Lucrezi intr-un birou proaspat renovat, stai pe scaun, bei o cafea dintr-un pahar de polistiren si vorbesti la mobil. Care dintre acestea este cel mai probabil sa reprezinte un risc de cancer? Ar putea fi statul jos, mai ales daca faci asta foarte mult.
Comenteaza acest subiect pe Forumul MedLive.ro
In ciuda tuturor stirilor care avertizeaza asupra riscurilor de a dezvolta cancer produs de telefoanele mobile, de cafea, de polistiren si de compusii folositi in materialele de constructii, cei mai multi dintre noi nu se confrunta, probabil, cu un pericol real in urma folosirii sau intrarii in contact cu ele in mod obisnuit, considera expertii in sanatate. Lipsa de activitate si obezitatea pot prezenta pentru oameni un risc de cancer mai mare decat produsele chimice, atrage atentia MSNBC.com.
"Suntem bombardati cu mesaje despre pericolele reprezentate de lucrurile comune din vietile noastre, dar cele mai multe expuneri nu sunt la un nivel ce poate sa cauzeze cancer", a declarat dr. Len Lichtenfeld, director adjunct al Societatii Americane de Cancer, pentru Associated Press.
Concentratie de mii de ori mai mica
De cele mai multe ori chimicalele declarate cancerigene sunt intr-adevar periculoase, insa pentru muncitorii care lucreaza si intra in contact direct cu ele. In produsele finite care ajung pe rafturi, concentratia este de sute sau chiar de mii de ori mai mica, indeajuns cat sa nu constitue mai mult decat un risc infim pentru consumatori.
In luna mai a acestui an, Agentia Internationala pentru Cercetare in Domeniul Cancerului, parte a Organizatiei Mondiale a Sanatatii, a declarat ca este o posibilitate ca telefoanele mobile sa creasca riscul unei tumori cerebrale. "Cuvantul de baza este «posibilitate»", a subliniat Lichtenfeld.
La inceputul lunii iunie Programul National de Toxicologie, parte a Institutului National de Mediu stiinte medicale si-a emis raportul. La lista de agenti cancerigeni deja cunoscuti, s-a adaugat formaldehida (ce se gaseste in materialele de constructii si in unele produse de ingrijire a parului), insa Linda Birnbaum, toxicolog si director al Institutului National de Stiinte ale Sanatatii Mediului, sustine ca preocuparea principala este pentru cei ce lucreaza cu substanta in cauza. Lista adauga, de asemenea, un compus din plante folosit in unele remedii "naturale" pentru artrita, acidul aristolohic.
Dr. Georgeta Vremes, medic specialist in oncologie, atrage atentia asupra faptului ca, totusi, "nu putem spune clar niciodata, cu precizie, care este cauza ce a dus la declansarea cancerului. Putem insa detecta posibilii factori predispozanti".
Substante catalogate
Din 1971 pana in prezent, agentia internationala ce vizeaza cancerul a evaluat peste 900 de substante. Doar peste 100 au fost catalogate ca fiind cancerigene, 59 sunt numite probabil cancerigene, iar altele 266 sunt posibil cancerigene.
In aceasta ultima categorie de "posibile" sunt incluse cafeaua, noxele produse de motoare si pudra de talc pentru corp. Talcul, in forma sa naturala, poate contine azbest, desi produselor vandute pentru uz casnic incepand cu anii '70 au fost fara azbest. Din nou, cele mai mari riscuri in acest caz implica expunerea constanta la locul de munca sau expunerea intr-un mod neobisnuit la talcul natural.
In cazul cafelei, dovezile au oscilat intr-o directie sau alta ani de zile, fara sa demonstreze clar ca ar exista vreun pericol, ba chiar s-au gasit beneficii.
Carcinogeni cunoscuti includ bauturile alcoolice, tratamentele cu estrogen pentru simptomele menopauzei, pilulele contraceptive, anumite virusuri si paraziti si chiar si unele medicamente utilizate pentru tratarea cancerului, cum ar fi ciclofosfamida si tamoxifenul.
Teama de necunoscut
"Majoritatea oamenilor ar fi, probabil, socati daca ar vedea numarul lucrurilor [pe aceste liste] cu care interactioneaza cu fiecare zi" considera Lichtenfeld. Aici este problema: agentiile care catalogheaza substantele cancerigene nu le reglementeaza si nu determina la ce nivel ori pe ce cale de expunere incep sa reprezinte un pericol.
Este in natura umana sa se teama de riscuri pe care nu le pot controla, cum ar fi substantele chimice periculoase din produsele cotidiene, mai mult decat de cele pe care le aleg, cum ar fi lipsa de exercitiu, alimentatia precara ori fumatul.
