Antitusive: ce sunt, indicații, contraindicații

Ce sunt antitusivele?

Tusea este un simptom comun, întâlnit frecvent în numeroase afecțiuni respiratorii, de la simple răceli până la boli cronice. În multe cazuri, ea poate deveni deranjantă, afectând calitatea somnului și a vieții. În astfel de situații, se pot recomanda antitusivele – medicamente cu rol în suprimarea tusei. Cu toate acestea, utilizarea lor trebuie făcută cu discernământ, întrucât nu orice tip de tuse necesită tratament antitusiv.

Antitusivele sunt medicamente concepute pentru a reduce sau suprima reflexul de tuse. Ele acționează fie direct asupra centrilor nervoși responsabili de declanșarea tusei la nivelul creierului, fie asupra terminațiilor nervoase de la nivelul căilor respiratorii.

Scopul principal al antitusivelor este de a calma tusea uscată, iritativă, neproductivă, care nu are rol de eliminare a secrețiilor sau corpurilor străine din căile respiratorii. Astfel de episoade de tuse pot fi cauzate de infecții virale, alergii sau factori iritanți (precum fumul de țigară sau aerul uscat).

Este important de reținut că antitusivele nu trebuie utilizate în cazul tusei productive (cu expectorație), deoarece suprimarea reflexului de tuse poate duce la acumularea secrețiilor în plămâni, crescând riscul de infecții bacteriene sau complicații.

Principalele substanțe active antitusive

Antitusivele au la bază diverse substanțe active:

• dextrometorfan:
  • este unul dintre cele mai frecvent utilizate antitusive disponibile fără prescripție medicală; este un derivat sintetic al morfinei, dar nu are efecte analgezice sau dependogene la dozele recomandate;
  • acționează la nivel central, inhibând centrul tusei;
  • avantaje: este eficient, bine tolerat, disponibil în siropuri sau comprimate;
  • precauții: în doze mari, poate induce efecte psihoactive (motiv pentru care este uneori folosit ca substanță interzisă) și este contraindicat la copiii sub șase ani.
• tusin (sau substanțe similare):
  • tusinul este un termen comercial, dar în general se referă la preparate care conțin dextrometorfan, clorfeniramină sau alte combinații antitusive;
  • poate avea efecte multiple: antitusive, antihistaminice și decongestionante nazale;
  • indicații: frecvent utilizat în răceli și gripe cu tuse uscată;
  • precauții: combinația cu alte substanțe poate crește riscul de reacții adverse, mai ales la copii sau vârstnici.
• codeină:
  • este un opioid slab, derivat din opiu, cu efecte antitusive puternice;
  • este utilizată în forme severe de tuse uscată, frecvent în cazuri cronice sau refractare la alte tratamente; este eficientă, dar are un profil de risc mai ridicat;
  • efecte adverse posibile: somnolență, constipație, dependență la utilizarea prelungită;
  • contraindicații stricte: la copii, gravide și persoane cu boli respiratorii severe.

Contraindicații și precauții

Ca orice medicament antitusivele trebuie administrate cu prudență:

• contraindicații absolute:
  • tuse productivă: suprimarea acesteia împiedică drenajul secrețiilor;
  • alergie la substanța activă;
  • copii sub șase ani (în funcție de substanță);
  • insuficiență respiratorie acută: în special pentru antitusive opioide;
  • tratament concomitent cu inhibitori MAO (în cazul dextrometorfanului).
• precauții:
  • persoane cu afecțiuni hepatice sau renale: doza trebuie ajustată;
  • vârstnici: risc crescut de reacții adverse;
  • femei gravide sau care alăptează: majoritatea antitusivelor nu sunt recomandate fără aviz medical;
  • conducerea vehiculelor: antitusivele opioide pot afecta reflexele.

Întrebări frecvente despre antitusive

Cât timp pot lua un antitusiv?

În general, antitusivele nu trebuie utilizate mai mult de trei – cinci zile fără consult medical. Dacă tusea persistă, este importantă investigarea cauzei subiacente.

Utilizarea prelungită poate masca simptome ale unor afecțiuni mai grave sau poate duce la reacții adverse.

Pot da un antitusiv copilului meu de 3 ani?

Nu este recomandat să administrați antitusive copiilor sub șase ani, decât la indicația expresă a medicului. Riscul de efecte secundare (somnolență, deprimare respiratorie) este crescut, iar beneficiile sunt limitate.

În general, la copii se preferă metode non-farmacologice sau tratamente simptomatice sigure.

Ce diferență este între tuse seacă și tuse productivă?

Tusea seacă (neproductivă) nu elimină mucus, este iritativă, frecvent asociată cu infecții virale.

Tusea productivă este însoțită de expectorație (mucus) și are un rol util în curățarea căilor respiratorii. Nu trebuie suprimată cu antitusive, ci tratată cu expectorante/mucolitice.

Care sunt remediile naturale pentru tusea seacă?

Există câteva opțiuni naturale care pot calma tusea seacă:

• miere (nu la copiii sub un an);
• ceaiuri din plante (tei, mușețel, ghimbir);
• inhalații cu abur cald;
• hidratare adecvată;
• folosirea unui umidificator în cameră;
• evitarea iritanților (fum, praf).