Infecţia cu virusul Epstein-Barr

Cauze

Contactul foarte apropiat dintre persoane facilitează transmiterea virusului Epstein-Barr, care foarte contagios. Acesta se răspândește cu ușurință prin salivă și alte fluide corporale, cum ar fi sângele și sperma. De asemenea, virusul se poate răspândi prin transfuzii de sânge sau prin transplanturi de organe.

Virusul se atașează de celulele albe din sânge (limfocite B), cele care ajută la combaterea infecțiilor, organismul nu poate lupta în mod corespunzător împotriva infecției și apar primele simptome.

Simptome

Semnele și simptomele mononucleozei pot include:

• Oboseală;
• Durere în gât, poate greșit diagnosticată ca fiind o angină streptococică, care nu se ameliorează după tratamentul cu antibiotice;
• Febră;
• Ganglioni limfatici umflați la nivelul gâtului și al axilelor;
• Amigdale mărite;
• Dureri de cap;
• Erupții cutanate;
• Splină moale și mărită.

Virusul Epstein-Barr are o perioadă de incubație de aproximativ patru până la șase săptămâni, deși la copiii mici această perioadă poate fi mai scurtă. Semnele și simptomele, cum ar fi febra și durerile de gât, se atenuează, de obicei, în câteva săptămâni. Dar oboseala, mărirea ganglionilor limfatici și splina mărită pot dura câteva săptămâni mai mult.

Tratament

Nu există niciun remediu pentru virusul Epstein-Barr. Tratamentul se adresează ameliorării simptomelor virusului, iar acestea ar trebui să dispară după două până la patru săptămâni. În cazuri grave (afectare a ficatului exprimată prin simptomatologie: greață, vărsături și prin analize de ficat modificate), este necesară internarea pacientului în spital.

La domiciliu,medicul specialist poate recomanda:

• Odihnă;
• Consumul de lichide;
• Gargară cu apă sărată de mai multe ori pe zi;
• Evitarea activităţii intense până când simptomele dispar sau se ameliorează; în caz contrar, boala riscă să recidiveze sau procesul de vindecare să dureze mai mult.

Ridicarea de greutăți sau activitățile obositoare pot crește riscul de rupere a splinei, o complicație rară a mononucleozei, dar care pune în pericol viața.

Odată ajuns în organismul uman, virusul trăiește în corpul dumneavoastră într-o stare latentă, ceea ce înseamnă că se poate reactiva sub influența stresului sau al unui sistem imunitar slăbit. Odată reactivat, virusul poate produce din nou simptome.

Dacă aveți simptome ale virusului Epstein-Barr sau aveți mononucleoză, trebuie să evitați școala ori locul de muncă sau să participați la evenimente în care sunteți în contact strâns cu alte persoane, deoarece afecțiunea este foarte contagioasă.

Complicații

Virusul Epstein-Barr poate provoca boli mult mai grave la persoanele care au un sistem imunitar deficitar, precum cele cu HIV/SIDA sau cele care iau medicamente pentru a suprima imunitatea după un transplant de organe.

Conform Societăţii Americane pentru Cancer, unele forme rare de cancer se pot asocia cu infecţia cu virusul Epstein-Barr:

• Cancerul nazo-faringian;
• Unele tipuri de limfom, inclusiv limfomul Burkitt;
• Limfomul Hodgkin;
• Adenocarcinomul gastric.

Virusul Epstein-Barr ar putea fi principala cauză a sclerozei multiple, după cum au descoperit cercetătorii din Statele Unite. Studiile sugerează că contractarea virusului Epstein-Barr crește de 32 de ori riscul de a dezvolta scleroză multiplă.

În cazuri foarte rare, infecția cu virusul Epstein-Barr poate duce la o afecțiune cronică numită virusul Epstein-Barr cronic activ. Aceasta se caracterizează prin simptome continue și rezultate ale analizelor de sânge care arată o infecție cu virusul Epstein-Barr activă.

Virusul Epstein-Barr cronic activ debutează ca o infecție tipică. Cu toate acestea, sistemul imunitar al unor persoane nu reușește să controleze infecția, permițând virusului activ să persiste în loc să rămână latent.

Autor

Echipa medicală MedLife