Ciberhondria este o boala a generatiei cu acces la internet. Peste 160 de milioane de persoane cauta informatii medicale in spatiul virtual, insa numai o mica parte dintre acestea ajung sa consulte in realitate un medic. Pe langa faptul ca se alarmeaza inutil, ciberhondrii isi pierd treptat increderea in medicii din spitale si prefera sa se lase tratati exclusiv de Dr. Google.
Comenteaza acest subiect pe Forumul MedLive.ro.
Dintre cele 160 de milioane de persoane care cauta informatii medicale pe internet, 81% sunt ciberhondri, altfel spus persoane care navigheaza pe internet de cel putin sase ori pe luna in cautarea informatiilor medicale, in baza carora isi pun singure un diagnostic, potrivit unui sondaj realizat de Harris Interactive Poll.
Primul studiu referitor la ciberhondrie a fost realizat de Microsoft, fiind condus de cercetatorii Ryen White si Eric Horvitz. Acestia au definit cyberhondria drept "o preocupare intensa si nefondata cu privire la diferite simptome, in baza cautarilor si a lecturilor de pe internet".
Cine sunt ciberhondrii?
Ciberhondrii sunt acele persoane care cred ca pot rezolva orice boala cu ajutorul internetului. In functie de simptomele pe care le prezinta, cauta informatii in spatiul virtual si isi pun singuri diagnosticul.
Studiul arata ca cei care isi stabilesc cele mai grave diagnostice sunt, de obicei, persoane care trateaza computerul ca pe un expert, uitand ca motoarele de cautare nu fac diferentieri si dupa frecventa simptomelor.
"Oamenii au tendinta de a se uita doar pe primele cateva rezultate ale cautarilor lor. Daca printre acestea gasesc referiri la tumori cerebrale, acesta este punctul din care pleaca pentru investigatii suplimentare", a declarat Eric Horvitz, unul dintre autorii studiul Microsoft.
O alta categorie de ciberhondri este reprezentata de persoanele care incearca sa afle mai multe informatii despre boala diagnosticata deja de medic. Acesti pacienti se tem ca boala lor este mult mai grava si medicul nu le-a spus totul deoarece sunt in stare foarte grava. Situatia se complica atunci cand un pacient reclama medicul si aduce de pe un site mai multe referinte privind efectele adverse, fara sa tina seama de cat sunt de reduse din punct de vedere statistic. De asemenea exista situatii in care pacientii solicita medicamente care se afla in perioada de testare clinica, in conditiile in care produsul nu este disponibil nicaieri in lume.
Cum are loc autodiagnosticarea?
Presupunand ca o persoana care sufera de ciberhondrie ar avea o glezna umflata, aceasta va intra pe Google si va introduce urmatoarele cuvinte cheie: "glezna umflata". Rezultatul cautarii va fi de aproximativ 136.000 de raspunsuri pentru varianta in limba engleza si in jur de 4.500 pentru cea in limba romana. Un ciberhondru experimentat se poate diagnostica in baza a numai cateva simptome care se potrivesc, insa plaja de raspunsuri posibile este una mult mai mare. O astfel de persoana nu va acorda atentie unor cauze banale precum "imbracaminte neadecvata" sau "leziune a gleznei", insa va manifesta un interes deosebit fata de o serie de probleme mult mai grave, precum afectiunile cardiace. Exista cel putin 22 de simptome pentru o problema la inima, printre care: oboseala, cresterea anormala in greutate si gleznele umflate. Astfel ciberhondrul va avea o stare de anxietate si va incepe sa respire cu dificultate, acesta fiind un alt simptom al bolilor de inima.
Cat de utile sunt informatiile medicale existente pe internet?
"Ma confrunt zilnic cu persoane care sunt convinse ca sufera de anumite boli doar pentru ca au citit pe internet cateva articole. Eu le spun mereu pacientilor mei ca informatiile pe care le gasesc pe internet sunt rupte din context. Exista un diagnostic diferentiat. Ii sfatuiesc sa citeasca, sa fie informati, dar sa consulte si un medic specialist ulterior. De regula pacientii ma asculta, asta daca nu au dezvoltat o psihoza", explica psiholog Monica Mircea din cadrul Hyperclinicii MedLife.
Un pacient educat este un bun pacient. Cu toate ca site-urile cu profil medical sunt un extraordinar instrument educational si o sursa de informatii, ele ofera, totodata, posibilitatea ca pacientii sa se diagnosticheze singuri, fara a apela la ingrijirile adecvate ale unui medic. Astfel exista riscul ca oamenii sa isi faca si mai mult rau, precum si de a-si provoca o grava tulburare mentala. De multe ori medicii sunt blocati in momentul in care pacientii ii bombardeaza cu o sumedenie de informatii citite pe internet, iar acest fapt poate, de multe ori, sa scurteze timpul petrecut in compania medicului pentru evaluarea starii de sanatate.
