Mersul pe bârnă

Societatea noastra democratica nu este una egalitara. Putem sa o asemanam cu un imobil cu mai multe etaje. Stam fiecare la etajul lui, si interactionam foarte putin cu cei de la etajele de mai sus sau de mai jos, desi ne intalnim uneori pe coridor. Pana de curand, puteam fi siguri pe podeaua etajului nostru, ca si cand ar fi fost pamantul insusi. Puteam conta pe faptul ca nu vom cadea la nivelul inferior, ca vom ramane undeva la mijloc, platindu-ne taxele si impozitele si castigandu-ne painea si vacanta ocazionala in Grecia.

Astazi insa, imobilul nostru social a devenit scheletic. Structurile de rezistenta inca sunt acolo, barne si grinzi si o buna parte din pereti. Dar ca sa nu cazi, trebuie sa fii atent pe unde mergi. Traiul a devenit un mers pe barna. E usor sa-ti tii echilibrul cand barna nu e suspendata la inaltime. Dar cand dedesubt e vizibil abisul, care a fost dintotdeauna acolo, ascuns privirii noastre de podeaua sociala, fiecare miscare, si cea mai simpla, mai banala, devine extrem de prudenta.

Nici daca vrei, nu indraznesti sa te dispensezi de anxietate. Corpul tau nu te lasa, pentru ca ii e frica de caderea in gol. S-ar putea sa nu cazi niciodata intr-adevar, majoritatea dintre noi pastram nivelul dar de liniste, confort, perspectiva viitorului, nu mai poate fi vorba. Totul este un etern acum, concentrat in urmatorul pas pe barna vietii de zi cu zi.

Nu ai unde sa te muti, fara sa sari peste niste rape. Poti sa faci saltul si sa sper ca aterizezi in picioare intr-o lume mai solida, sau sa te obisnuiesti cu situatia. Sa nu dormi prea adanc noaptea, ca sa nu te rostogolesti din greseala de pe barna. Sa nu pierzi niciun moment controlul. Sa te gandesti mereu la ce e mai rau si doar la ce e mai rau, ca sa poti sa previi dezastrul.

Ce vreau sa zic e ca anxietatea inseamna suferinta, dar inseamna si rezilienta. E normal sa te temi, in conditiile date. Desigur ca se poate si mai bine, dar nu intotdeauna prin nesimtirea pe care ne-o dorim uneori cu ardoare, ci prin solidaritate, persistenta, echilibru (echilibrul se invata) si uneori curajul de a mai sari peste rape.