Infecția cu streptococ beta hemolitic

Descoperă informații utile despre infecția cu streptococ beta hemolitic: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre infecția cu streptococ beta hemolitic

Infecția cu streptococ beta hemolitic este acea infecție cauzată de bacterii din genul Streptococcus, care determină o hemoliză completă, adică distrugerea totală a hematiilor pe medii de cultură cu sânge, de aici și denumirea de beta-hemolitic.

Bacteriile de tip streptococus beta hemolitic pot produce infecții la nivelul gâtului, a pielii, a tractului urinar sau, în forme invazive, chiar infecții grave de tip sepsis, meningită sau fasceită necrozantă.

Cele mai importante grupe de bacterii streptococcus, implicate în patologia umană, sunt:

Streptococcus beta-hemolitic de grup A (Streptococcus pyogenes) – este cel mai frecvent implicat tip de bacterie și produce, de regulă, faringita streptococică, scarlatina, impetigo, erizipel sau celulita;
Streptococcus beta-hemolitic de grup B (Streptococcus agalactiae) – determină cele mai grave infecții neonatale, cum ar fi meningita sau sepsis, în timp ce la adulți poate cauza infecții urinare și genitale;
Streptococcus beta-hemolitic de grup C și G – sunt bacterii mai rar implicate care pot însă provoca faringite, infecții cutanate și septicemii. Acestea afectează mai ales la persoanele cu boli cronice sau imunitate scăzută.

Grupa A (Streptococus pyogenes) provoacă infecțiile respiratorii și cutanate, precum și complicațiile post-infecțioase, în timp ce grupa B este responsabilă pentru infecțiile la nou-născuți și gravide.

Toate aceste tipuri de infecții sunt transmise fie prin picături respiratorii (infecțiile respiratorii), fie prin contact direct cu secreții sau leziuni cutanate (infecții prin contact sexual), fie, în cazul anumitor grupe, de la mamă la nou-născut.

Infecția cu streptococ beta-hemolitic, în special grupa A (Streptococcus pyogenes), are incidența cea mai ridicată la copiii între 3 și 15 ani, 30-40% din toate cazurile de faringită la copii reprezentând faringita streptococică. O frecvență ridicată o au și infecțiile cutanate, cum ar fi impetigo sau piodermitele, care apar mai ales în colectivități mari (grădinițe, școli).

La adulți, acest tip de infecții sunt mai puțin frecvente, sub 10% din cazurile de faringită fiind cauzate de streptococul beta-hemolitic de grup A. De regulă, adulții pot fi purtători asimptomatici și pot transmite boala copiilor.

În schimb, la adulți, streptococul de grup B (Streptococus agalactiae) este des întâlnit la femeile însărcinate, care prezintă 10–30% colonizare vaginală și este cea mai importantă cauză care determină infecțiile severe la nou-născuți, cum ar fi septicemie, meningită sau pneumonie.

Infecțiile cu streptococul beta hemolitic au un impact mare asupra sănătății publice, deoarece au o rată rapidă de răspândire în comunități - școli, grădinițe, cămine – dar sunt și greu de combătut, ca urmare a rezistenței la antibiotice tot mai des întâlnite.

Din păcate, mortalitatea rămâne ridicată în formele invazive, cele care provoacă șoc toxic streptococic sau fasceită necrozantă, chiar și în țările cu sisteme medicale dezvoltate.

Pentru o corectă și eficientă abordare a infecțiilor cu streptococ beta hemolitic este esențială diagnosticarea corectă, de exemplu între faringita virală și cea streptococică și tratamentul prompt și adecvat, care trebuie să țintească nu doar ameliorarea simptomelor, ci și prevenirea complicațiilor post-streptococice.

Cauze

Infecția apare atunci când bacteriile din genul Streptococcus, beta-hemolitice, pătrund și se multiplică în organism.

Principalele cauze ale infecției sunt:

expunerea la bacterie (sursa de infecție) - contactul direct cu o persoană infectată, fie prin tuse, strănut sau leziuni cutanate sau contact indirect prin obiecte contaminate. Transmiterea se face și de la mamă la nou-născut, în special pentru grupul B;
predispoziție individuală – un sistem imunitar slăbit, mai ales la copii mici, vârstnici sau persoane cu boli cronice sau imunodeficiențe sau afecțiuni preexistente (boli respiratorii, diabet zaharat);
aglomerări colective (școli, grădinițe, cămine, unități militare);
particularitățile bacteriei - Streptococcus pyogenes (grup A) are factori de virulență care îi permit să adere la mucoase, să distrugă țesuturi și să evite răspunsul imun;
igiena deficitară;
alte condiții favorizante – fumatul pasiv și activ (irită mucoasa), rinita sau alergiile (favorizează stagnarea bacteriilor).

Cauza imediată a infecției cu streptococul beta hemolitic este contactul direct cu bacteria, iar factorii favorizanți sunt imunitatea scăzută, igiena precară și expunerea la medii aglomerate.

Factori de risc

Factorii de risc pentru infecția cu streptococ beta-hemolitic includ:

vârsta - copiii și adolescenții sunt mai predispuși la faringite și scarlatină (grup A), în timp ce nou-născuții sunt mai predispuși la infecții severe cu grup B (sepsis, meningită);
mediul și condițiile de viață - aglomerările colective, condițiile de igienă precare și contact apropiat cu persoane bolnave sau purtătoare de streptococ;
starea de sănătate a gazdei - sistemul imunitar slăbit, afecțiuni cronice (diabet zaharat, boli cardiace, boli renale), leziuni ale pielii sau infecții respiratorii concomitente;
factori specifici - pentru streptococul de grup B: colonizarea vaginală la gravide, cu risc de transmitere la nou-născut, iar pentru streptococul de grup A: antecedente de infecții repetate în familie sau comunitate.

Cel mai mare risc de a dezvolta infecții cu streptococ beta-hemolitic îl au copiii, gravidele (în special pentru grupul B), persoanele cu imunitate scăzută, dar și cei expuși în colectivități mari.

Simptome

Simptomele infecției cu streptococ beta-hemolitic pot fi asemănătoare, dar diferă în funcție de zona de localizare a infecției, precum și de grupul din care face parte streptococul și includ:

la nivelul gâtului – de regulă provoacă faringită streptococică sau amigdalită (specifică grupului A) și se manifestă cu durere intensă în gât, la înghițire, cu febră, de regulă mai mare de 38°C, amigdale roșii, inflamate, ganglioni cervicali măriți și absența tusei;
scarlatina (produsă de toxinele streptococului de grup A) – are ca simptome debut cu febră și faringită, erupție cutanată roșie, fină, aspră (care se simte ca un șmirghel), care începe pe torace și se extinde pe corp, limbă roșie cu papile proeminente;
infecții cutanate (grup A și mai rar C, G) - vezicule/pustule cu cruste galbene (impetigo), zone roșii, dureroase, calde, bine delimitate ( erizipel/celulită), durere locală și febră;
infecții invazive (rare, dar severe mai ales în grup A) - fasceită necrozantă, care se manifestă cu durere intensă, disproporționată față de aspectul pielii, febră, stare gravă și sindrom de șoc toxic streptococic (febră mare, hipotensiune, afectare multiorganică), septicemie (frisoane, febră, stare generală foarte alterată);
infecțiile cu streptococ de grup B (mai ales la nou-născuți) – provoacă sepsis neonatal care se manifestă cu febră sau hipotermie, letargie, dificultăți respiratorii, alimentație dificilă sau meningită, cu simptome de iritabilitate, fontanelă bombată și convulsii.

Cele mai frecvente simptome ale infecției cu streptococ beta hemolitic sunt durerea în gât, febra și inflamația amigdalelor, caracteristice grupului A, cel mai întâlnit. Infecțiile pot varia de la forme ușoare, la forme grave și invazive, cu pronostic letal.

Diagnosticare

Diagnosticul de infecție cu streptococ beta hemolitic poate fi pus de medicul de familie, pe baza unor analize de sânge care să confirme prezența bacteriei. În general, diagnosticul este stabilit de un specialist, fie medic ORL, pentru infecțiile gâtului și amigdalelor, fie medic pediatru sau neonatolog, la nou-născuți, fie medic infecționist, în cazurile grave, de infecții invazive.

Pentru confirmarea diagnosticului, specialistul trebuie să facă o examinare clinică și teste de laborator care includ:

istoricul pacientului - debut, febră, durere în gât, absența tusei;
semne clinice - amigdalite, erupție cutanată, leziuni cutanate, febră;
teste de laborator - exudat faringian, test rapid antigenic (detectează streptococul de grup A în câteva minute și este folosit frecvent la copii), antibiogramă (arată sensibilitatea bacteriei la antibiotice);
analize de sânge (în formele severe sau invazive) - leucocitoză, markeri inflamatori crescuți, hemocultură pozitivă;
teste serologice – antistreptolizină O (ASLO), care indică complicații ale unei infecții streptococice recentă (reumatism articular acut, glomerulonefrită).

Tratament

Tratamentul pentru infecția cu streptococ beta-hemolitic se realizează prin administrarea de antibiotice, cele mai utilizate fiind penicilina, la care streptococul beta-hemolitic de grup A rămâne sensibil, sau amoxicilina, utilizată frecvent la copii. Pentru pacienții alergici la penicilină se pot folosi și alte tipuri de antibiotice, dacă antibiograma arată sensibilitate la aceste tipuri.

Durata tratamentului este recomandată în funcție de afecțiunea provocată de infecție, de regulă 7-10 zile, pentru a preveni complicațiile post-streptococice.

Tratamentul simptomatic, în cazul formelor comune ale infecției cu streptococ beta hemolitic, presupune și administrarea de antitermice, hidratare corespunzătoare și repaos. În cazul faringitelor este recomandată și aplicarea locală de soluții antiseptice.

Tratamentul formelor grave, invazive presupune internare și administrarea de antibiotice intravenoase, precum și tratament de susținere cu fluide, oxigen și stabilizatoare hemodinamice. În cazurile severe în care infecția provoacă fasceită necrozantă sau abces, tratamentul este chirurgical.

Dacă infecția cu streptococ beta hemolitic este identificată la gravide, se recomandă tratament de profilaxie cu penicilină G sau ampicilină, pentru a preveni transmiterea la nou-născut.

Complicații

Streptococul beta-hemolitic este periculos nu doar prin infecția directă, ci și prin complicațiile pe care le poate provoca, cum ar fi:

abces periamigdalian sau retrofaringian;
otită medie acută;
sinuzită;
celulită (erizipel extins);
pneumonie (complicație rară, dar posibilă).

Cele mai severe complicații sunt cele sistemice, care apar atunci când bacteria a pătruns în sânge. Aceste complicații includ:

septicemie – starea infecțioasă generalizată;
fasceită necrozantă - infecția gravă a țesutului subcutanat și fasciei musculare;
sindromul de șoc toxic streptococic – care provoacă insuficiență multiorganică, hipotensiune severă;
endocardită – apare mai rar.

Infecția cu streptococ beta hemolitic poate cauza și complicații imunologice, post-infecție, prin reacții autoimune. Acestea apar după ce infecția inițială s-a vindecat, atunci când nu s-a administrat tratamentul corect cu antibiotic și includ:

reumatism articular acut – o inflamație a articulațiilor, cordului și sistemului nervos;
glomerulonefrită acută post-streptococică – o inflamație renală care provoacă hematurie, edeme și chiar hipertensiune;
Coreea Sydenham – o tulburare neurologică care se manifestă cu mișcări involuntare care pot afecta diferite părți ale corpului (membrelor sau feței).

Prevenție

Prevenția infectării cu streptococul beta hemolitic este la fel de importantă ca și tratamentul, mai ales din cauza complicațiilor care pot apărea.

Principalele măsuri de prevenție presupun:

măsuri generale de igienă - spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun, evitarea folosirii în comun a obiectelor personale, acoperirea gurii și nasului la tuse și strănut și evitarea zonelor aglomerate, mai ales în perioade cu focare de faringite / scarlatină;
control medical - dacă apar simptome tipice de durere intensă în gât și febră fără tuse;
efectuarea unui test rapid sau exudat faringian pentru diagnostic;
administrarea tratamentului antibiotic conform recomandărilor medicale;
screening la gravide (în săptămânile 35–37 de sarcină) - pentru identificarea infectării cu streptococul de grup B (Streptococcus agalactiae);
profilaxie în sarcină - dacă gravida este purtătoare, se recomandă tratament cu antibiotic pentru a preveni transmiterea la nou-născut;
izolarea cazurilor contagioase - persoanele cu faringită streptococică ar trebui să stea acasă cel puțin 24 de ore după începerea tratamentului cu antibiotic;
menținerea unui sistem imunitar sănătos - alimentație echilibrată, somn suficient, tratamentul bolilor cronice, pentru reducerea riscului de infecții.

Întrebări frecvente despre infecția cu streptococ beta-hemolitic

Cum se transmite infecția cu streptococ beta-hemolitic?

Transmiterea se face prin picături respiratorii (tuse, strănut), prin contact direct cu leziuni cutanate sau, în cazul streptococului de grup B, de la mamă la nou-născut în timpul nașterii.

Care sunt simptomele care ar trebui să mă alarmeze?

Durerea intensă în gât cu febră peste 38°C, erupția cutanată roșie (scarlatină), leziuni purulente pe piele sau semne grave precum febră mare, stare generală alterată, dificultăți respiratorii ori convulsii la nou-născut.

Cum se pune diagnosticul de infecție streptococică?

Medicul face examen clinic și recomandă exudat faringian, test rapid antigenic, analize de sânge sau hemocultură. În cazuri severe, se poate face și antibiogramă pentru alegerea tratamentului potrivit.

Ce tratament se recomandă pentru infecția cu streptococ beta-hemolitic?

Tratamentul de bază este antibiotic (penicilină sau amoxicilină, 7–10 zile). În formele severe sunt necesare antibiotice intravenoase și, uneori, intervenție chirurgicală pentru abcese sau fasceită necrozantă.

Cum pot preveni infectarea sau transmiterea streptococului?

Prin igienă riguroasă (spălat pe mâini, evitarea obiectelor comune), evitarea colectivităților când apar simptome, diagnostic rapid prin exudat faringian, tratament corect cu antibiotic și screening la gravide pentru grupul B.

Bibliografie

“Group B Strep Disease-Group B Strep Disease - Symptoms & Causes - Mayo Clinic.”Mayo Clinic, 2025, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/group-b-strep/symptoms-causes/syc-20351729. Accessed 2 Sept. 2025.
Pichichero, M E. “Group a Beta-Hemolytic Streptococcal Infections.”Pediatrics in Review, vol. 19, no. 9, 1 Sept. 1998, pp. 291–302, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/9745311/, https://doi.org/10.1542/pir.19-9-291. Accessed 2 Sept. 2025.
Australia, Victoria,. “Streptococcal Disease (Group a Beta-Haemolytic Streptococcus).”Vic.gov.au, 2024, www.health.vic.gov.au/infectious-diseases/streptococcal-disease-group-a-beta-haemolytic-streptococcus. Accessed 2 Sept. 2025.
“Group a Streptococcal Infections: Types & Symptoms.”Cleveland Clinic, 31 Aug. 2023, my.clevelandclinic.org/health/diseases/5911-group-a-streptococcal-infections. Accessed 2 Sept. 2025.