Ambliopie

Cauze

Ochiul leneș se dezvoltă din cauza experienței vizuale anormale la începutul vieții, care alterează căile nervoase dintre retină și creier. Ochiul slab primește mai puține semnale vizuale. În cele din urmă, capacitatea ochilor de a lucra împreună scade, iar creierul suprimă sau ignoră semnalul de la ochiul mai slab.

Cele mai frecvente cauze ale ambliopiei sunt determinate de alte probleme de vedere sau structurale ale ochilor, cum ar fi:

Erori de refracție: o eroare de refracție este legată de forma naturală a ochilor sau de capacitatea acestora de a focaliza, ceea ce face ca vederea să fie încețoșată; erorile de refracție care duc la ambliopie includ:

• miopie: dificultăți de a vedea obiectele aflate la distanță;
• hipermetropie: dificultăți de a vedea obiectele aflate aproape;
• astigmatism: corneea are o formă ovală).

Strabism: lipsa de paralelism a ochilor şi fixaţia anormală a unuia dintre ei;

Obstacol în calea vederii: orice afecțiune care interferează cu modul în care funcționează ochii poate provoca vedere încețoșată și poate duce la ambliopie:

• pleoapă căzută (ptoză);
• cataractă: încețoșarea cristalinului;
• probleme cu corneea (leucomul cornean).

Simptome

Semnele și simptomele ambliopiei nu sunt întotdeauna ușor de recunoscut. Majoritatea copiilor nu sunt diagnosticați până când un medic nu le face un examen oftalmologic.

Cel mai ușor de identificat sunt schimbările care apar în modul în care un copil interacționează cu obiectele și spațiul din jurul lui:

• se lovește de obiecte (mai ales pe o parte a corpului);
• preferă o parte a corpului (stânga sau dreapta);
• închide sau mijește un ochi;
• înclină frecvent capul într-o parte;
• are ochi încrucișați;
• are pleoapa căzută.

Din punct de vedere fizic, un semn de ambliopie este acela că ochiul afectat nu se aliniază cu cel sănătos.

Tratament

Este important ca tratamentul pentru ochiul leneș să fie început cât mai curând posibil în copilărie, atunci când se formează legăturile complexe dintre ochi și creier. Cele mai bune rezultate se obțin dacă terapia începe înainte de vârsta de șapte ani, deși jumătate dintre copiii de până în 17 ani răspund, de asemenea, destul de bine la tratament.

Opțiunile de tratament depind de cauza ambliopiei și de cât de mult afectează aceasta vederea copilului. Medicul poate recomanda:

• corectarea oricăror probleme de vedere subiacente, cum ar fi miopie, hipermetropie sau astigmatism;
• majoritatea copiilor cu ambliopie au nevoie și de ochelari, pentru a-și ajuta ochii să focalizeze;
• chirurgie: dacă o cataractă blochează lumina din ochi sau dacă strabismul îi împiedică să se miște împreună așa cum ar trebui;
• purtarea unui plasture peste ochiul sănătos, pentru a forța creierul să-l folosească pe cel slab;
• picături pentru ochi cu o substanță care estompează vederea ochiului puternic, astfel încât creierul să fie forțat să-l folosească pe cel slab; astfel, copilul nu va fi nevoit să poarte un plasture;
• un filtru Bangerter purtat peste lentila ochelarilor pe ochiul sănătos pentru a-i estompa vederea.

Pentru majoritatea copiilor cu ochi leneș, tratamentul adecvat îmbunătățește vederea în câteva săptămâni sau luni. Acesta va trebui însă menținut între șase luni și doi ani.

Este important ca, după corectarea ambliopiei, copilul să fie monitorizat în continuare, deoarece în aproximativ 25% din cazuri ochiului leneș poate recidiva. Dacă se întâmplă acest lucru, tratamentul va trebui reluat.

Ambliopia generată de diferenţa de dioptrie poate fi tratată până la şase - şapte ani, ambliopia datorată deviaţiei strabice trebuie tratată foarte devreme, iar cea prin cataractă congenitală trebuie operată şi tratată rapid după primele zile postoperator.

Ambliopia poate fi tratată şi la adult prin programul NeuroVision, care stimulează cortexul vizual pentru a îmbunătății calitatea imaginilor.

Complicații

Dacă tratamentul începe prea târziu, pierderea vederii cauzate de ambliopie ar putea fi permanentă, deoarece legăturile din sistemul vizual nu formează așa cum ar trebui.