In ultima perioada au fost facute cercetari amanuntite in ceea ce priveste problema singuratatii cronice pentru a intelege mai bine aceasta conditie, ce produce suferinta psihologica si de ce reprezinta un pericol foarte mare pentru sanatatea fizica, marind probabilitatea decesului timpuriu.
Un studiu publicat recent in revista de specialitate "Journal of Personality and Social Psychology", arata care sunt principalele motive pentru care oamenilor singuri le este dificil sa iasa din capcana insingurarii, scrie
psychologytoday.com.
Trebuie mentionat inca de la inceput ca singuratatea este pur subiectiva. Depinde de fiecare persoana in parte daca se simte, din punct de vedere emotional sau social, deconectat de cei din jurul sau. Spre exemplu, cineva ar putea avea prieteni, si chiar sa traiasca cu un partener de viata, dar sa fie separat din punct de vedere emotional de restul lumii.
O astfel de persoana ar putea sa nu realizeze ca se simte singura si, prin urmare, sa neglijeze cantarirea acestor aspecte din punct de vedere psihologic si emotional, contestand mecanismele psihologice responsabile pentru crearea temerilor si anxietatilor care le accentueaza singuratatea.
In cadrul studiului a fost monitorizat un grup de dolescenti pentru o perioada de patru ani, fiecaruia dintre ei fiindu-le inregistrate date cu privire la istoricul lor pe problema singuratatii. In ultima etapa a studiului, participantilor li s-au dat imagini ce ilustrau acceptarea si respingerea sociala, pe baza carora erau pusi sa descrie situatiile infatisate si sa identifice care au fost motivele care au dus la aceste stari de fapt.
In urma testelor a reiesit ca adolescentii care sufereau de singuratate cronica au avut reactii mai puternice la situatiile de respingere sociala, resimtind sentimente negative puternice cu privire la aceste situatii, prin comparatie cu adolescentii mai puternici care acceptau cu mult mai usor o astfel de infrangere.
In schimb, acceptarea sociala a fost perceputa la o intensitate mai scazuta din punct de vedere emotional pentru adolescentii din prima categorie, prin comparatie cu cei din a doua categorie. O alta constatare este ca adolescentii care sufera de singuratate cronica au tendinta sa catalogheze acceptarea sociala ca fiind una ce tine de imprejurari si nu de meritele proprii, ceea ce inseamna ca si in cazul acceptarii acestia s-au simtit ca nefiind doriti in grupul social din care faceau parte.
Aceste mecanisme formeaza distorsiuni la nivelul perceptiei care reussesc sa faca o persoana sa cada in capcana insingurarii, deoarece nu au sentimentul pozitiv ca sunt acceptati si inclusi in cercul social datorita abilitatilor, caracterului si farmecului personal, precum sunt ceilalti ce fac parte din grup.
Astfel de perspective caracteristice oamenilor ce sufera de singuratate cronica ii determina pe acestia sa ia orice remarca prea personal, lasandu-se afectati de probleme ce tin de circumstante externe si considerand ca ar fi mai bine sa se insingureze pentru a se supune la mai putine riscuri atat emotional, cat si social, iar acest lucru ii tine prinsi in capcana insingurarii.Concluzia este ca pentru a iesi din cercul vicios al singuratatii este necesar curajul pentru a infrunta cele mai adanci temeri, iar persoana in cauza trebuie sa recunoasca faptul ca astfel de temeri sunt, mai degraba, exagerari si sa realizeze ca are o imagine gresita asupra problemelor ce tin de acceptarea si respingerea sociala, daca isi doreste sa reuseasca sa se vindece de singuratatea cronica.
G.T.
