Din lista de prieteni recomandati am deschis mai multe profiluri ale fetelor care mi se pareau interesante. In functie de cate informatii facusera publice, am putut sa vad ce muzica asculta, ce filme prefera... Ea mi-a sarit imediat in ochi si i-am trimis un mesaj cu o invitatie la un concert. A zis da; restul e istorie.
Povestea asta mi-a atras atentia nu pentru ca autorul ei, un tanar aratos cu o cariera promitatoare, imi este prieten. Ci pentru ca o mai auzisem deja de cateva ori. E drept, cu marunte variatiuni, dar esenta era aceeasi: s-au cunoscut prin intermediul fotografiilor si informatiilor de pe Facebook, s-au intalnit si au devenit un cuplu solid.
Asa am inceput sa ma intreb daca
Nu asistam cumva la transformarea romantismului clasic, al ocheadelor indelung exersate, intr-un algoritm eficient de tip search for people, places and things, specific retelelor sociale?
Un fapt este ca intalnesc din ce in ce mai multe cupluri pentru care ritualul indragostirii a curs cu totul altfel decat mi s-a intamplat mie in urma cu zece ani. Insasi natura si sensul intimitatii par a fi modificate de utilizarea virala a retelelor de socializare de tip Facebook. Dar e asta periculos pentru psihicul nostru? Vom fi transformati ireversibil intr-o generatie de borgi cu inimi virtuale?
INDRAGOSTIRI VIOLENTE IN ABSENTIA
Metoda carteziana folosita de prietenul meu pentru a se indragosti poate fi usor etichetata ca fiind ciudata. Suntem supra-expusi inca din adolescenta timpurie la mitul indragostirii romantice: clar de luna, doi ochi tandri, fluturi in stomac si sarutul de final. Apoi luminile se aprind si parasim cinematograful stiind ca asa trebuie sa fie atunci cand ne va veni si noua randul. Privita prin grila romantismului, alegerea rationala si cu metoda a sufletului-pereche pare a fi moartea pasiunii.
Maniera stiintifica de a rezolva pe Facebook
chestiunea ii aminteste
antropologului Alexandru Balasescu de mariajele aranjate din trecut. Si atunci se cautau compatibilitati legate de clasa sociala, statut si studii, doar ca cei care cautau atunci aceste similaritati erau familiile. Accentul era mai putin pus pe gusturile individuale.
Nici chiar absenta fizica in perioada de formare a cuplurilor pe Facebook nu ar trebui sa nasca ingrijorari. Uitam ca indragostirea la inceputurile ei nu a fost niciodata dependenta de prezenta fizica a celeilalte persoane, spune
psihiatrul Vlad Stroescu.
Acum o mie de ani, cand ritualul indragostirii inca nu patrunsese in Europa, te puteai indragosti de o persoana doar din descrieri.
"In timpurile arabe nu puteai sa vezi o femeie inainte sa te casatoresti cu ea. Te puteai indragosti, si chiar foarte violent, numai din descrierea pe care ti-o facea o alta persoana care avea interes sa te insori cu femeia respectiva. Nu vad nimic ciudat, nici nou, nici rau in cuplurile care se indragostesc mai intai virtual, iar Facebook-ul are si functia unei uriase agentii matrimoniale gratuite, sustine Vlad Stroescu.
LIPSA MIROSULUI SI ANXIETATEA SOCIALA
Startul virtual al procesului indragostirii poate deveni ulterior problematic. Momentul in care se face pasul din online in real este delicat, atrage atentia psihiatrul Vlad Stroescu. El este pregatit in online dar lucrurile nu merg intotdeauna foarte bine, ele pot merge si foarte prost. Cui nu i s-a intamplat sa intalneasca persoane cunoscute in online dar cu care intalnirea sa nu decurga atat de bine in real? Motivatia acestei incongruente este prezenta fizica care aduce o componenta suplimentara de anxietate sociala, anxietate in buna parte eliminata in online, spune Stroescu.
Daca vorbim strict de ritualul de indragostire, intareste si antropologul Alexandru Balasescu, se stie din studii ca mirosul este foarte important. Cei care fac asta pe Facebook ar putea avea surprize enorme: se intalnesc fizic cu persoana ideala din punct de vedere vizual si intelectual, dar nu apare click-ul chimic. Numarul rateurilor sentimentale la originea carora sta Facebook-ul il depaseste probabil cu mult pe cel al reusitelor, doar ca despre primele nu vrea nimeni sa vorbeasca.
Aparitia Facebook-ului a modificat succesiunea semnalelor erotice pe care fiecare dintre noi le transmite si percepe inconstient in primele stadii ale procesului indragostirii.
In scenariul romantic clasic totul incepe printr-un semnal vizual reusit/sau nu, urmat de un semnal chimic (feromoni) compatibil/sau nu. Abia apoi se declansa angajarea celor doi in cascada indragostirii: contact intelectual reusit, urmat de un contact afectiv reusit, finalizat prin formarea cuplului.
Interpunerea mediului online in ecuatie a eliminat valoarea de avertizare a semnalului chimic. Prea putini isi pun problema incompatibilitatii chimice si, atunci cand apar intalniri succesive nereusite desi pe Facebook totul mergea bine, incep sa se auto-acuze, remarca Balasescu. Se creeaza astfel conditiile perfecte pentru aparitia unei probleme larg raspandite in societatea moderna: anxietatea sociala. Tocmai de aceea, avertizeaza Balasescu, indragostirea clasica este psihologic mai sanatoasa pentru ca ne protejeaza exact de o implicare emotionala care ulterior se dovedeste a nu avea suport fizic.
Dar daca indragostirea pe Facebook ucide romantismul si poate duce chiar la anxietate sociala, de ce este acest spatiu atat de folosit pentru exhibarea unor sentimente intime?
FACEBOOK-UL SI INSTINCTELE
Cel mai recent si amplu studiu al comportamentului pe Facebook (
Developmental Psychology, Department of Psychology, University of California, 2012) a constatat ca 51% dintre cei 400 de participanti posteaza pe Facebook pentru a-si exprima emotiile, al doilea motiv ca frecventa fiind ventilarea frustrarilor.
Facebook-ul modifica natura intimitatii dinspre o zona individuala catre una a spatiului si evolutiei publice.
Manifestarea intimitatii intr-un spatiu public cum este Facebook-ul poate fi explicata prin iluzia securitatii pe care acest mediu virtual ne-o ofera. Pentru cei mai multi dintre noi, prima interactiune cu Internetul a fost de tip infantil, ludic si de aceea nu suntem atat de constienti de efectul real al actiunilor noastre pe Facebook. Prima data am intrat acolo sa ne jucam, sa ascultam muzica sau sa ne distram cu prietenii. Si atunci, pana nu patim ceva serios, ceva din lumea oamenilor mari, tratam Facebook-ul ca pe un joc, desi nu este.
La baza securitatii iluzorii a Facebook-ului se afla si predominanta interactiunilor semantice din acest mediu. A reactiona semnatic inseamna a reactiona la nivel de limbaj: vorbe, simboluri, explica psihiatrul Vlad Stroescu. In majoritatea vietii noastre reactionam instinctual si ne este mai greu sa controlam aceste reactii. Spre deosebire de viata reala, pe Facebook reactiile sunt in special la nivel de limbaj. Nu putem controla atat de eficient ceea ce este instinctual, dar Facebook-ul, fiind o zona a comunicarii semantice, ne lasa sa credem ca detinem controlul.
