timp sa insele.

Aparitia copilului - parintii aduc multa pasiune si creativitate in viata copilului, nu si in relatie

Cele mai multe cupluri ajung sa insele dupa aparitia copilului. Putem sa ne gandim ca aparitia unui copil este un moment fericit, care ar trebui sa aduca echilibrul, sa stabilizeze si mai mult relatia, insa sunt niste transformari mari care apar in interiorul relatiei. O mare parte din energia pe care cuplul sau partenerii o directioneaza este catre copil, iar ei cumva se lasa pe planul doi. E ca si cum ar intra la o dieta: copilul este cel mai important, iubim mai mult copilul, toate actiunile si resursele noastre se duc in relatia cu copilul, insa relatia de cuplu incepe deja sa se duca pe ultimele locuri.

Aici apar anumite conflicte atat in cazul femeilor, cat si in cazul barbatilor si, de aceea, tind sa cred ca femeile si barbatii nu sunt intotdeauna atat de diferiti pentru ca, la fel ca si femeile, si barbatii sunt foarte atinsi de aceasta experienta. Mi se pare foarte interesant cum parintii vin cu o parte de creativitate si de imaginatie in relatia cu copiii lor: "sa ii aduc cele mai faine costume, sa fac cele mai faine petreceri, sa fie ceva foarte personalizat". Multa pasiune si creativitate in viata copilului, insa nu si in relatie.

Este ca si cum toata acea imaginatie si creativitate nu ar fi suficienta sau benefica daca ar aduce-o in relatia de cuplu.

De ce sunt infideli barbatii?

In societatea romaneasca ne-am obisnuit sa dam vina mai mult pe barbati, faptul ca barbatii au ajuns sa insele a devenit o normalitate. In trecut, cand barbatii inselau, relatiile de cele mai multe ori nu se rupeau. In primul rand pentru ca divortul era un stigmat, persoanele care divortau fie erau etichetate, fie nu se incadrau foarte bine in societatea din care faceau parte. Din punct de vedere social, erau foarte afectate, asa ca multe relatii ramaneau intacte, chiar daca in interiorul relatiei lucrurile nu mai functionau cum trebuie, iar barbatii aveau voie, la nivel cultural, sa insele, comparativ cu femeile.

Ce mi se pare gresit in momentul de fata este sa etichetam barbatii si sa spunem ca barbatii insala doar pentru sex.

Rolurile s-au schimbat, a aparut conceptul de tata modern 

Tatal modern nu mai are aceleasi responsabilitati pe care le avea in trecut, de a veni cu resortul financiar. Tatal modern trebuie sa schimbe pampersi, sa se joace cu copilul, sa interactioneze cu copilul, sa faca lucrurile pe care in trecut doar femeia le facea. Iar acest lucru de cele mai multe ori duce catre o confuzie imensa, barbatul nu mai stie ce sa faca, femeia are pretentii foarte mari vis-a-vis de ce ar trebui sa faca barbatul, barbatul poate in anumite momente incearca sa faca acele lucruri, dar poate le face gresit, si aici apar iar probleme pentru ca apare critica.

Barbatul se confrunta cu frica de a fi respins si cu frica de a nu corespunde

Adesea am observat in terapiile individuale ca barbatii se confrunta cu frica de a fi respins si cu frica de a nu corespunde si cele mai multe probleme vin din relatia cu partenera. Vreau doar sa lamuresc mai mult si ce se intampla cu barbatii, pentru ca vorbim foarte mult despre femei, dar foarte putin despre barbati.

Infidelitatea apare si atunci cand nevoile pe care le avem de la celalalt nu sunt satisfacute 

Putem, din foarte multe puncte de vedere, sa fim fericiti in relatia de cuplu, relatia poate sa mearga struna pe multe planuri, dar pe anumite segmente ale relatiei pur si simplu sa nu ne satisfacem nevoile.

Atunci cand partenerii intra intr-o relatie de aventura, ei isi satisfac anumite nevoi si ajung cumva in timp sa se schimbe, iar schimbarile pot fi chiar vizibile de cele mai multe ori pentru parteneri. Insa, ce intretine de cele mai multe ori acea aventura este adrenalina pentru ca tendinta de a te ascunde, de a avea ceva ce nu este permis vine la pachet cu foarte mult lucruri, care de cele mai multe ori se duc intr-o parte de aventura si devine interesant totul.

Partenerii, cu toate ca sunt intr-o aventura de doi-trei-patru ani de zile, nu sunt dispusi sa renunte la relatia de casatorie sau de cuplu pe care o aveau si motivele sunt foarte diferite.

Ca exemple pot fi: "prefer sa raman cu sotia mea pentru ca este o mama buna, ea nu ar fi o mama buna" sau "prefer sa raman in relatie pentru ca ma simt validata ca femeie, sotul meu nu ma valideaza ca femeie" sau "prefer sa raman in relatia de aventura pentru ca am niste experiente sexuale extraordinare, iar in relatia mea nu traiesc aceste lucruri" si cumva ajungem sa ne segmentam, sa ne impartim pe bucati si fiecare bucata din noi ajunge sa ia ceva de la partenerul respectiv si o alta bucata de la alt partener.

O infidelitate poate sa tina ani de zile si partenerul sa nu stie acest lucru 

Chiar am fost surprinsa de lucrul acesta, cand partenerii efectiv se duceau acasa cu flori, cu bomboane, erau mult mai atenti la partenerii lor de viata, comunicau mai mult, interactionau mai mult, erau mai afectuosi, mai prietenosi in relatie, cu toate ca duceau o viata dubla.

Partenerul ajunge sa dea vina pe celalalt pentru faptul ca el se simte nefericit, fara sa se gandeasca ca de fapt nemultumirea lui nu are legatura cu celalalt, ci cu modul in care el a devenit.

Exista si situatia in care partenerul atunci cand intra intr-o aventura, devine critic cu partenerul sau poate chiar agresiv sau abuziv. Au fost situatii in care partenerii veneau in terapii si ziceau "nu imi place de tine ca esti neingrijita, ca nu ai grija de tine, ca tu stai acasa si nu te aventurezi asa cum vreau eu" sau ca "tu nu esti bun de nimic" sau ca "tu nu stii sa ai grija de copii" sau ca "tu nu petreci timp acasa", veneau cu un comportament agresiv sau chiar critic la adresa partenerului, iar in anumite situatii acesta este un semn de infidelitate. De ce spun acest lucru?  Pentru ca partenerul ajunge sa dea vina pe celalalt pentru faptul ca el se simte nefericit, ca relatia nu merge, ca viata lui nu merge, ca a ajuns intr-o anumita etapa din viata in care nu se mai simte multumit cu ceea ce se intampla, fara sa se gandeasca ca de fapt nemultumirea lui nu are legatura cu celalalt, ci cu modul in care el a devenit.

"Sunt nefericit pentru ca eu in relatie cu tine am devenit asa, nu pentru ca tu ai asta, asta, asta, pentru ca si atunci cand am intrat in relatie eram la fel, doar ca ceva pe parcurs s-a schimbat."

Unii parteneri ajung sa respinga afectiunea partenerului atunci cand, indiferent ca este vorba despre sotie sau de sot, se duce cu afectiune catre partener, iar el este destul de respingator, nu permite, nu este de acord, este chiar tafnos sau tafnoasa.

De asemenea, poate exista o verificare excesiva, mai ales cei care se simt vinovati, pentru ca a fi infidel nu intotdeauna vine cu o stare de multumire, nu vii acasa si zici "eu sunt fericit ca am devenit infidel". Cei mai multi se intorc acasa cu o stare de frica, de nesiguranta, cu o stare de neincredere, de tristete si ajung sa fie, as exagera daca as spune paranoici, mai in control cu lucrurile lor, sa isi blocheze telefonul, sa nu mai dea acces, sa devina critici cu partenerul, daca partenerul se intereseaza sau pune prea multe intrebari sau pot deveni agresivi.

Partenerii renunta mai usor si lupta mai putin pentru relatiile lor

Comparativ cu secolele trecute, partenerii de cuplu au ajuns sa renunte mult mai usor si sa lupte mult mai putin pentru relatiile lor. Aceasta, din punctul meu de vedere, este o foarte mare problema, pentru ca de aceea si rata divortului a crescut foarte mult. Intr-adevar, poate ca si-au gasit fericirea in alta parte, insa sunt situatii in care partenerii aleg sa divorteze si dupa aceea regreta acest lucru pentru ca nu au ajuns sa lupte. S-au concentrat pe starea lor de bine actuala: "nevoile mele nu sunt satisfacute, dorinta nu mai exista in casatorie", dar nu se gandesc ca acea dorinta sau acele nevoi pot fi satisfacute si acele dorinte pot fi implinite inclusiv in relatie sau pot fi reactivate.

In terapie, de obicei, din nefericire, ajung cuplurile care au ajuns exact in finalul relatiei. Este exact acea situatie in care relatia incepe cu romantism, caldura, imaginatie, aventura, dorinta, dupa aceea ajungem sa ne cunoastem mai bine, dupa aceea ajungem sa ne cam plictisim unul de celalalt, dupa aceea ajungem sa ne certam, apar evenimente de viata, copil - poate nu intotdeauna copil, poate apar alte lucruri - si relatia se deterioreaza treptat, iar oamenii nu au resurse sa lupte pentru relatie.

De multe ori, in terapii, am interactionat cu oameni, cupluri, care ajung sa se certe si sa isi reproseze, terapia este despre a reprosa lucruri si nu despre a spune si a fi ascultat. Si acest lucru se intampla inclusiv in vietile lor, ajung sa critice, dar nu ajung sa se asculte unul pe celalalt, sa isi inteleaga nevoile.