Care sunt tipurile de relații toxice
Una dintre condițiile care favorizează apariția unei relații toxice este diferența dintre personalitățile celor implicați. Atunci când aceste personalități nu sunt compatibile, se poate instala o atmosferă toxică între ele. În marea majoritate a cazurilor, persoana care dezvoltă un comportament toxic este una egoistă, centrată pe sine și pe propriile nevoi, lipsită de scrupule, care caută special persoane pe care să le poată inhiba și manipula. Aceste persoane, adoptând forțat un comportament submisiv, îi vor satisface persoanei abuzive nenumărate nevoi, mai ales de tip emoțional.
Persoanele cu un comportament toxic au adesea convingerea că motivul pentru care au mereu în jurul lor persoane care le satisfac nevoile și le pun pe piedestal este că sunt superioare din diverse motive, mai bune sau mai inteligente și că li se cuvine admirația și ascultarea celor din jur. Ele nu se percep pe ele ca având un comportament toxic și nu cred că ar putea fi ceva în neregulă cu ele. Mai mult, aceste persoane au comportamentul toxic doar față de cei foarte apropiați, care le permit și trec peste manifestările lor abuzive. În societate, în schimb, se comportă exemplar, fiind considerate adesea persoane foarte plăcute și interesante.
Există și cazuri în care relațiile devin toxice nu din cauza unor comportamente ale uneia sau ambelor persoane implicate, ci din lipsa de comunicare. Atunci când unele subiecte sunt respinse sau considerate tabu sau când o persoană nu știe să impună anumite limite sau să exprime ceea ce își dorește și ceea ce nu vrea să accepte, relația are de suferit.
Umilitorul
Umilitorul se va considera întotdeauna superior față de partenerul său sau față de persoana pe care o consideră demnă de batjocorit. El se va comporta demonstrativ, pentru a-i arăta celeilalte persoane că nu este suficient de bună, că nu merită să fie iubită, apreciată sau prețuită. Persoana supusă comportamentului toxic va considera că nu merită un asemenea om în viața ei și se va lăsa umilită, chiar și în fața altor oameni. În cazul în care se exagerează și persoana respectivă atrage atenția, nu va fi luată în serios sau i se vor aduce așa zise justificări care nu au legătură cu subiectul. I se va spune că era doar o glumă sau se va nega comportamentul, folosindu-se expresii de genul: „ți s-a părut”, „e doar în capul tău”, „îți faci tu filme” sau „interpretezi aiurea”. În timp, va avea loc scăderea stimei de sine și poate apărea credința că într-adevăr merită un astfel de tratament. Umilitorul are nevoie să poată controla interlocutorul pentru a se simți el validat și superior.
Furiosul
Atunci când o persoană are de-a face cu un partener/coleg/prieten/rudă care nu își controlează accesele de furie, va învăța în timp să-și reprime dorințele și convingerile, din teama de a nu declanșa nervii celuilalt. În orice tentativă de a se discuta despre un astfel de comportament, „furiosul” nu își va căuta scuze, ci va considera că orice comportament al său este responsabilitatea persoanei care l-a declanșat. Factorul considerat declanșator poate fi orice gest, orice vorbă sau acțiune a persoanei aflate în postura de victimă. Furia poate fi controlată foarte ușor față de toate celelalte persoane, însă nu există motive să o țină în frâu în cazul persoanei abuzate, deoarece știe deja că aceasta va tolera orice. Practic, „furiosul” își varsă nervii pe cine îi permite.
Acuzatorul
Acuzatorul este acea persoană cu comportament toxic care profită în orice mod de persoanele care se pot simți vinovate când nu îi satisfac nevoile sau cerințele. În cazul părinților față de copii, se fac adesea comparații cu alți copii, solicitându-se rezultate similare. Dacă acestea nu apar, copilul va fi victimizat. Acuzatorul obține mai ușor servicii atunci când victima se consideră datoare să impresioneze sau să facă lucruri pentru el. Atunci când apar diverse probleme, acuzatorul găsește automat variante de expunere a situației în așa fel încât victima să se simtă responsabilă că nu a fost acolo sau că nu a acționat într-un anumit mod, că nu a făcut suficient din ce se aștepta de la ea. În cazul partenerului romantic, pot apărea situații de manipulare, dar și reproșuri din senin, pe fondul unui comportament impulsiv.
Dramaticul
Dramaticul este cel care atrage atenția asupra lui în orice fel de situație. Indiferent care ar fi problema, dacă este adusă în discuție, va fi deturnată spre el. Acest tip de persoană se angajează în comportamente toxice cu ușurință, iar modul în care se eschivează atunci când se încearcă o modificare a atitudinii sale va fi unul exagerat. Apar tendințe spre comportamente demonstrative, construiește povești care îl pun pe el în situația de victimă și astfel atenția este mutată asupra lui, distrăgând atenția celeilalte persoane de la problema reală.
Pasivul
Pasivul este persoana care își manifestă controlul dând impresia că de fapt nu a fost niciodată controlator. Lasă toate deciziile importante asupra victimei, urmând apoi ca orice decizie a luat această să fie desființată sau criticată. Aparent nu face nimic, însă victima trebuie să se gândească mereu când decide ceva dacă va fi pe placul persoanei respective, dacă pot apărea probleme care să deranjeze pe parcurs, dacă a făcut cea mai bună alegere sau nu. De fapt, „pasivul” nu are nici un fel de preferință, indiferent de ce alegere face persoana care va fi victimizată, acea alegere nu va fi cea potrivită. Pedepsirea sau răzbunarea pentru alegerea nepotrivită se va face tot prin pasivitate, lipsă de comunicare, atitudine negativă.
Egoistul
Egoistul este cel care se pune mereu pe primul loc și își vede permanent propriul interes. În relație, însă, va găsi tot felul de scuze și circumstanțe atenuante pentru a acoperi faptul că preferă să facă ceva doar pentru el. Întotdeauna ceea își dorește egoistul va fi în prim plan și cumva se va ajunge la acea variantă, indiferent dacă au existat discuții în prealabil ca lucrurile să se desfășoare în mod diferit. Pentru că „lucrurile nu au depins de el”, victima va rămâne în stare de alertă alături de egoist, simțind nevoia de a-i fi alături și de a-i satisface nevoile, chiar dacă nu i se răspunde cu aceeași monedă.
Profitorul
Profitorul este foarte calculat și știe să manipuleze foarte bine orice situație pentru a ieși în avantaj. Se înconjoară de persoane de la care are câte ceva de câștigat, iar persoana care va fi mai apropiată și va face mai multe lucruri pentru el este cea care va cădea în postură de victimă. Aceasta va simți permanent nevoia să demonstreze că este utilă, că poate satisface anumite așteptări, că poate fi de folos, deci merită să rămână alături de profitor. Dacă ceea ce face nu este la nivelul așteptărilor profitorului, acesta se va enerva și va aduce reproșuri, eventual pedepse. O formă de pedeapsă este ignorarea, dar și amenințarea tacită că victima va fi înlocuită cu o persoană mai aptă de a satisface nevoile profitorului. Victima se va crede într-o relație cu acesta, fie romantică, fie de prietenie, iar această credință va fi stimulată și de mici gesturi de mulțumire sau aparentă afecțiune din partea profitorului. Astfel, se va simți încurajată să rămână într-o relație epuizantă, în care are doar de dat în majoritatea timpului, dar în care nu primește recunoștință sau validare.
Paranoicul
Paranoicul este genul de persoană foarte geloasă și foarte posesivă, care trăiește cu impresia că persoana de alături îi aparține total. Într-o relație cu o astfel de persoană sunt îndepărtați din jur prietenii, rudele sau colegii, deoarece tot timpul trebuie să îi fie dedicat ei și toată atenția victimei trebuie să fie îndreptată asupra sa.
Paranoicul este o persoană obsedată de control. Orice semn de neascultare va fi aspru sancționat. Deși inițial toată atenția poate părea flatantă și o dovadă de iubire și apreciere, în timp controlul poate deveni atât de epuizant încât victima va ajunge să trăiască exclusiv prin și pentru partenerul paranoic. Va încerca să nu îl supere, să îl asculte, să se comporte așa cum i se spune, va evita alți oameni și nu va vorbi despre modul în care este tratată. Va crede inițial că face asta din iubire, că atitudinea aceasta îl va calma pe paranoic și va fi o dovadă că nu există motive de incertitudine. În timp, însă, va realiza că nimic nu poate fi suficient de sigur alături de un paranoic, care poate să găsească în orice gest presupuse dovezi de infidelitate.
