Sectiuni craniene, zonele colorate in maro arata depozitele de proteine tau: Fig.1 - creierul unei persoane sanatoase; Fig. 2 - creierul jucatorului de fotbal american John Grimsley (45 ani); Fig. 3 - creierul unui pugilist (73 ani)/ Foto: BU Photography
Din acest punct de vedere, o lovitura craniana considerata minora ar putea fi chiar mai periculoasa pentru un sportiv decat o contuzie craniana din simplul motiv ca este adesea ignorata. In jur de 10% din contuzii duc la pierderea cunostintei necesitand interventia medicala imediata. In rest, cei afectati de o contuzie acuza dureri de cap, stare de voma, ameteala, probleme de echilibru, sensibilitate ridicata la zgomot si lumina, stare de confuzie, iritabilitate. Semnele sunt suficiente pentru a-i tine pe banca de rezerve pentru o vreme. Insa cei care nu prezinta semnele unei contuzii sunt trimisi inapoi pe teren fara a lasa timp creierului sa se refaca dupa lovitura suferita.
Atacantul nu poate sa isi faca datoria fara sa "isi foloseasca capul", povesteste Kyle Turley, un veteran al jocului de fotbal american. Din nefericire, expresia se vrea a fi luata la propriu. Un sport precum fotbalul american prezinta un grad ridicat de violenta fizica. Atata timp cat se poate tine pe picioare, un atlet este apt pentru joc. Alicia Duerson isi aminteste ca in perioada de varf a lui Duerson, daca un jucator era lovit, antrenorul ridica doua degete si il intreba "cate poti sa numeri?". Daca raspunsul era pe aproape, atunci era trimis inapoi pe teren. "Tratau problema ca pe o gluma. Dar nu era o gluma". Mai mult decat atat, exista si o tendinta din partea atletilor de a ascunde loviturile primite in cap. In cazul loviturilor repetate, consecintele se observa ulterior. La 30, 40, 50 de ani, jucatorii retrasi dau semne de depresie, violenta, probleme de memorie, semne ale e C.T.E.
"Se intampla ceva cu acest grup [n.r. grupul jucatorilor de fotbal american] in general. Uita lucruri. Au probleme de vorbire. Mi s-a intamplat ca, dupa o inmormantare, un jucator NFL sa vina la mine si sa imi spuna ca nu isi poate gasi drumul spre casa. Sunt sotii care ma suna si imi spun "Sotul meu era un barbat foarte bun. Acum bea tot timpul. Nu stiu de ce i s-a schimbat atat de mult comportamentul". Alte sotii ma suna si imi spun "Sotul meu era un barbat dragut. Acum este abuziv." Cineva m-a sunat sa imi spuna "Sotul meu s-a intors sa termine facultatea de drept dupa ce s-a lasat de fotbal si a devenit avocat. Acum nu isi poate face munca. Oamenii il dau in judecata"", povesteste Bennet Omalu, medicul care a diagnosticat primul caz de C.T.E. a la un jucator NFL. Dintre toate creierele donate de familiile jucatorilor de fotbal american dupa moartea acestora pe care medicul le-a disecat, doar unul nu a prezentat semne ale encefalopatiei traumatice. Insa ceierul in discutie ii apartinea unui jucator in varsta de 24 de ani, cu doar doi ani de activitate la nivel profesionist.
Dr. Ann McKee, unul dintre expertii mondiali in C.T.E., a analizat creierul donat stiintei de Dave Duerson. "Acesta este un caz extrem, dar totusi caracteristic. Avem in fata un creier intr-o faza finala a bolii. As presupune ca, la nivelul acesta de distrugere, persoana ar avea mari probleme de cognitie. As presupune ca ar suferi de dementa, ca ar avea dificultati de vorbire si de miscare, ca aceasta persoana ar suferi de Parkinson", a explicat aceasta cu privire la creierul lui Duerson. "In urma cu ceva vreme, cineva a sugerat ca rata de C.T.E. inregistrata la pugilisti e de 20%. Cred ca este probabil mai mare la pugilisti, si banuiesc ca este mai mare decat se banuieste si in randul jucatorilor de fotbal american. De ce? Pentru ca fiecare creier pe care l-am vazut o are. Sa obtii numarul acesta intr-un esantion atat de mic este foarte neobisnuit, iar datele obtinute sunt iesite din comun. Si pot sa spun asta deoarece m-am uitat la mii de creiere de-a lungul timpului", povestea McKee in urma cu cativa ani pentru The New Yorker.
Este nevoie de mai multe studii, care sa ia in seama printre altele, posibila utilizare a steroizilor de catre unii jucatori, riscul genetic pentru o boala neurodegenerativa etc., pentru a trage niste concluzii sigure cu privire la aparitia si evolutia bolii. Insa datele deja existente sunt ingrijoratoare pentru atletii ce practica sporturi de contact. Un studiu realizat in urma cu doi ani de Institutul pentru cercetare sociala al Universitatii din Michigan pe mai mult de 1000 fosti jucatori NFL a scos la iveala faptul ca 6,1% dintre cei cu varste peste 50 de ani au fost diagnosticati cu dementa, Alzheimer sau o alta afectiune ce implica pierderi de memorie. Pentru jucatorii cu varste intre 30 si 49 de ani, datele obtinute indica o frecventa de 19 ori mai mare decat media pentru acel segment de varsta. Singura solutie disponibila in acest moment pentru diminuarea incidentei encefalopatiei cronice traumatice sta in modificare felului in care acest sport, precum si alte sporturi de contact, se invata si se joaca.
Loviturile craniene - o problema majora pentru copii
Desi contuziile si loviturile craniene asimptomatice sunt mai frecvente la atletii ce practica sporturi de contact, acestea sunt o problema si in cazul populatiei generale. Conform Centrului de control si preventie a bolilor infectioase (C.D.C.) in S.U.A., 3.8 milioane de americani sunt diagnosticati anual cu traumatisme craniocerebrale. Datele ii inregistreaza doar pe cei care au cerut asistenta medicala pentru traumatismul suferit; li se adauga alte cateva milioane de persoane care, in lipsa simptomelor evidente, nu s-au prezentat la medic.
Din randul populatieie generale, contuziile si loviturile craniene apar mai ales la copii, cu precadere la cei activi, care se implica in diferite activitati sportive. Numarul copiilor care au ajuns la spital cu traumatisme craniene s-a dublat in intervalul 1997- 2005, conform unui studiu publicat in jurnalul de specialitate Pediatrics. Avantul luat de implicarea fetelor in sporturile de echipa vine, si el, cu o crestere a loviturilor suferite de segmentul feminin. Astfel, 12% dintre contuziile suferite de fetele care practica un sport de echipa sunt cauzate de loviturile din timpul jocurilor de fotbal (comparat cu 6,6% pentru baieti). 7% dintre contuziile fetelor sunt cauzate de baschet, iar 1,1% de volei.
O treime din totalul contuziilor la copii sunt cauzate de activitati individuale precum: patinaj, mersul pe bicicleta, activitatile de la locul de joaca, snowboarding si skateboarding.
Un motiv de ingrijorare il prezinta antrenamentele sportive in cazul copiilor si al adolescentilor care joaca fotbal american. Conform unui studiu realizat de Universitatea din Carolina de Nord, in medie, jucatorii de fotbal american la nivel de colegiu sufera intre 950 si 1.100 de lovituri craniene pe parcursul unui sezon - suficient de multe incat sa aiba un efect cumulativ asupra tesutului cranian, dar nu suficient de multe incat sa cauzeze simptome imediate.
O problema intalnita atat la profesionisti, cat la tineri sau copii, este tendinta de a continua jocul in ciuda durerii, in ciuda loviturilor. In cazul copiilor, acestia nu raman pe mrginea terenului dupa o lovitura pe de o parte deoarece urmeaza exemplele date de profesionisti, pe de alta parte deoarece nu vor sa para slabi in fata prietenilor. Nu trebuie ignorat nici faptul ca sunt mai putin constienti de pericolele la care se supun.
Cu ocazia anuntarii rezultatelor analizelor Institutului, Chris Nowinski, fost jucator de fotbal, presedintele Sports Legacy Institute si coordonator al C.S.T.E., a povestit: "Copiii de 6 ani joaca acelasi sport ca profesionistii, desi stim ca creierele lor sunt mult mai susceptibile la lovituri. Urmatorul meu punct de interes este: cum schimbam fotbalul pentru tineri astfel incat un tanar sa nu ajunga in NFL cu 10.000 de lovituri primite in cap deja? In jur de jumatate dintre loviturile in cap se intampla la antrenamente, astfel incat avem nevoie ca antrenorii sa fie mai isteti cand vine vorba de exercitiile pe care le aleg si de felul in care ii expun pe copii. E uimitor ca tinem evidenta loviturilor de baseball pentru a proteja cotul copilului, dar nu tinem o evidenta a numarului de lovituri primite in cap, astfel incat sa ii putem proteja creierul."
