In lume, aproximativ 1,6 milioane de oameni mor anual datorita bolilor pneumococice. Jumatate dintre acestia sunt copii cu varsta mai mica de 5 ani. Organizatia Mondiala a Sanatatii considera ca boala pneumococica este responsabilul numarul 1 pentru mortalitatea infantila in intreaga lume, reprezentand 28% din totalul deceselor intre 0 si 1 an, urmata, intr-un procent de 21%, de rujeola. Despre streptococcus pneumoniae, tratament, preventie, pneumonie, meningita, septicemie, otita medie, sinuzita si bronsita, citeste in articolul pe larg.
La copii cu varsta sub 5 ani, boala pneumococica provoaca moartea acestora mai mult decat orice alta afectiune, incluzand aici si SIDA, malaria sau rujeola impreuna, potrivit UNICEF. In SUA, doi copii sub 5 ani mor in fiecare ora din cauza bolii pneumococice, potrivit Pan American Health Organization (PAHO).
Streptococcus pneumoniae, bacteria responsabila
Principalul responsabil de instalarea bolii pneumococice la copii este Streptococcus pneumoniae, sau pneumococul, o bacterie localizata in tractul respirator superior (nazo-faringe), izolat pentru prima data in anul 1881, din sputa, de catre dr. Louis Pasteur. Este unul din principalii agenti patogeni infectiosi la varsta copilariei, transmisibil de la om la om. Se transmite pe cale aeriana, directa (prin stranut, tuse, contact cu un purtator asimptomatic), sau indirect, prin praf contaminat. Cel mai des, sunt afectati copiii si batranii, iar ca grupe de risc, se identifica persoanele care au suferit o splenectomie sau au disfunctii grave ale splinei, bolnavii cronici, persoana cu imunodeficienta sau imunosupresie.
Tratament
Conform avertismentelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, exista o rezistenta din ce in ce mai mare a bacteriei la tratamentele clasice cu antibiotice. Majoritatea tulpinilor sunt sensibile la penicilina si eritromicina, insa au fost semnalate tulpini rezistente la penicilina, eritromicina si azitromicina. Ca atare, este necesara efectuarea unei antibiograme. Dozele, calea de administrare si durata tratamentului sunt in functie de forma clinica de boala.
Infectiile pneumococice includ:
- pneumonia;
- meningita;
- septicemia (bacteriemia);
- otita medie;
- sinuzita;
- bronsita.
Copilul cu infectie pneumococica prezinta simptome diverse precum:
- febra ridicata (peste 39 gradeC);
- frisoane;
- tuse;
- junghi toracic;
- otalgie;
- otoree;
- iritabilitate;
- anorexie;
- varsaturi;
- cefalee;
- ameteli.
Formele de boala pot fi usoare, medii sau grave, in functie de receptivitatea si de imunitatea individuala. Copiii cu hipogamaglobulinemie sau cei splenectomizati nu raspund foarte bine la vaccinare si fac frecvent infectii pneumococice, motiv pentru care, in cazul lor, se recomanda tratamentul cu penicilina orala.
Solutia OMS: vaccinarea
Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, vaccinarea cu un vaccin imbunatatit continuu este singura alternativa de preventie a bolii pneumococice. Vaccinarea asigura o protectie de pana la cinci ani, in special pentru categoriile cu risc mare - varstnicii, splenectomizatii si persoanele cu imunodeficiente. Dezvoltarea tulpinilor rezistente la antibiotic prin purtatorii nazofaringieni de pneumococ este un argument puternic in favoarea vaccinarii.
SUA a introdus in Programul National de Vaccinare generatia urmatoare de PCV cu 13 serotipuri (vaccinul cu 13 serotipuri), care vine in completarea celor cu 7 serotipuri. Acesta acopera boli pneumococice precum: pneumonia bacteriemica, meningita, bacteriemia si otita medie cauzate de cele 7 serotipuri deja incluse in vaccinul antipneumococic existent. Potrivit datelor PAHO, noul vaccin cu 13 serotipuri scade cu 94% incidenta bolilor invazive pneumococice (bacteriemie si meningita) la copiii cu varsta mai mica de 5 ani precum si rezistenta la antibiotice a pneumococului cu 98% la copiii sub 5 ani.
Cate vaccinuri? Pro si contra poli-vaccinarii
Se pune totusi o intrebare: cate vaccinuri pot fi administrate unui bebelus sau copil mic fara efecte, dat fiind ca lista vaccinurilor obligatorii a crescut considerabil fata de acum 20 de ani? O serie de parinti sunt convinsi de medicul pediatru sau de cel de familie sa-l imunizeze pe copil prin vaccinuri facultative precum Prevenar (anti-pneumococic), Varilrix (anti-varicela) samd, potrivit HotNews.ro. Argumentul contra acestor vaccinari ar fi ca aceste boli sunt tratabile.
Unii medici de familie recomanda parintilor atentie la poli-vaccinari, pentru ca trebuie discernamant intre o boala care poate fi tratata (in cazul in care copilul se imbolnaveste, pentru ca este posibil ca acest lucru sa nu se intample de fapt) si o boala pentru care nu exista tratament.
Pana unde iti lasi copilul pe mana stiintei si de unde il lasi sa se lupte el singur cu boala?
PRO si CONTRA, cate patru argumente ale cititorilor HotNews.ro:
PRO
- este mult mai usor sa previi decat sa tratezi;
- boli grave precum poliomielita au fost eradicate;
- exista numeroase studii care atesta binefacerile vaccinurilor;
- studiile contra-vaccinuri pornesc de la competitia intre companiile farmaceutice care le produc.
CONTRA
- studii care arata ca exagerarea in imunizarea prin vaccinare poate avea rezultate nedorite;
- considerentul potrivit caruia organismul trebuie sa lupte cu boala, devenind astfel mai rezistent la alti agenti patogeni;
- contaminarea vaccinurilor in procesul de fabricatie;
- probleme constatate la vaccinuri in perioada de testare si dupa (un exemplu aici, capitolul Pneumonia deaths - Rota-023).
Despre mortalitatea infantila
Potrivit unui studiu al Ministerului Sanatatii, Romania are cel mai mare procent al mortalitatii infantile de pe continent, de 13,9%, dupa Moldova si Ucraina. Datele Institutului National de Statistica arata ca anul trecut, in Romania au murit 2.250 de copii cu varsta mai mica de 1 an. Cifrele sunt ingrijoratoare, rata deceselor fiind una dintre cele mai mari din Europa, potrivit datelor comunicate recent de catre Societatea Romana de Obstetrica si Ginecologie.
Emma Olaru, Redactia MedLive.ro
