Publicat la: 
1/10/2018

Exista oameni, precum Stephen Hawking, care nu pot sa vorbeasca fiindca muschii lor sunt paralizati. Specialistii isi doresc sa ajute acesti indivizi sa comunice dezvoltand o interfata a creierului  pentru a decoda comenzile pe care creierul le trimite la limba, palat (cerul gurii), buze si laringe. Oamenii de stiinta au descoperit, printr-un nou studiu, ca creierul controleaza vorbirea similar cu modul in care controleaza miscarile mainilor, conform sciencedaily.com.

Oamenii precum Stephen Hawking se pot gandi la ceea ce vor sa spuna, dar nu pot sa vorbeasca fiindca muschii lor sunt paralizati. Pentru a comunica, pot folosi dispozitive care percep miscarile ochilor, sau ale obrazului, pentru a spune pe rand, cate o litera. Totusi, procesul este lent si nefiresc. Oamenii de stiinta isi propun sa ajute indivizii paralizati sa comunice mai eficient, dezvoltand un dispozitiv, care sa lucreze ca o interfata a creierului, pentru a decoda comenzile pe care creierul le trimite la limba, palat, buze si laringe.

Persoana respectiva ar incerca, pur si simplu, sa spuna cuvintele, iar dispozitivul le-ar traduce in vorbire. Astfel, studiul, facut de ” Northwestern Medicine” si de ”Weinberg College of Arts and Sciences” s-a concentrat pe modul in care creierul codifica vorbirea.

Specialistii au descoperit ca creierul controleaza vorbirea intr-un mod similar cu modul in care controleaza si miscarile mainilor. Pentru a ajunge la aceasta concluzie, ei au inregistrat semnale din doua parti ale creierului si le-au decodat. Astfel, au descoperit ca reprezinta cele doua obiective pe care trebuie sa le atingem cand vrem sa comunicam: primul, vorbitul propriu zis si al doilea, miscarile individuale pe care le folosim, adica modul in care ne miscam buzele, palatul, limba si laringele.

”Acest lucru ne poate ajuta sa construim mai bine decodarea vorbirii si sa ajutam oamenii incapabili sa vorbeasca”, declara Marc Slutzky, autorul principal al studiului si profesor de neurologie si fiziologie la ”Northwestern University Feinberg School of Medicine” si neurolog la ”Northwestern Medicine”.

Studiul a fost publicat in ”Journal of Neuroscience”.

Aceasta descoperire i-ar putea ajuta si pe cei care au tulburari de vorbire, cum ar fi apraxia verbala, des intalnita la copii, dar si la adultii care au suferit un accident vascular cerebral. Aceasta afectiune, apraxia verbala, consta in dificultatea de a traduce mesajele verbale din creier in limba vorbita.

Cum sunt traduse cuvintele din creier in vorbire?

Vorbirea este compusa din sunete individuale, numite foneme, care sunt produse prin miscarile coordonate ale buzelor, limbii, palatului si laringelui. Cu toate acestea, specialistii nu au stiut cum aceste miscari, numite gesturi articulare, sunt procesate in creier. Mai exact, nu stiau cum controleaza cortexul cerebral productia de vorbire.

”Am presupus ca zona motorului de vorbire din creier ar avea o structura similara cu cea a miscarii bratelor. Ne-am gandit ca cortexul precentral este responsabil de miscarile buzelor, limbii, palatului si laringelui si ca zonele corticale superioare ar reprezenta fonemele”, explica Marc Slutzky.

Exact asta au descoperit. Cortexul precentral este responsabil de gesturi, iar cortexul frontal inferior este responsabil atat de foneme, cat si de gesturi.

Cum s-a desfasurat studiul?

Specialistii au inregistrat semnalele creierului de pe suprafata corticala folosind electrozi plasati pacientilor care erau supusi unei operatii pe creier pentru a elimina tumorile celebrale. Pacientii trebuiau sa fie constienti in timpul interventiei, astfel ca cercetatorii i-au pus sa citeasca cuvinte de pe un ecran. Dupa operatie, oamenii de stiinta au marcat momentele in care s-au inregistrat foneme si gesturi. Mai apoi, au folosit semnalele inregistrate pentru a decoda fonemele si gesturile si pentru a le verifica acuratetea.

Semnalele creierului din cortexul precentral au fost mai precise in decodarea gesturilor, iar cele din cortexul frontal inferior au fost la fel de bune atat in decodarea fonemelor, cat si a gesturilor. Aceste informatii for fi utile pentru inginerii care proiecteaza dispozitive de decodare.

Mai departe, cercetatorii isi propun sa dezvolte un algoritm pentru dispozitivul care functioneaza ca o interfata a creierului, care sa nu decodeze doar gesturile, ci sa si combine cuvintele cu gesturile.

Sursa: https://www.sciencedaily.com/releases/2018/09/180926140827.htm

Specialitate: 
Adaugă comentariu nou

Echipa medicala MedLife - Psihologie, Psihoterapie

Negut Laura,Doctor
Doctor
Psiholog...
Psiholog
Psihoterapeut

Articole similare

Limbajul copilului depinde de nivelul de interactiune/ Foto: Dreamstime.com Cercetarile au aratat ca sporovaiala cu copiii, chiar daca acestia sunt prea mici pentru a raspunde, este o metoda buna pentru a le dezvolta abilitati de invatare a unei limbi. Faptul ca mamele le vorbesc despre ce vad sau le povestesc despre lucrurile care-i...
Exista oameni, precum Stephen Hawking, care nu pot sa vorbeasca fiindca muschii lor sunt paralizati. Specialistii isi doresc sa ajute acesti indivizi sa comunice dezvoltand o interfata a creierului  pentru a decoda comenzile pe care creierul le trimite la limba, palat (cerul gurii), buze si laringe. Oamenii de stiinta au descoperit, printr-un nou...
O regiune a creierului prezenta in ambele emisfere - planum temporal - este mai extinsa in emisfera stanga decat in cea dreapta. Aceasta constatare a fost asociata in anii 1960 teoriei procesarii limbajului in emisfera stanga a creierului, insa in prezent cercetatorii europeni sunt de parere ca aceasta asimetrie a creierului nu sustine teoria...