Hemoglobină glicozilată (HbA1C)

Informații generale

Hemoglobina este o proteină care se regăsește în celulele roșii din sânge, iar principalul său rol în organism este să transporte oxigen. Zahărul din sânge (glucoză) se leagă de hemoglobină, astfel că măsurarea hemoglobinei glicozilată arată cât zahăr este atașat de hemoglobină.

Spre deosebire de o determinare obișnuită a nivelului de glucoză din organism, testul pentru hemoglobina glicolizată (HbA1C) oferă o imagine mult mai exactă, pentru că arată media nivelului de glucoză din organism din ultimele 3 luni, nu doar la momentul măsurătorii. Hemoglobina glicolizată mare poate fi un indicator pentru probleme serioase de sănătate, cum ar fi bolile de inimă, de rinichi, dar și neuronale.

Glicarea hemoglobinei (atașarea glucozei la hemoglobină) este un proces non-enzimatic de atașare a glucozei sau a altor hexoze la molecula de hemoglobină, proces ce decurge în două faze. Prima fază este rapidă, reversibilă și depinde de concentrația de glucoză din mediu şi are ca produs final baza Schiff labilă (aldimina). În timp, aldimina este supusă unei rearanjări de tipul Amadori și este transformată în ketoamină stabilă, respectiv în hemoglobina glicozilată. Aceasta este a doua fază.

Majoritatea metodelor pentru dozarea HbA1c determină acest produs și nu și baza labilă, care este influențată de variațiile de dietă.

Există mai multe subfracții de hemoglobină glicată, în funcție de locul glicării și partenerii de reacție. Variantele HbA1a1, HbA1a2, HbA1b și HbA1c sunt produse prin glicarea cu diferiți carbohidrați ai grupului amino liber al valinei N-terminale din lanțul β al hemoglobinei.

Pentru ca valoarea obținută în urma determinării hemoglobinei glicate să se rezume strict la definiția IFCC (International Federation of Clinical Chemistry Working Group on HbA1c), tehnicile de lucru trebuie standardizate.

Când este recomandată determinarea hemoglobinei glicozilate (HbA1C)

Determinarea glicemiei permite evaluarea statusului curent, la momentul recoltării, al metabolismului carbohidraților la pacienții diabetici. Determinarea hemoglobinei glicozilate oferă o estimare retrospectivă a statusului glicemic (ultimele 3 luni), independent de ritmul circadian, dietă și alte fluctuații tranzitorii ale concentrației glucozei în sânge.

Determinarea nivelului de hemoglobină glicozilată, HbA1c, constituie un test de evaluare și monitorizare pe termen lung al controlului glicemic la pacienții cu diabet zaharat.

Scăderea hemoglobinei glicozilate are loc treptat, pe durata mai multor luni, pe măsură ce hematiile cu hemoglobină normal glicozilată le înlocuiesc pe cele cu concentrații crescute.

Determinarea de hemoglobină glicolizată, HbA1c, a fost inclusă în criteriile de diagnostic pentru diabetul zaharat. Frecvența testării HbA1c depinde de tipul de diabet și de stabilitatea controlului glicemic:

• la 3 - 4 luni pentru pacienții cu diabet zaharat tip I sub tratament convențional;
• la 1 - 2 luni pentru pacienții cu diabet zaharat tip I sub tratament intensiv;
• la 6 luni pentru pacienții cu diabet zaharat de tip II, cu un control glicemic stabil;
• la fiecare 1 - 2 luni pentru gravidele cu diabet zaharat;
• la fiecare 1 - 2 luni pentru pacientele cu diabet gestațional.

Procedura recoltare

Pentru determinarea nivelului de hemoglobină glicozilată nu sunt necesare pregătiri speciale, recoltarea probei de sânge este recomandat să fie făcută dimineața, a jeun (pe nemâncate).

Interpretare rezultate

Valorile normale pentru hemoglobina glicozilată sunt stabilite în funcție de condiția diabetică a pacientului. Deși valorile de referință pot cunoaște variații în funcție de laborator și metodologia folosită, specialiștii au stabilit cât trebuie să fie hemoglobina glicozilată la pacienții fără probleme de sănătate. În funcție de condiția pacientului, valorile hemoglobinei glicolizate sunt:

• între 4,8 și 5,6% la persoanele sănătoase;
• între 5,6 și 6,4% la persoanele cu prediabet;
• peste 6,5% la pacienții cu diabet zaharat.

Ținta terapeutică pentru pacienții diabetici este sub 7%.