"Cele mai multe chisturi nu se opereaza. La o femeie tanara, chisturile sunt supravegheate ecografic (din acest punct de vedere ecografia este o investigatie de electie fata de mamografie) si se punctioneaza atunci cand deranjeaza sau sunt suspecte. De cele mai multe ori, aceasta investigatie confirma faptul ca este o leziune benigna iar acesta este tot tratamentul. Uneori se refac, alteori nu. Daca citologia este insa suspecta (apar asa numitele atipii celulare sau chiar celule maligne), evident ca aceasta investigatie este urmata de tratamentul standardizat pentru cancerul de san", explica dr. Marian Iliescu, medic primar specialist in obstetrica-ginecologie.
In cadrul interviului realizat in studioul MedLive.ro, dr. Iliescu, sef de sectie in cadrul Spitalului MedLife Medical Park, ne-a vorbit despre depistarea cancerului de san, despre criteriile pe baza carora medicul stabileste planul de actiune si despre tipurile de mamectomii.
Urmariti interviul video:
Fragmente din inregistrarea realizata in studioul MedLive.ro:
- Tratamentul cancerului de san, caci despre asta vorbim cand se pune problema unei mamectomii, este foarte bine standardizat. Depinde de anumite criterii: 1. de marimea tumorii; 2. de prezenta ganglionilor axiali interesati sau nu de boala; 3. de prezenta altor complicatii.
- Mamectomia este rezervata, de obicei, unor cancere de san avansate. De fapt, aici este esenta discutiei, deoarece mamectomia ar trebui sa fie interventia din ce in ce mai rara in tratamentul cancerului de san. Ea este rezervata cazurilor cu tumori mari, care depasesc doi centimetri si jumatate si care au ganglioni pozitivi, adica ganglioni deja metastazati.
- Daca acum 30-40 de ani aceasta interventie de mamectomie era destul de infirmizanta deoarece presupunea excizia si indepartarea unor elemente anatomice mult mai largi decat se face in ziua de azi, timpul a aratat ca o mamectomie mai limitata, in sensul ca anumite straucturi anatomice de la nivelul pieptului pot fi conservate, are acelasi rezultat. Primul tip de mamectomie este rezervat numai cancerelor care intereseaza si structurile musculare. Acestea, de obicei, sunt cazuri in stadii foarte avansate, unde rostul chirurgiei este pus la indoiala si se prefera tratamentele complementare: radioterapia, chimioterapia.
- Acest tip de operatie este inlocuit, in momentul de fata, de asa-numitele mamectomii radicale modificate care constau in indepartarea glandei propriu-zise in totalitate si a ganglionilor axilari care sunt sistematizati de noi dupa 3-4 statii, in functie de progresia bolii si de interesarea acestor ganglioni.
- Operatia complexa inseamna, de obicei, o mamectomie urmata de o chirurgie reconstructiva. Aici, parerile sunt impartite; este discutabil daca ne putem gandi la o reconstructie mamara in acelasi timp cu mamectomia. Este necesara, mai intai, garantia faptului ca femeia s-a vindecat de boala; dupa aceea se pune problema de a se face reconstructie. Altfel, reconstructia este complet inutila.
- Ecografia a reprezentat un aport foarte important in depistarea tumorilor benigne cat si maligne. Trebuie precizat ca aceasta nu inlocuieste mamografia, ci rezultatele ecografiei sunt complementare cu mamografia. Acum s-au imbunatatit mult tehnicile. Exista si asa numita tehnica a elastografiei care da referinte suplimentare in legatura cu banuiala ca aceasta tumora ar putea fi maligna sau benigna.
- In privinta depistarii, da, putem spune ca acum a crescut foarte mult interesul pentru depistarea precoce a cancerului si femeile se adreseaza mai frecvent medicului pentru orice tumora, pentru orice nodul al sanului pe care il constata singure prin autopalpare. Este meritul, in primul rand, al mass-mediei care face astfel de emisiuni. Asa numitele programe de educatie sanitara care existau inainte, practic, acum sunt mai putin intalnite. Insa, pe de alta parte, este cert ca incidenta cancerului, in special de san, a crescut, pentru ca au crescut factorii generali de risc, si nu numai pentru cancerul de san ci si pentru alte localizari ale acestei boli.
