Cand vorbim, unii oameni par sa inteleaga din prima si cele mai mici subtilitati ale mesajului, iar altii par sa nu inteleaga mai nimic. Oamenii de stiinta au incercat sa afle motivul. Un nou studiu, citat de LiveScience demonstreaza ca atunci cand conversam, creierii nostri intra intr-un fel de "conexiune".
Rezultatele cercetarii arata ca, intr-o comunicare verbala reusita, creierul vorbitorului actioneaza "in oglinda" cu creierul interlocutorului. Aceasta conexiune nu se produce doar la nivelul regiunilor cerebrale folosite pentru procesarea sunetelor ci se extinde in zonele responsabile de nivelurile superioare ale gandirii, cum ar fi cea care proceseaza mesajele verbale.
Cu cat creierii a doua sau mai multe persoane "conecteaza" mai bine in timpul unei conversatii, cu atat interlocutorul intelege mai bine mesajul, sustin cercetatorii.
"Cred ca ceea ce incercam sa demonstram aici este ca acel sentiment de conexiune, pe care il avem cu totii atunci cand interactionam cu alte persoane, ar putea fi explicat la nivel neuronal", sustine cercetatorul Greg Stephens de la Universitatea Princeton.
Cercetarea este prima de acest gen care a urmarit modul in care creierul vorbitorului interactioneaza cu cel al interlocutorului in timpul procesului de comunicare. Studiile anterioare s-au bazat in principal pe o singura latura a comunicarii. "Cred ca oamenii de stiinta au fost preocupati de complexitatea unui astfel de demers; este extrem de dificil sa incerci sa intelegi cum functioneaza un singur creier, dar sa intelegi modul in care in care doi creieri interactioneaza este un proces infinit mai complicat", spune prof. Uri Hasson.
Pentru realizarea studiului, unul din participanti a fost rugat sa spuna o intamplare din viata reala, ca si cum i-ar povesti unui prieten, iar ceilalti 11 subiecti au ascultat o inregistrare a acesteia. Rezultatele arata avantajul studierii ambelor parti implicate in conversatie, in detrimentul metodelor folosite pana in prezent.
Conexiunea cerebrala
Pentru a studia activitatea cerebrala a subiectilor in timpul experimentului, cercetatorii au folosit un aparat cu rezonanta magnetica functionala si au urmarit similaritatile dintre procesele neuronale din creierul vorbitorului si cel al interlocutorului.
Astfel, ei au remarcat o serie de conexiuni la nivel cerebral, care se produc inclusiv la nivelul cortexului si al zonei denumite striatum, regiuni responsabile de procesarea informatiilor senzoriale, demonstrand ca regiunile implicate in vorbire sunt de asemenea folosite in procesul de interpretare a mesajului.
"Conexiunea cerebrala este mai intensa decat ne-am fi asteptat", spune prof. Stephens. "Practic, vorbirea si ascultarea sunt doua procese complet diferite, insa, datorita faptului ca creierii umani sunt similari, se pare ca cele doua procese nu sunt atat de distincte pe cat suntem inclinati sa credem".
Secretul acestei conectivitati este procesul de intelegere. Atunci cand vorbitorul a povestit o intamplare in limba rusa si a fost ascultat de vorbitori de limba engleza, singurele zone cerebrale care au reactionat au fost cele care se ocupa de procesarea sunetelor. "Atunci nu intelegi continutul mesajului, ceea ce este imposibil pentru nevorbitorii de rusa, conexiunea cerebrala nu este atat de profunda", a explicat Stephens.
O problema de sincronizare
In cele mai multe situatii, raspunsul creierului ascultatorului a venit la scurt timp dupa emiterea mesajului, ceea ce arata ca interlocutorul proceseaza informatia. In unele cazuri insa, raspunsul cerebral al interlocutorului a venit inainte ca mesajul sa fie emis, ceea ce inseamna ca acesta anticipeaza, intr-o oarecare masura, mesajul care urmeaza sa fie comunicat.
La finalul experimentului, ascultatorii au fost rugati sa raspunda la o serie de intrebari, pentru a putea vedea cat de bine au inteles mesajul comunicat. Rezultatul? Cu cat conexiunea cerebrala a fost mai puternica, cu atat mai bine a fost inteles mesajul. "Deci, cu cat tiparele cerebrale sunt mai asemanatoare, cu atat mai bine ne intelegem unii cu altii", a concluzionat prof. Hasson.
