Interviu dr. Maximilian și George Muntean, MedLife: despre tratamentul chirurgical al sindromului BPES

Ce este sindromul BPES și cum afectează pacienții?

Sindromul BPES este o afecțiune genetică rară, cu o incidență estimată la 1 din 50.000 de nașteri la nivel global, ce modifică dezvoltarea normală a structurilor perioculare încă din timpul dezvoltării fetale. Denumirea sa reflectă principalele manifestări ale acestui sindrom: blefarofimoză, ptoză, epicantus inversus și telecantus.

Pentru A.F., pacientul de 28 de ani tratat la MedLife, viața cu sindromul BPES a însemnat un efort perpetuu. Din copilărie, acesta a fost nevoit să își utilizeze mușchii frunții pentru a compensa lipsa de funcție a pleoapelor, o manevră obositoare care i-a oferit un aspect îmbătrânit prematur. Dincolo de disconfortul fizic, stigmatul social a fost o povară greu de dus, acesta mărturisind: „Au fost momente când eram dat la o parte în societate, mai ales în adolescență”.

Speranța a apărut târziu, după ani de căutări și investigații, momentul decisiv fiind o deplasare în străinătate care i-a confirmat că există totuși o cale de rezolvare. „Am fost plecat în afara țării și în urma unor investigații am aflat că se poate rezolva defectul meu prin operație”, a spus pacientul. Această informație l-a condus ulterior către echipa formată din dr. Maximilian Muntean, chirurg plastician, și dr. George Muntean, medic oftalmolog, de la Spitalul MedLife Humanitas.

Cazul a reprezentat o noutate pentru ambii medici. „Nu am mai avut un caz de sindrom BPES. Am mai operat ptoze sau blefarofimoze, dar nu toate componentele la un loc. Fiecare componentă în parte este o problemă mare. Dar cumulate, din punct de vedere tehnic și funcțional, situația devine extrem de dificilă”, a spus dr. Maximilian Muntean. „Am mai întâlnit încă un alt caz, dar acesta este primul caz pe care dr. Maximilian Muntean împreună cu mine l-am tratat chirurgical”, a povestit și dr. George Muntean.

Cum s-a desfășurat intervenția chirurgicală și ce presupune tehnica „sling”?

Abordarea chirurgicală a fost gândită în două etape distincte, pentru a asigura o vindecare corectă și un rezultat funcțional optim. Deși conștient de riscuri, pacientul a abordat operația cu o încredere totală. „Nu am avut frică în legătură cu operația, am dorit să fac această operație indiferent de riscuri, am dorit să încerc oportunitatea asta și, încă de la primul consult, medicii mi-au dat încredere ca totul o să iasă foarte bine”, a declarat tânărul.

Prima etapă a vizat „deschiderea” ochiului și corectarea poziției pleoapelor, o procedură de finețe care a modificat anatomia perioculară: „Am mărit fanta palpebrală, am scurtat distanța dintre cei doi ochi, am refăcut cantul intern”, a detaliat dr. Maximilian Muntean. A doua etapă a fost cea mai dificilă: corecția ptozei severe. Problema era că mușchiul levator (responsabil de ridicarea pleoapei) era nefuncțional. „El nu a ridicat niciodată pleoapele cu mușchiul normal. Tot ce făcea era cu ajutorul mușchiului frontal”, a subliniat medicul.

Soluția aleasă a fost suspensia pleoapei prin tehnica sling. Medicii au prelevat o porțiune de fascia lata (țesut conjunctiv rezistent) de la nivelul coapsei pacientului pentru a crea o „pârghie” internă. „Practic, i-am creat un mecanism. Slingul îi oferă o pârghie, astfel încât să poată folosi mult mai eficient mușchiul frontal pentru a deschide ochii”, a explicat chirurgul.

Rezultatul a fost vizibil imediat, încă din sala de operație. „Îți dai seama dacă intervenția a reușit în momentul în care pacientul se trezește și deschide ochii”, a adăugat dr. Maximilian Muntean. Deși pacientul încerca și înainte să folosească mușchii frontali, efortul era ineficient. „Știa și înainte să încerce să deschidă ochii, dar nu avea mecanismul. Nu avea pârghia. Slingul îi oferă această pârghie ca să poată ridica pleoapele eficient”.

Cum s-a schimbat viața pacientului după intervenție?

Intervenția a adus schimbări semnificative în viața pacientului de doar 28 de ani. „Câmpul vizual este mult mai bun, ochii nu mai obosesc”, a spus el. Însă transformarea cea mai mare a fost la nivel psihologic și social. „Viața mea s-a schimbat semnificativ. Lumea nu mai este la fel de sceptică și am observat o deschidere inclusiv pe plan profesional”, a adăugat acesta.

Medicii subliniază că, în astfel de cazuri, estetica este un bonus fericit, dar nu scopul principal. „Obiectivul nostru a fost funcțional. Esteticul vine ulterior. Am vrut să-l ajutăm să vadă mai bine, să poată folosi ochii fără efort”, a precizat dr. Maximilian Muntean.

Cazul lui A.F. rămâne o mărturie a faptului că medicina poate rescrie destine, iar mesajul medicilor pentru pacienții cu afecțiuni rare este unul optimist: „Există soluții astăzi pentru aproape orice”. La rândul său, pacientul îi îndeamnă pe cei aflați în suferință „să aibă curaj și încredere, în primul rând în ei și apoi în rezultatele pe care le pot obține încercând.”