Copilul tău poate fi în siguranță în timp ce accesează resursele online dacă învață încă de mic să folosească internetul cu înțelepciune.
Pe lângă numeroase beneficii pe care le aduce mediul online, de la comunicarea cu prieteni din orice colț al lumii, la facilitarea multor instrumente cu ajutorul cărora se pot concepe diverse proiecte, până la școala online, internetul ascunde și multe pericole.
Care sunt riscurile la care se expun copiii?
În ordinea etapelor de vârstă, primele pericole la care pot fi expuși copiii sunt reprezentate de informații, imagini, acțiuni sau comportamente pe care ori nu le înțeleg, ori le dau semnificații greșite. Creierul corelează date cunoscute și conturează o poveste potrivită experienței individuale a copilului. Aceasta este explicația pentru care, în etapa preșcolară (2-7 ani), copiii nu pot separa ficțiunea de realitate. Micuții cred tot ce văd și aud și de aceea pot dezvolta frici sau pot copia un vocabular ori un comportament nepotrivit, deoarece nu îi înțeleg sensul sau efectele.
Preadolescenții și adolescenții caută frecvent informații în spațiul virtual, iar riscul este să generalizeze și/sau să le dea o conotație negativă. Această etapă de vârstă este definită și prin rigiditate, iar expunerea repetată a copiilor la informațiile cu titlu de adevăr absolut, din mediul online, crește rezistența acestora la flexibilizare. Este perioada în care se realizează desprinderea copilului de familie și construirea, aderarea la grupul social din afara casei, însemnând colegi, prieteni, dar și dezvoltarea relațiilor de cuplu. Riscul poate fi acela de a oferi multe informații personale sau fotografii/imagini video unor persoane necunoscute. Un risc major pentru preadolescenți și adolescenți este cyberbullyingul.
Ce este cyberbullyingul?
Cyberbullyingul sau agresiunea pe internet reprezintă hărțuirea prin intermediul calculatorului sau telefonului. Hărțuirea se întâmplă prin răspândirea pe internet de imagini foto sau video fără acordul persoanei, a unor zvonuri ori prin adresarea de mesaje răutăcioase, amenințătoare sau umilitoare la adresa unei persoane, în repetate rânduri.
Pentru a reduce cât mai mult riscurile la care se poate expune copilul în mediul online, e nevoie de un set de reguli, pe care să le cunoască înainte să ia contact cu internetul. Așa cum îi prezentăm regulile pentru traversarea străzii, pentru spălatul mâinilor sau pentru comunicarea cu persoanele din afara familiei, este necesar să îi arătăm care sunt metodele care îl ajută să rămână în siguranță în mediul online. Varianta cea mai sănătoasă este să le vorbim copiilor despre ce presupune mediul online, atât despre beneficii, cât mai ales despre prejudicii/pericole, încă din momentul în care le permitem accesul la internet.
Vorbește deschis cu copilul despre activitatea lui online
De îndată ce copilul tău începe să acceseze internetul, vorbește-i despre ceea ce citește, urmărește ce și cu cine comunică online și continuă conversația pe măsură ce crește.
Dacă accesul la internet este permis copilului de la o vârstă fragedă, se recomandă ca proporția în care acesta folosește singur internetul să fie de 2%, iar părintele să fie prezent în restul de 98%. Astfel, copilul descoperă mediul online împreună cu adultul, care îl ajută să deprindă abilități sănătoase atunci când accesează mediul online. De asemenea, descoperirea internetului alături de adult îl ajută să înțeleagă că va găsi un sprijin în părinți. Pe măsură ce înaintăm în etapa de vârstă, procentele se modifică. Astfel, în perioada adolescenței, părintele nu mai supraveghează copilul în timpul folosirii internetului, asta neînsemnând însă că oprește comunicarea cu acesta.
Ce poți să faci, ca părinte, pentru a-ți proteja copilul pe internet?
Pentru a-ți proteja copilul de agresiunile ce pot apărea în mediul online, trebuie să dezvolți o legătură constantă cu acesta. La vârsta preșcolară, controlul părintelui asupra activității copilului în mediul online și pe dispozitivele mobile trebuie să fie complet – adică adultul hotărăște cât, cum, când și în ce scop sunt folosite acestea de către cel mic. Părintele oferă informațiile inițiale și regulile de bază. Răspunde la orice întrebare adresată de copil, într-un mod adaptat la nivelul acestuia de dezvoltare.
În cazul preadolescenților, părinții oferă informații privind siguranța – cât și cui e potrivit să se dezvăluie copilul și cum să se comporte în relația cu alți copii de aceeași vârstă. Părintele îi răspunde cu respect și disponibilitate tuturor curiozităților. Aceasta este o ocazie de a-l învăța cum să se protejeze și cum să respecte, la rândul lui, comunitățile din spațiul virtual.
Comunicarea cu adolescenții e foarte importantă, chiar dacă în această etapă părintele nu mai participă într-un procent mare la activitatea lor în mediul online. Acum se dezvoltă o relație de încredere, în care adolescentul se simte în siguranță să ceară ajutorul părintelui atunci când întâmpină dificultăți online sau dacă devine victima cyberbullyingului.
Cum își dă seama un copil că este hărțuit online?
În primul rând îi explicăm copilului diferența dintre glumă și agresiune. Gluma este un comportament ce se desfășoară cu acordul tuturor părților implicate și are ca rezultat emoții pozitive.
Agresiunea este un comportament unidirecțional, care implică un agresor și o victimă și care cauzează victimei emoții negative (frică, tristețe, umilință, neputință).
Etapele prin care un copil își poate da seama că a fost hărțuit online sunt: verifică dacă i s-a cerut acordul, spune cum se simte și ce și-ar dori să se întâmple în legătură cu experiența respectivă.
Copilul trebuie să ceară ajutor atunci când apar următoarele semne de hărțuire:
- un comportament neadecvat la adresa lui se repetă frecvent, chiar și după cererea de a înceta;
- dacă găsește informații deformate sau neadevărate despre el pe internet;
- dacă sunt publicate filme sau fotografii cu el pentru care nu i s-a cerut acordul;
- dacă este amenințat direct sau dacă se simte amenințat în mediul online, atât de copii cu vârstă similară, cât și de adulți.
Articol publicat în revista InfoLife nr. 97, ediția din februarie 2022. Acest material este realizat în colaborare cu Cristina Maria Păun, psihoterapeut specializat în terapie cognitiv-comportamentală, cu experiență terapeutică în lucrul cu copiii, adolescenții și familiile acestora, Centrul MindCare.
