Neurologii stiu foarte multe despre modul in care creierul nostru invata lucruri noi, dar felul prin care selecteaza informatiile pe care se concentreaza in mod special ridica semne de intrebare. Printr-un nou studiu, specialistii au descoperit ca aceasta abilitate este legata de un loc neasteptat, conform sciencedaily.com.
Pentru a invata cum functioneaza mediul inconjurator, un animal trebuie sa faca mai mult decat sa acorde, pur si simplu, atentie. Trebuie sa invete care sunt atractiile, sunetele si senzatiile din mediul sau, fiind cele mai importante pentru a monitoriza procesul prin care aceste detalii se schimba in timp. Cu toate acestea, mecanismul care ne ajuta pe noi, oamenii, a ramas un mister.
Biologii de la Stanford sustin ca au descoperit cum reusesc animalele sa selecteze aceste detalii, printr-un studiu facut pe soareci. O parte a creierului, numita talamus paraventricular (PVT), functioneaza precum un paznic, asigurandu-se ca creierul identifica si urmareste doar cele mai importante informatii ale unei situatii specifice.
”Rezultatele au fost o adevarata supriza deoarece nu banuiam ca talamusul ar putea face ceva atat de complex. Se pare ca celulele talamice joaca un rol foarte important in urmarirea semnificatiei comportamentale a stimulilor”, spune Xiaoke Chen, profesor de biologie.
Cum decide creierul ce sa invete?
La baza, invatarea se reduce la feedback (retroactiune). De exemplu, daca va doare capul si luati o pastila, va asteptati ca medicamentul sa faca durerea de cap sa dispara. Totusi, daca asta nu se intampla, veti incerca alta metoda. Psihologii si neurologii au studiat acest aspect al invatarii si l-au atribuit anumitor parti ale creierului care proceseaza feedback-ul si conduc procesul de invatare.
”Aceasta explicatie este, totusi, incompleta. Chiar si in experimentele de laborator care nu sunt foarte complexe, animalele, precum si oamenii, trebuie sa isi dea seama ce sa invete, ce reprezinta feedback-ul si ce reprezinta zgomotul”, adauga Chen.
Chen si colegii sai i-au invatat pe soareci sa asocieze anumite mirosuri cu rezultate bune si rele. De exemplu, un miros semnala ca urmeaza o scurgere de apa, iar altul semnala ca soarecele era pe cale sa obtina un puf de aer in fata. In urmatoarea etapa a studiului specialistii au inlocuit puful de aer cu un soc electric usor, adica ceva ce presupune mai multa atentie. Echipa a descoperit ca neuronii din talamusul paraventricular au urmarit aceasta schimbare. In timpul etapei puf de aer, doua treimi dintre neuroni au raspuns ambelor mirosuri, pe cand un alt procent de 30% a fost activat doar de mirosul care semnaliza apa. Cu alte cuvinte, in aceasta faza, neuronii au raspuns atat rezultatelor bune, cat si celor rele.
Situatia s-a schimbat in a doua etapa, cand aproape toti neuronii au raspuns doar in cazul socului electric.
Cum se explica rezultatele?
Cea mai importanta descoperire a fost rolul talamusului paraventricular, prin care se poate explica modul in care atentia asupra anumitor detalii afecteaza cum si ce invata animalele.
”Neurologii au acum un nou mod de a controla invatarea. Am mai facut un experiment cu soareci modificati genetic, astfel incat am putut controla activitatea talamusului paraventricular prin lumina, inhiband sau imbunatatind invatarea. De exemplu, am putut sa invatam soarecii mult mai repede ca un anumit miros nu mai semnala apa, ci socul electric”, spune Chen.
Pe termen lung, aceste rezultate ar putea trata dependenta de droguri, ajutand pacientii sa uite ca au invatat sa faca o asociere intre starea de euforie si consumul de droguri.
Sursa: www.sciencedaily.com
