Testarea genetică și rolul ei în prevenția diabetului
Unul dintre cele mai moderne instrumente în lupta cu diabetul este testarea genetică de tip scor poligenic de risc. Spre deosebire de bolile cauzate de o singură mutație genetică, diabetul de tip 2 este influențat de mii de variante genetice mici. Cumulate, acestea definesc predispoziția unei persoane.
În cadrul programului Longevity 100+ inițiat de MedLife, datele arată că un scor de risc crescut se poate asocia cu o probabilitate de până la două ori mai mare de a dezvolta boala. Totuși, valoarea acestor teste nu este doar statistică, ci și psihologică.
„Odată cu apariția modificărilor în organism, pentru diabetul zaharat de tip 2 există scoruri de risc foarte simple, bazate pe câteva întrebări și pe măsurarea greutății. Testarea genetică are valoare mai ales dacă identifică persoanele vulnerabile înainte de apariția glicemiilor crescute”, explică prof. dr. Gabriela Roman. Mai mult, medicul consideră că acest tip de test poate acționa ca un catalizator pentru schimbarea comportamentală: „Poate că un test genetic îi motivează pe unii mai mult decât un chestionar, pentru că spune ceva despre tine. Dacă îl privești ca pe o hartă a vulnerabilităților tale, poate deveni un punct de pornire pentru prevenție”.
Analizele de rutină rămân esențiale
Chiar și fără testare genetică, există metode simple și accesibile pentru depistarea precoce a riscului. Analizele de sânge, precum glicemia à jeun și hemoglobina glicată (HbA1c), pot oferi informații valoroase despre metabolismul glucidic.
„Măcar anual ar trebui făcută glicemia, iar în funcție de risc, și hemoglobina glicată. Dacă valorile sunt la limită, nu trebuie ignorate”, spune medicul.
În anumite cazuri, medicii pot recomanda și teste suplimentare, precum testul de toleranță la glucoză sau evaluarea rezistenței la insulină. În ceea ce privește indicele HOMA, deși popular, acesta trebuie interpretat cu prudență, fiind mai degrabă un indicator al mecanismelor de rezistență la insulină corelate cu grăsimea abdominală. „Este un indicator orientativ, care arată un mecanism. Cauza, de cele mai multe ori, este excesul de țesut adipos, în special cel abdominal”, adaugă prof. dr. Roman.
Deceniul de aur: intervalul critic în care putem inversa procesul
Vestea bună este că organismul ne oferă o fereastră generoasă de timp. Studiile indică faptul că prediabetul și rezistența la insulină pot evolua și peste un deceniu înainte de a se transforma în diabet zaharat. Acesta este intervalul de aur în care intervenția are cel mai mare succes.
„Depistarea riscului cât mai devreme ne ajută să începem de timpuriu prevenția primordială și prevenția primară a diabetului zaharat”, subliniază prof. dr. Gabriela Roman. Medicul face o distincție clară între etapele de intervenție: „Există un interval destul de mare în care se pot lua măsuri. De aceea vorbim de prevenție primordială – controlul stilului de viață și al greutății – și de prevenție primară, înainte de instalarea bolii”.
Această „fereastră de timp” este crucială, deoarece intervențiile realizate în această etapă pot preveni sau întârzia semnificativ apariția diabetului.
Stilul de viață – factorul decisiv în prevenția diabetului
Mișcarea zilnică – mers pe jos, pauze active, evitarea sedentarismului prelungit – are un efect dovedit asupra sensibilității la insulină și a greutății corporale.
Alimentația joacă un rol la fel de important. „Alimentele ultraprocesate sunt cele care favorizează apariția țesutului adipos disfuncțional și a rezistenței la insulină. Recomandarea este să gătim acasă, din alimente cât mai naturale. Contează și cum gătim, însă: mai puțin prăjit, mai puține combinații bogate în grăsimi și calorii”, spune medicul. De asemenea, atenția la consumul de fructe este esențială – acestea trebuie mâncate ca atare, nu sub formă de fresh-uri, pentru a beneficia de fibre și a evita un șoc glicemic.
Iar rezultatele acestor schimbări sunt măsurabile. „Sunt persoane care au avut prediabet sau rezistență la insulină și, prin scădere în greutate și modificarea stilului de viață, au revenit la valori normale ale glicemiei și ale hemoglobinei glicate. S-au îmbunătățit și colesterolul, tensiunea, chiar și gradul de încărcare grasă a ficatului", subliniază prof. dr. Gabriela Roman.
Evoluția spre diabet nu este, așadar, inevitabilă. Cu cât riscul este identificat mai devreme – fie prin analize de rutină, fie prin testare genetică – cu atât intervalul de acțiune este mai lung și șansele de prevenție mai mari. „Tratamentul există și ajută, inclusiv medicamentele moderne, dar efectele sunt parțiale și temporare dacă nu schimbi ceea ce a dus la problemă”, subliniază medicul.
Diabetul zaharat de tip 2 este o afecțiune complexă, dar previzibilă și, în multe cazuri, prevenibilă. Cu ajutorul screeningului regulat, al testelor genetice și, mai ales, al unui stil de viață echilibrat, riscul poate fi semnificativ redus. Mesajul medicilor este clar: cu cât aflăm mai devreme despre vulnerabilitățile noastre, cu atât avem mai mult timp să acționăm. Prevenția nu înseamnă măsuri drastice, ci alegeri constante, făcute zi de zi, care pot schimba radical evoluția sănătății noastre pe termen lung.
